Cărți «Romeo si Julieta povești online gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
* Va sluji: (aici) va oferi, va servi. 104
L
Ce-l va porni pe urmele lui Tybalt,
Cât mai curând... şi-atunci vei fi-mpăcată.
JULIETA
Nu pot fi împăcată-n adevăr Eu cu Romeo, dacă... nu-l văd... mort Mi-e sufletul de jale după Tybalt!... Ah, de-ai putea găsi pe unul care Să-i dea otrava, eu cu mâna mea Aş mesteca-o, mamă, ca Romeo S-adoarmă-n pace-ndată ce-o lua-o. Cât sufăr, vai, când îi aud de nume, Şi că nu pot s-alerg şi să-l găsesc Şi să-mi răzbun iubirea ce-o purtam Iubitului meu văr, pe trupul celui Ce l-a ucis...
CONTESA
Găseşte tu mijlocul, Eu omul îl găsesc de bună seama. Şi-acum ţi-aduc o veste bună, fată!
JULIETA
în vremi aşa de triste e-aşteptată
Cu drag o veste bună. Spune-o mamă!
CONTESA
Copila mea iubită, ai un tată Prevăzător: dorind să-ţi risipească Tristeţea cruntă-a zilelor aceste, A pus la cale-aşa, fără de veste, O sărbătoare veselă la care Nu te-ai gândit, nici mie nu-mi trecea Măcar prin minte...
JULJETA
O, ce bine-mi pare! Şi când e, mamă, vesela serbare?
105
CONTESA
Nu mai departe decât joi, copilă, Veni-va mândrul, tânărul, frumosul Şi nobilul sir Paris să te ducă Pe tine, ca mireasă fericită, în Domul lui San-Piedro la altar.
JULIETA
Nu, mă jur pe Domul lui San Piedro Şi pe San Piedro chiar, n-o să mă ducă Mireasă fericită la altar! Mă mir de-atâta zor să iau de soţ, Pe-un om ce n-a venit să-mi ceară mâna! Să-i spui iubitului meu domn şi tată, Că încă nu-s de măritat, şi dacă Ar fi să mă mărit, vă jur, mai bine Iau pe Romeo, ce-l urăsc, cum ştiţi, Decât pe Paris. Iat-o noutate în adevăr!
CONTESA
Uite-l pe tatăl tău!
Poţi deci să-i spui tu însăţi şi-o să vezi Ce bucurie-i faci cu spusa ta.
(Intră contele Capulet)
CAPULET
Când soarele apune, pică rouă; La moartea însă a băiatului Fratelui meu, tot plouă şi iar plouă! Eşti streaşină, copilă? Tot în lacrimi? Şi tot potop? - Din mica ta făptură închipui mare, barcă şi-uragan, Căci ochii tăi într-una au reflex Şi flux ca marea... Barca-i trupul tău, Ce-noată-n val de sare... Uraganul Oftărilor cu lacrimile tale,
106
Luptând tară de preget, vor zdrobi, De nu s-alină tot ca prin minune, Sărmanu-ţi trup bătut de-aşa furtună... Cum stăm, nevastă? Ai? I-ai spus copilei Ce-am pus la cale?
CONTESA Da, dar ea nu vrea. îţi foarte mulţumeşte. Vrea mai bine Să fie logodită cu mormântul.
CAPULET
Femeie, nu-nţeleg, nu te-nţeleg.
Ce? Cum nu vrea? Asta-i recunoştinţă?
Nu-i mândră, nu se simte fericită,
Nevrednica de ea, c-am izbutit
Sa-i dăm de soţ un om aşa de vrednic?
JULIETA
Nu-s mândră, însă recunoscătoare Ca v-aţi gândit. Eu mândră n-aş putea Să fiu în veci de ceea ce urăsc; Dar pentru ura însăşi, când purcede Din dragoste, sunt recunoscătoare.
CAPULET
I-auzi! I-auzi! Ce vorbe mari! Ce-i asta?
«Nu mândră», «recunoscătoare» şi
«Nu-s recunoscătoare»... Ia ascultă!
Nu-mi face nazuri... mă-nţelegi, fetico?
Găteşte-ţi picioruşele mai bine
Să mergi cu Paris joia care vine
La Domul lui San Piedro, căci altfel
Am să te duc pe targa pân-acolo!
Să pleci din ochii-mi, spurcăciune! Pleacă,
Neruşinata, chip de ceara! Du-te!
107
CONTESA Vai, ţi-ai ieşit din minţi, bătrâne'.'
JULIETA
Tata,
Cad în genunchi şi te implor, ascultă, îndură-te, o vorbă numai!
CAPULET
Du-te
Şi spânzură-te, cap fără de minte! Ţi-o spun: joi la biserică!... De nu, Să piei din ochii mei pe totdeauna! Nu spune, nu vorbi, nu mai răspunde! Taci. Mă mănâncă palma... Ei, nevastă, Ne fericeam că Dumnezeu ne dete O fată numai, dar acum vedem Că e prea mult şi una, şi-i blestem Să-ţi deie Dumnezeu astfel de fete! Piei, ticăloaso!
DOICA
Dumnezeu s-o ţie, Dar nu-i frumos s-o cerţi aşa, stăpâne!
CAPULET
De ce, mă rog, cucoană-nţelepciune? Cumătră prevedere, taci din gură! Mergi şi le spune astea la cumetre!
DOICA
Dar ce spun eu aşa de rău? N-am voie Nici să vorbesc?
CONTESA
CAPULET
ână javră, ta< Nu-i vreme-acuma de tocat palavre!
Bătrână javră, taci!
Eşti prea aprins!
CAPULET Of, Dumnezeule!
Pe legea mea, mă scoate din sărite. Zi, noapte, orişiunde, orişicând, Veghind, muncind, am fost mereu cu gândul S-o fericesc şi i-am găsit acum O rudă chiar a casei princiare, Frumos şi tânăr, neam ales şi mare Şi plin de însuşiri cavalereşti, Un om cum n-ai altcum să ţi-l doreşti, Şi vine-acum acest copil netot Şi-n loc să zică: «bogdaproste, soartă» Ea zice: «Eu nu vreau bărbat, nu pot Să mă mărit. Prea tânără-s. Mă iartă». Nu vrei să te măriţi? Nu? Foarte bine! Mergi unde-ţi place! Nu mai sta la mine! Să ştii că nu glumesc! E-aproape joia: De vrei să fii cuminte, să-mi faci voia, Vei lua pe Paris de bărbat, de nu, Mergi, umblă la cerşit şi mori pe drumuri, Nu vreau să ştiu nimic, ţi-o spun curat: Nimic nu-ţi las din tot ce am. Gândeşte Şi crede că mă ţin de ce-am jurat. (Pleacă)
JULIETA
Şi nu e milă-acolo sus, în ceruri Ca să privească-n jalea mea adâncă? O, dulce mamă, nu mă izgoniţi! O lună doar, o săptămână încă... Sau patul meu de nuntă mi-l gătiţi în groapa neagră unde Tybalt zace!...
109
108
CONTESA
Cu mine nu vorbi, eu n-am ce-ţi face; Fă ce pofteşti. Cu tine-am încheiat-o. (Pleacă)
JULIETA
O, Doamne, doică, spune ce să fac? Bărbatul meu e pe pământ, şi-n ceruri Credinţa mea. Cum ar putea credinţa Să se întoarcă iarăşi pe pământ, Când soţul meu, nepărăsind pământul, Din ceruri n-o trimite? Spune, doică! Ajută-mă! Vai, cum se-ndură cerul Să-mpovăreze-o gingaşă fiinţă Cu-atât amar şi atâta suferinţă? O, zi-mi o vorbă bună! N-ai nici una? N-ai nici o mângâiere?
DOICA
Iată una:
Romeo-i dus şi mii sunt împotrivă-i; El nu se poate-ntoarce, spre-a te cere Şi, dac-o face, într-ascuns doar poate. Aşa
