jupoane, pe care le numea modestul, nebunaticul şi secretul, încadrate de un sistem complicat de jartiere cu o mulţime de obstacole din dantele, uneori doi chiloţi ajuraţi suprapunându-se, prezervând misterul pe care-l voia absolut, apoi deodată, lăsând libere conducte prin lenjeria ei intimă, dând la o parte porţi şi deschizături, îmi lăsa cale liberă spre Locurile Sfinte, rămânând totuşi îmbrăcată, demnă şi onorabilă. Să o văd era pentru mine o minune; în această  femeie se amestecau secolele: curvă, mamă, soţie, muză, lolita, copilă, ea jongla cu rolurile feminităţii şi, în adoraţia mea, o veneram ca pe un atom radiind de omenie.

În sânul acestei plenitudini izbucni acea  febră care avea să arunce febra dintâi în limburi. Abaterile noastre începură într-o seară de iarnă într-o cameră de hotel la Londra unde ne petreceam weekend-ul. Ne uitam la televizor: iartă-mi prozaismul, aşa sunt vremurile: se dădea unul din acele programe inodore dar captivante care fac farmecul blestemat al acestei invenţii, fără să bănuim nici o clipă că curând aveam să deturnăm această paşnică contemplare. Cu ochii clipind, îngreunat de o cină consistentă, eram gata să moţăi stând pe jos în timp ce Rebecca, aşezată oblic în faţa aparatului, îmbrăcată cu un simplu tee-shirt mov era goală de la buric la vârful picioarelor. Deodată, pe când se tot hâţâia deja de câteva minute, îşi desfăcu picioarele şi lansă în ecran un mic jet ca pentru a-i stinge vorbăria însufleţită. Această uitare de sine mă electriză. Fu ca un detonator a cărui zguduire răsună în mine la nesfârşit. Dintr-o dată, fui dezmorţit. Mă apropiai de ea şi fără nici un cuvânt mă lungii pe jos. Ne priveam cu una din acele priviri grele de furtună care determină acte esenţiale. Ea însăşi, ca şi cum rolul îi era familiar din totdeauna, se lăsă pe vine deasupra toraxului meu, îşi răsuci tee-shirt-ul până la sâni şi prin scurgeri scurte dar violente îşi abandonă udul pe trupul meu. Mă inundă cu totul ţinându-mi capul strâns între genunchii ei, obligându-mii să beau bunătăţile ei lichide cu lungi sorbituri până la saţietate. Mă tem că nu pot reda emoţia ce mă cuprinse atunci: fu o comoţie, o cutremurare a tuturor nervilor mei, o lovitură în creier. Nu cunoscusem până la asta o juisare mai sublimă: această cataractă de aur care curgea tare, nemiloasă, îmi biciuia pielea, îmi astupa nările, îmi ardea ochii, mă înfăşura sub o pânză caldă în care mă scăldam, mânjit, zdrobit, plin de acest element care lăsa în gură savoarea acrişoară a măcrişului.

Toate felurile de ape participă la sfinţirea noastră, odată Dumnnezeu invocat asupra 1or: Dar urina Rebeccăi era preţioasă din mai multe motive: miere de aur şi azur; lumină vivace şi strălucitoare, ea compunea o sabie de foc care mă sfrede lea cu lama sa fierbinte, un astru fluid şi căzător care mă ţintuia la capătul cometei sale. Era un pârâiaş ironic, o cascadă de o veselie zgomotoasă, un ciripit pueril, un gâlgâit de licori nebune care trăiau, cântau, respirau. În această fântână credeam că aud bâiguind un copil, un ştrengar care mă invita să facem zarvă împreună. Scăpându-se pe mine, Rebecca se dota cu un penis efemer şi viguros ca re-şi clama puterea înainte de a muri şi de a renaşte. Născută din carnea ei, această coardă blondă era sufletul palpabil al acesteia, şi mă strângea sub ploaia ei ca o cavernă uterină. Această mană lăptoasă mă spăla de greşeli, mă năştea a doua oară, era Gangele meu, Nilul meu intim, în care mă despuiam de atingerile vârstei, sfidam moartea şi decrepitudinea. Ieşită din admirabila centură feminină, aducea din ea umiditatea unei mări arhaice, preţiosul mucus, elementul universal al vieţii. Dacă adaug în fine că acest curent o inocenta de orice impuritate, vei înţelege sentimentele pline de delicii care mă cuprinseră în timpul acestei aspersiuni magice.

De aceea această primă oară inaugură o lungă serie de ţâşniri miraculoase. Căpătasem viciile Rebeccăi aşa cum capeţi o boală prin contagiune din dragoste, într-atât celălalt, de îndată ce-l idolatrizezi, îţi inoculează până şi gusturile sale cele mai intime. Făurea din nimic pe pielea mea aceste înclinaţii despre care nu bănuiam nimic, elibera în mine pulsiuni necunoscute. Necrofilă sau fetişistă, Rebecca m-ar fi contaminat în acelaşi fel, prinţesă ispititoare venind să trezească forţe care fără ea ar fi dormit pentru veşnicie. Deja îmi înflăcăra imaginaţia cu alte nebunii pe care le sugera cu jumătate de glas şi ale căror aluzii erau de-ajuns ca să mă scoată din fire. Ea însăşi, puternic comoţionată de această experienţă a cărei densitate îi depăşise fantasma, ardea de nerăbdare să meargă dincolo de ea. Angajaţi în domnia fanteziei pure, nu puteam ajunge în mod logic decât la extremism.

Şi pe bună dreptate: aveam o concepţie prea sfântă despre dragoste ca să ne mulţumim cu atitudini atât de curente precum coitul, sodomia sau felaţiunea. Perversiunea nu este forma bestială a erotismului ci partea sa civilizată:copulaţia este demnă de animal, numai devianţa este umană, impunând o măsură barbariei organelor, şi construieşte o artă complexă altoită pe o natură simplistă. În perverşi există un artist, un artist care-şi împarte domeniul cu un preot într-o aceeaşi fervoare pentru artificiu.

Pe scurt, cu timpul se născu mândria; totul ne deosebea de celelalte cupluri, nu eram amanţi obişnuiţi. Lărgiserăm sensul cuvântului desfrâu: asta ne făcu în acelaşi timp distanţi şi vanitoşi. Aveam acest vis de midinetă: să trăiesc o pasiune din care să nu-mi mai revin. În sfârşit, îmi spuneam, o să cunosc un erotism inspirat, departe de stupida bestie cu două spinări: voiam să dobândesc vicii durabile, la fel de spontane ca ritmul cardiac şi care vor cere să fie îndeplinite fără întârziere. Acum, totul se făcea sub dictarea Rebeccăi şi admiram la ea acea aptitudine pentru invenţie care o depăşea pe a mea de o sută de ori. De-acum înainte, mi se părea că-mi dau viaţa ca o miză de fiecare dată când mă dedam la împerechere. Rebecca mă lăsa să sper mult, cedând mai puţin, târguială care mă exaspera. Dacă preliminariile erau eschivate, dacă o pătrundeam obişnuit