Alessi efectuase numeroase transporturi, fără să întîmpine neplăceri. Mai multe griji îi făceau oamenii lui Don Cirro, care în ultima vreme se arătau foarte agresivi.

Mai aveau de parcurs zece kilometri pînă la Trapani. Intr-o casă albă de pe Viale Margherita îl aştepta Aura, o femeie cu corp de Venera. Giani n-ar mai fi avut nici un rost. Aura...

Deodată în faţa camionului apărură nişte mogîldeţe cenuşii.

— Carabinierii! rosti şoferul.

— Ce ? exclamă Giani trezit din visuri.

Cînd îi văzu barînd şoseaua, porunci scurt şoferului i

— Dă-i drumul ! La nevoie treci peste ei ! Conducătorul automobilului apăsă pe accelerator. Maşina se repezi printre carabinierii care se 1 râseră la o parte spre a nu fi striviţi. Se auziră somaţii. Apoi cîteva focuri de armă.

— înainte ! înainte ! strigă Giani.

Deodată, scăpă o înjurătură. în mijlocul drumului apăru un camion al poliţiei aşezat de-a curmezişul. în stînga se ridica o stîncă alburie. în dreapta se deschidea o văgăună. Şoferul frînă...

Giani îşi încleşta pumnii pînă la sînge.

în noaptea aceea nu avea să mai doarmă în braţele Aurei.

 

*

* *

Soarele se apropia de zenit, cînd Mircea se trezi din somn. Dormise puţin şi prost. Toată noaptea o petrecuse cutreierînd localurile împreună cu Lucia. Zorile îi găsiseră într-o cameră de hotel din cartierul portului. Lucia se arătase extrem de calină, de drăgăstoasă. îl asigurase că e ultima ei pasiune. Despre student, nu mai suflase un cuvînt.

O conduse la Palazzo Mauro, apoi se înapoiase la Mi-ramar, dornic să se cufunde într-un somn adine, reparator.

Coşmaruri oribile îi tulburaseră însă somnul. Şe deşteptase leoarcă de sudoare. în cameră domnea o zăpuşeală sufocantă.

îndată ce coborî din pat, deschise larg ferestrele, puse în funcţie cele două ventilatoare din dormitor, apoi se vîrî sub un duş rece.

Un ciocănit brutal în uşă îl făcu să-şi întrerupă brusc ocupaţia.

Ieşi de sub duş şi îşi aruncă pe umeri un halat de baie. Se înapoie în dormitor şi din sertarul noptierei scoase un pistol automat. îi desfăcu piedica, apoi îl strecură în buzunarul halatului. De-cînd se afla la Palermo, luase obiceiul să umble înarmat. Era mai cuminte şi mai sigur.

Bătăile în uşă fură reluate cu violenţă sporită. Se auzi vocea unchiului

Gino.

— Vincenzo ! Vincenzo, băiatule ! Ce-i cu tine ? Mircea respiră uşurat. Descuie uşa apartamentului.

Unchiul Gino dădea semne de mare agitaţie.

— Ce e cu dumneata, unchiule ? Pofteşte înăuntru. Bătrînul nu aşteptă a doua invitaţie. Intră grăbit.

— Vincenzo, mi-ai făcut-o!

Pe Mircea îl trecu un fior. îşi aminti brusc de conversaţia telefonică din ajun. Aflaseră ceva oamenii lui Don Serafino ?

Rosti cu cel mai nevinovat aer :

— Ce-am făcut, unchiule Gino ?

— De ce m-ai lăsat să aştept la uşă ? Am crezut că te-au lichidat agenţii lui Don Cirro. îşi scoase şapca şi, după ce îşi şterse cu o batistă albastră fruntea îmbrobonată de sudoare, se aşeză pe un fotoliu. în dimineaţa asta numai de emoţii am avut parte.

Mircea se ridică de jos şi îşi aruncă pe umeri un halat.

— Ce s-a întîmplat de eşti atît de matinal ? Cît e ceasul?

— Matinal ! E unsprezece şi zece !

— Şi ce te frămîntă ?

— Âzi-noâpte, carabinierii au pus mîna pe camioanele cu ţigări. La intrarea în Trapani. A cintat cineva.

— Nu se poate, zise Mircea.

— Ba uite eă se poate, spuse unchiul Gino punîndu-şi

 

Mircea luă de pe masă un pachet de Pall Mall din care scoase o ţigare. Şi-o aprinse cu gesturi sigure.

— Să nu se întîmple la fel şi Cu transportul de stupefiante, rosti el cu afectată îngrijorare.

— Nici o grijă, Vincenzo, zise unchiul Gino, ridicîn-du-se din fotoliu. Nici o grijă. Pînă la asfinţitul soarelui, vinovaţii sau vinovatul, rosti el uitîndu-se fix la Mircea, îşi vor primi pedeapsa... Va fi executat după indicaţiile mele. Nu ca la voi în America —pac şi gata.

Mircea înghiţi în sec.

Îşi simţi deodată gura uscată. Se îndreptă spre dulăpiorul bar şi scoase o sticlă cu Marsala şi două pahare.

Unchiul Gino ridică mîna.

 

— Nu, mulţumesc, Azi nu beau. Pînă diseară vreau sâ am capul limpede. La revedere, Vincenzo.

Cu paşi greoi se îndreptă spre uşă...

 

*

* *

 

Avionul Jet DC8 al companiei Alilalia avea plecarea de pe aeroportul

Leonardo da Vinci din Roma la ora 17.

Pasagerii îşi ocupau locurile. Personalul navigant se instalase la posturi. Peste cîteva minute aeronava avea să-şi ia zborul.

La orele 23 şi 15 minute urma să aterizeze pe aeroportul N'djili din

Leopoidville,

Ultimii Gălători urcaseră pasarela, intrînd în avion. însoţitoarele de bord se pregăteau să închidă uşa exterioară.

în aceeaşi clipă îşi făcură apariţia dinspre clădirea aeroportului două maşini ale poliţiei, urmate de un microbuz, care se îndreptau cu mare viteză spre avion, sunînd din sirene.

Comandantul de echipaj se uită mirat la pilotul secund.

— Ce dracu s-a mai întîmplat ? Automobilele opriră brusc lîngă pasarelă.

Patru carabinieri şi trei bărbaţi în civil săriră din maşini şi urcară în fugă treptele pasarelei.

Peste cîteva minute, coborîră, încadrînd un grup alcătuit din doi bărbaţi în haine albe şi din nouă fete tinere.

Fetele făceau parte dintr-o trupă de dansatoare, de curînd angajate, pentru un turneu în Africa Centrală.

Sub această firmă se ascundea — pare-se — o reţea de traficanţi de carne vie, care furnizau pensionare proaspete bordelurilor din Dakar, Lagos şi

Leopoidville.

Arestările fuseseră efectuate în urma unui derfUnţ sub parola moarte şi portocale primit de poliţia din Palermo.

 

*

* *

 

 

 

Michelotto se uita îngrozit la şenilele tractorului care venea spre ei. Era legat fedeleş şi îngropat în pămînt pînă la mijloc.

Tractorul se apropia inexorabil. Metru cu metru. Şenilele înaintau scurmînd pămîntul uscat, amestecat cu sfărîmături de piatră. Scrîşnetul lor metalic făcea să i se încrînceneze pielea. Ochii îi ieşiră din orbite. Mhnile în- cercau zadarnic să se elibereze din încleştarea pămîntului.

Michelotto se zbătea ca o pasăre prinsă în laţ. Broboane de sudoare fierbinţi i se scurgeau pe frunte, pe obraz, pe gît. Se zvîrcolise cu atîta deznădejde, încît frînghia începuse să-i intre în carne.

Răcni. Un răcnet gutural de fiară încolţită care-şi simte sfîrşitul. Avea senzaţia că trăieşte un vis urît. Poate că se va trezi.

Tractorul se apropia necontenit.

Zalele şenilelor