ţinea Nespus de mult la vărul ei Tybalt. Şi eu... Dar omul s-a născut să moară. Acu-i târziu; - ea nu se mai coboară; Plăcerea doar de-a sta cu dumneata, Mă ţine treaz, altminterea de-un ceas Eram în pat.

PARIS

Fireşte vremea morţii Nu-i vremea priincioasă* de peţire. Contesă, noapte bună... şi-ale mele Omagii fiicei voastre...

CONTESA CAPULET

Mâine sper

Să pot vorbi cu ea: în noaptea-aceasta Prea-i zăvorâtă în durerea ei.

CONTELE

Sir Paris, eu aş pune rămăşag Că fata mea te are foarte drag, In toate-o ştiu supusă şi cuminte... Nevastă, treci la ea mai înainte De-a te culca, şi spune-i de iubirea Lui Paris, şi să-i spui, ia seama bine, Pe miercurea ce vine... Ce-avem azi?

PARIS

Luni, nobil conte...

CAPULET

Luni... aşa! aşa!

Prea bine... Miercuri prea ar fi devreme!... Să zicem joi... Să-i spui atunci ca joi

* Priincios: (pop.) prielnic, favorabil. 98

 

O va conduce Paris Ja aJtar.

Hai, conte? Graba aceasta îţi convine?

O facem pe tăcute între noi

Şi câţiva cunoscuţi, căci înţelegi,

E proaspăt încă doliul, şi poate

S-ar crede că la ruda noastră Tybalt

N-am prea ţinut, de facem nuntă mare...

Vreo şase-şapte oaspeţi, prin urmare,

Şi e de-ajuns... Cum ţi se pare joi?

PARIS

Aş vrea să fie, conte, joi, chiar mâine.

CAPULET

Bun, aşadar pe joi, am zis, rămâne.

Nevastă, înainte de culcare

Treci pe la Julieta şi îi spune

Să fie gata pentru ziua nunţii... Mergi sănătos, iubite conte... Hei! Lumină în iatacul meu! O, Doamne, E-aşa târziu că poate să se spună Curând că e devreme... Noapte bună! (Ies)

SCENA A V-A

IATACUL LULIETEI ROMEO ŞIJULIETA LA FEREASTRĂ

JULIETA

Vrei să şi pleci? Departe-i ziua încă!

Privighetoarea fu, nu ciocârlia

Ce-ţi săgeta auzul sperios.

Ea cântă noaptea colea, între rodii...

O, crede-mă, iubitul meu, a fost

Privighetoarea...

99

ROMEO

Ciocârlia fu...

Ea, care-i solul dimineţii, nu Privighetoarea... Vezi, iubita mea, Lumina cea pizmaşă ce tiveşte* Şi norii îi desparte-n răsărit. Şi-a mistuit opaiţele noaptea, Pe culmile ce fumegă răsare Voioasa zi... Atârnă de plecare Viaţa mea. Intârzierea-i moarte!

JULIETA

O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite, E-un meteor ce soarele-l trimite Ca purtător de torţă-n noaptea-aceasta, Să-ţi lumineze-n drum spre Mantaua!.. Rămâi dar: nu-i nevoie să pleci încă...

ROMEO

Da, lasă-i să mă prindă şi să mor! Mor împăcat, fiindcă tu mi-o ceri! Nu-i ochiul dimineţii-n zarea sură, E-un pal reflex al frumuseţii Cynthiei; Nu-i ciocârlia ale cărui triluri Departe peste capetele noastre Fac să răsune bolţile albastre! Plecarea-i cea mai groaznică durere, Zăbava-i fericire... Vino, moarte, O, vino, dacă Julieta cere... Iubito, nu-i aşa? Hai să vorbim, Să povestim, - că ziua e departe.

JULIETA

E zi, e zi! Fugi! Du-te. Pleacă-n pripă E glasul ciocârliei care ţipă

* A tivi: (aici) a mărgini, a contura, a desena contururile cu altă culoare. 100

Aşa strident în note ascuţite... Spuneai că-n glasul ei e armonie?..,' Dar nu-i, deoarece el ne dezbină... [mtm0U^.

Şi se mai spune despre ciocârlie

Că ea cu hâda broască-şi schimbă ochii ?

De ce nu ar schimba mai bine glasul!

Că ea te smulge, vai, de lângă mine...

Şi chiotele ei, când ziua vine,

Te-alunga ca un corn de vânătoare...

O, du-te!... S-a făcut lumină mare,

Tot mai lumina...

ROMEO

Cum? Tot mai lumină! Tot mai pustiu şi tot mai întuneric!... (Intră doica)

' £ŢEA1 vN  GOG/V

Stăpâna!

Ce-i?

DOICA JULIETA

DOICA

Doamna contesă...

 

JULIETA

 DOICA

 sus.latme... Luat, seama Copii, ca lumea-ncepe-a se trezi Prin casa...

(Iese)

JULIETA

Zboară, viaţa, intra, zi!

Mama?

 

820105

101

ROMEO

Cobor: o sărutare, cea din urmă! (Coboară)

JULIETA

O, te-ai şi dus?... Te-ai dus, iubitul meu, Amic şi soţ! Romeo, dă-mi de ştire In fiecare ceas de peste zi! O clipă chiar cuprinde multe zile; Ah, socotind aşa, voi fi bătrână, Pân' voi vedea iar pe Romeo-al meu!

ROMEO

Rămâi cu bine! îmi voi da silinţa Să ai din parte-mi, adorato, ştiri...

JULIETA

O, crezi că ne vom mai vedea vreodată!

ROMEO

Nu mă-ndoiesc şi toată suferinţa Ne va sluji spre sfinte amintiri...

JULIETA

O, Doamne, am urâte presimţiri... îmi pare, cum te văd, acolo, jos, Că zaci în fundul unei groape, mort... Eşti palid tu, ori ochiul mă înşală?

ROMEO

Şi tu, iubito-mi pari aşa de pală: Durerea e ce sângele ni-l bea... (Iese).

JULIETA

Norocule! tu treci drept nestatornic, Dar dacă eşti aşa, o, ce vei face Cu el aşa de credincios şi dornic?

 

Fii nestatornic aşadar, noroace! Să pot spera ca nu-J vei ţine mult Şi mi-l trimiţi iar înapoi...

CONTESA CAPULET (Dinăuntru)

Eşti trează. Copila mea?

JULIETA Cine mă strigă? Mama?

La oră-aşa târzie ea veghează,

Ori s-a trezit aşa de timpuriu?

Dar ce-o aduce oare acum la mine? (Intră contesa Capulet)

CONTESA CAPULET Ce faci tu, Julieto?

JULIETA Nu mi-e bine.

CONTESA

Tot mai boceşti pe vărul tău? Cu lacrimi Ai vrea să-l scoţi din groapă şi să-l speli? Chiar de-ai putea, nu poţi să-l mai învii, Deci lasă jalea, care-i o dovadă De multă dragoste, prea multă jale Arată însă-o minte cam neroadă.

JULIETA Ma doare, mamă, lasă-mă să-l plâng!

CONTESA

Te doare, însă n-o să-l mai Pe cel pierdut...

revezi

102

 

103

JULJETA

Nespus de mult mă doare, De-aceea vreau sa plâng fără-ncetare!

CONTESA

Copila mea, nu-l plângi atât pe el, Ci pentru că e încă viu mişelul Ce l-a ucis pe Tybalt!

JULIETA

Ce mişel?

CONTESA

Romeo!

^ JULIETA (aparte) între un mişel şi el

Sunt depărtări de leghe! (tare)

Dumnezeu

Să-l ierte-aşa precum îl iert şi eu!

Şi tot nu-i om pe lume să mă facă

Mai mult ca el să plâng...

CONTESA

Desigur, dacă Trăieşte încă-acel nelegiuit...

JULIETA

Da, dac-aceste mâini nu-l pot ajunge! Oh, singură aş vrea să mă răzbun!

CONTESA

N-ai grijă, că-l ajunge