despre ea, m-am înfuriat. Am avut o aventură. Cu un homosexual. A fost îngrozitor.

– Mi-a fost dor de tine, Lydia.

– Vreau să mă întorc în Los Angeles.

– Ar fi bine.

– Dacă mă întorc, o să renunţi la ea?

– E o femeie cumsecade. Dar, dacă te întorci, am să renunţ la ea.

– Mă întorc. Te iubesc, bătrâne.

– Şi eu te iubesc.

Am continuat să vorbim. Nu ştiu câtă vreme.

Când s-a terminat, m-am întors în dormitor. Dee Dee părea că doarme.

– Dee Dee? am şoptit. I-am ridicat un braţ, părea moale. Carnea parcă i-ar fi fost cauciuc.

– Nu te mai preface, Dee Dee. Ştiu că nu dormi. Nu s-a mişcat. M-am uitat în jur şi am observat că flaconul cu somnifere era gol. Fusese plin. Luasem şi eu din pastilele alea. Doar una singură te adormea imediat. Numai că era ca şi cum ai fi fost doborât şi îngropat sub pământ.

– Ai luat toate pastilele...

– Nu... Nu-mi... pasă... O să te întorci la ea... Nu-mi... pasă...

Am fugit în bucătărie şi am luat un lighean. M-am întors şi l-am pus pe podea, lângă pat. Apoi am tras-o pe Dee Dee de cap şi de umeri, peste marginea patului şi i-am băgat degetele pe gât. A vomitat. Am ridicat-o, am lăsat-o să respire câteva clipe, apoi am repetat procedeul. Am făcut asta de câteva ori. Dee Dee a continuat să vomite. La un moment dat, când am ridicat-o, i-a sărit placa din gură. Zăcea acolo, pe cearşaf.

– Oh... dinţii mei, a zis ea. Sau a încercat să spună.

– Dă-i încolo de dinţi.

Mi-am vârât degetele din nou în beregata ei. Apoi am ridicat-o.

– Nu, a zis ea, nu vrrreau să-mi vedzi dintii...

– N-arată rău deloc, Dee Dee.

– Oooh...

Şi-a revenit destul ca să-şi poată vârî placa înapoi.

– Du-mă acasă, a zis ea. Vreau să mă duc acasă.

– Am să rămân cu tine. N-o să te las singură în noaptea asta.

– Dar în cele din urmă o să mă părăseşti?

– Hai să ne îmbrăcăm, am zis.

Valentino ar fi rămas şi cu Lydia şi cu Dee Dee. De-aia a murit aşa tânăr.

 

 

20.

 

Lydia s-a întors, şi-a găsit un apartament drăguţ, în zona Burbank. Părea să ţină la mine mult mai mult decât înainte.

– Soţul meu n-avea decât o pulă mare şi atât. N-avea personalitate, nu emana nici un fel de vibraţii. Doar o pulă mare şi credea că atât îi e de ajuns. Dar, Dumnezeule, ce anost era! Tn transmiţi tot timpul vibraţii... feedback-ul ăsta electric nu dispare niciodată.

Eram în pat amândoi.

– Nici măcar n-am ştiut că avea pula mare, pentru că pula lui a fost prima pe care o văzusem. M-a examinat îndeaproape.

– Am crezut că toate erau aşa.

– Lydia...

– Ce?

– Trebuie să-ţi spun ceva.

– Ce anume?

– Trebuie să o văd pe Dee Dee.

– Să o vezi pe Dee Dee?

– Nu fi caraghioasă. Există un motiv.

– Ai spus că totul s-a terminat.

– Da, s-a terminat. Vreau doar să nu o rănesc prea tare. Vreau să-i explic ce s-a întâmplat. Oamenii sunt prea reci unul cu altul. Nu vreau să revină la mine, vreau doar să încerc să-i explic ce s-a întâmplat, ca să poată înţelege.

– Vrei s-o fuţi.

– Nu, nu vreau s-o fut. Nu prea îmi venea s-o fut nici când eram cu ea. Vreau doar să-i explic.

– Nu-mi place chestia asta. Pare... dezgustător.

– Lasă-mă s-o fac. Te rog. Vreau doar să clarific lucrurile. Am să mă întorc repede.

– Bine. Dar repede să fie.

Am urcat în Volks, am tăiat-o prin Fountain, am mai mers câteva mile apoi, iar, când am ajuns în Bronson, am luat-o spre nord. Am oprit în zona rezidenţială. Am parcat în faţa casei şi m-am dat jos. Am urcat şirul lung de trepte şi am sunat la uşă. A răspuns Bianca. Mi-am amintit că, într-o seară, a deschis uşa, goală, am înşfăcat-o şi, în timp ce ne sărutam, Dee Dee a coborât şi a între-bat; „Ce dracu' se întâmplă aici? "

De data asta nu mai era aşa. Bianca a zis:

– Ce vrei?

– Aş vrea s-o văd pe Dee Dee. Trebuie să vorbesc cu ea.

– E bolnavă. Foarte bolnavă. Nu cred că ar trebui s-o vezi după felul în care te-ai purtat cu ea. Eşti un ticălos de mâna întâi.

– Nu vreau decât să-i spun câteva vorbe, să-i explice nişte lucruri.

– Bine. E în dormitor.

Am străbătut holul şi am intrat în dormitor, Dee Dee era în pat, doar în chiloţi, Ţinea un braţ peste ochi. Sânii arătau bine. Lângă pat era o sticlă goală de whiskey şi un lighean pe podea. Ligheanul mirosea a vomă şi alcool.

– Dee Dee...

A ridicat un braţ.

– Poftim? Hank, te-ai întors?

– Nu, stai puţin, vreau doar să vorbesc cu tine...

– Oh, Hank, mi-a fost teribil de dor de tine. Aproape că am înnebunit. Durerea a fost groaznică.

– Vreau să uşurez puţin lucrurile. De-aia am trecut pe-aici. Oi fi eu prost, dar nu cred că ar trebui să fiu atât de crud.

– Nici nu ştii cum m-am simţit.

– Ştiu. Am trecut şi eu prin asta.

– Vrei să bei ceva? a spus, arătând spre sticlă. Am ridicat sticlă goală şi am pus-o trist la loc.

– E prea multă răceală în lumea asta, i-am spus. Dacă oamenii ar putea comunica între ei, ar fi mult mai uşor.

– Rămâi cu mine, Hank. Nu te întoarce la ea. Te rog. Am trăit destul ca să ştiu cum să fiu o femeie potrivită pentru tine. Ştii asta. O să fiu tocmai ce-ţi trebuie.

– Lydia m-a acaparat. E mai presus de mine.

– E doar o aventură. E impulsivă, o să te părăsească.

– Poate că asta face parte din farmecul ei.

– Vrei o curvă. Ţi-e frică de iubire.

– S-ar putea să ai dreptate.

– Dă-mi măcar un sărut. Îţi cer prea mult?

– Nu.

M-am întins lângă ea, ne-am îmbrăţişat. Gura ei mirosea a vomă. M-a sărutat, am sărutat-o şi eu. M-a ţinut în braţe. M-am desprins cât am putut de blând.

– Hank, a zis ea, rămâi cu mine! Nu te întoarce la ea! Uite, am picioare frumoase!

Dee Dee şi-a ridicat un picior şi mi I-a arătat.

– Şi am şi glezne frumoase.