Cărți «Jurnalul Unui Mag citește cartea online PDf 📖». Rezumatul cărții:
În realitate, nu avea nici cea mai mică importanţă. Câinele, femeia, patronul barului, toate acestea erau amintiri îndepărtate care păreau să nu aibă nici o legătură cu ceea ce simţeam în prezent. I-am propus lui Petrus să mai mergem puţin, pentru că mă simţeam bine.
M-am ridicat şi am reluat drumul Sfântului Iacob. În tot restul după-amiezei, aproape că nu am vorbit de loc, scufundat în acel sentiment binefăcător ce părea să umple tot. Din când în când, mă gândeam că Petrus pusese vreun drog în ceai, dar lucrul acesta nu mai avea nici cea mai mică importanţă. Important era să contempli munţii, izvoarele, florile de pe marginea drumului, trăsăturile strălucitoare ale chipului îngerului meu.
Am găsit un hotel la ora opt seara, şi simţeam încă – deşi mai puţin intens – acea stare de beatitudine. Patronul mi-a cerut paşaportul ca să mă înregistreze, şi i l-am dat.
„Veniţi din Brazilia? Am fost deja acolo. Am stat la un hotel de pe plaja din Ipanema.”
Această frază absurdă m-a readus la realitate. În mijlocul drumului Sfântului Iacob, într-un sat construit cu secole mai înainte, exista un recepţioner care cunoştea plaja de la Ipanema.
„Sunt gata acum pentru discuţie, i-am spus lui Petrus. Trebuie să înţeleg tot ce s-a petrecut azi.”
Senzaţia de beatitudine dispăruse. În locul ei, a apărut din nou raţiunea, cu teama sa de necunoscut, şi cu nevoia urgentă de a mă aşeza din nou cu picioarele pe pământ.
„După cină”, mi-a răspuns el.
Petrus a cerut patronului hotelului să deschidă televizorul, dar fără sonor. Mi-a explicat că asta era metoda cea mai bună ca eu să ascult tot fără să pun prea multe întrebări, pentru că o parte din mine va fi ocupată să privească ecranul. A căutat să afle până în ce punct îmi aminteam ceea ce se întâmplase. I-am spus că-mi amintesc totul, cu excepţia perioadei în care am plecat şi până am ajuns la fântână.
„Asta n-are nici cea mai mică importanţă”, mi-a replicat el. La televizor începea un film al cărui subiect era legat de mine de cărbune.
Personajele purtau costume de la începutul secolului.
„ Ieri, când am presimţit graba Mesagerului tău, ştiam că va avea loc o luptă pe drumul Sfântului Iacob. Eşti aici pentru a-ţi găsi sabia şi a învăţa Practicile RAM. Dar, de fiecare dată când un ghid conduce un pelerin, există cel puţin o dată când circumstanţele le scapă de sub control şi unuia, şi celuilalt. E un fel de încercare practică pentru învăţăcel. În cazul tău, a fost întâlnirea cu câinele.
„Detaliile luptei şi prezenţa a numeroşi demoni într-un animal, astea ţi le voi explica mai târziu. Ceea ce este important acum este să înţelegi că această femeie era obişnuită cu blestemul. Ea îl acceptase ca şi cum era normal, iar meschinăria lumii o aprecia ca pe un lucru pozitiv. A învăţat să se mulţumească cu foarte puţin, dar viaţa este generoasă şi vrea mereu să ne dea mult.
„Alungând demonii din această biată bătrână, i-ai dezechilibrat universul. Am discutat zilele trecute despre cruzimea de care sunt în stare oamenii faţă de ei înşişi. Foarte adesea, când încerci să le arăţi binele, să le arăţi că viaţa este generoasă, ei refuză ideea ca şi cum ar fi ispita demonului. Nimănui nu-i place să ceară mult de la viaţă, pentru că oamenilor le e frică de eşec. Dar acela care doreşte să ducă Lupta cea Bună trebuie să privească lumea ca şi cum ar fi o comoară inepuizabilă, care aşteaptă să fie descoperită şi cucerită”.
Petrus m-a întrebat dacă ştiam ce caut aici, pe drumul Sfântului Iacob.
„Sunt în căutarea sabiei mele, am răspuns eu.
— Şi de ce-ţi trebuie sabia?
— Pentru că ea îmi va aduce puterea şi înţelepciunea Tradiţiei.”
Am simţit că răspunsul meu nu-l mulţumise pe deplin. A reluat: „Eşti aici în căutarea unei recompense. Îndrăzneşti să visezi, şi faci tot ce-şi este cu putinţă pentru a transforma acest vis în realitate. Trebuie să ştii mai bine ce vei face cu sabia ta, trebuie ca acest lucru să-ţi fie clar înainte de a ajunge la ea. Dar ai un avantaj: eşti în căutarea unei recompense. Nu parcurgi drumul Sfântului Iacob decât pentru că doreşti să fii recompensat pentru efortul tău. Am remarcat că ai aplicat tot ce te-am învăţat căutând un scop practic. E foarte bine.
„Nu-ţi rămâne decât să asociezi Practicile RAM cu propria ta intuiţie. Limbajul inimii tale este acela care va determina maniera corectă de a-ţi descoperi şi mânui sabia. În caz contrar, Practicile RAM se vor pierde în înţelepciunea inutilă a Tradiţiei.”
Petrus îmi spusese asta şi mai înainte, cu alte cuvinte, şi, chiar dacă eram de acord cu el, nu asta mă interesa să ştiu. Se întâmplaseră două lucruri pe care nu reuşeam să mi le explic: limba deosebită în care vorbisem, şi senzaţia de bucurie şi iubire pe care o trăisem după ce izgonisem câinele.
„Senzaţia de bucurie a intervenit, pentru că gestul tău a primit atingerea lui Agape.
Vorbeşti mult de Agape, şi până acum nu mi-ai explicat de fapt ce este. Am impresia că e vorba de o formă superioară de iubire.
— Exact asta este. Va veni curând momentul să simţi această iubire intensă, această Iubire care îl devoră pe cel ce iubeşte. În aşteptarea ei, mulţumeşte-te să ştii că ea se manifestă liber în tine.
— Am încercat deja această senzaţie, dar pentru un timp mai scurt şi într-un mod diferit. Apărea întotdeauna după o reuşită profesională, o cucerire, sau când presimţeam că norocul se întoarce în favoarea mea. Totuşi, când senzaţia apărea, mă închideam şi mi-era frică să o trăiesc intens. Ca şi cum această bucurie ar fi putut trezi invidia celorlalţi, sau ca şi cum aş fi fost nedemn să o primesc.
Toţi ne comportăm aşa, înainte de a-l cunoaşte