biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Noaptea umbrelor citește top 10 cărți pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Noaptea umbrelor citește top 10 cărți pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 20 21 22 ... 61
Mergi la pagina:
Andrew vrea să vadă ce pot şi are tot dreptul s-o afle.

Am împins-o prin uşa dublă. Le-am închis pe amîndouă şi m-am întors în încăpere. Era o cameră de zi mare, frumoasă. Am luat un scaun şi m-am aşezat în faţa Unchiului Andrew:

— În regulă, am zis. Trageţi.

— Mulţumesc, Michael, zise el. Înainte de toate vreau să te asigur că nu-ţi sînt deloc duşman, aşa cum ai putea crede, de fapt.

— Ei bine, am zis, mă bucur să aud asta. Glasul nu-mi era prea sigur.

— Dă-mi voie să fiu foarte sincer, zise dl. Lippincott, mai sincer decît puteam să fiu în faţa acestei dragi copile al cărei tutore sînt şi de care sînt foarte legat. S-ar putea să nu fi apreciat încă destul de mult, dar Ellie este o fiinţă neobişnuit de dulce şi iubitoare.

Nu vă fie teamă, sînt îndrăgostit de ea.

Nu asta am vrut să accentuez, continuă el, în felul său sec. Sper că îndrăgostit de ea cum spui că eşti, poţi să apreciezi cît de vulnerabilă poate fi în multe privinţe.

Voi încerca să fiu atent. Şi nici nu cred că trebuia să-mi impun prea mult aşa ceva, pentru că Ellie este la înălţime în tot ce face.

Deci o să continui cu ceea ce voiam să spun. O să pun cărţile pe masă cu cea mai desăvîrşită sinceritate. Nu eşti tînărul pe care l-aş fi dorit pentru Ellie. Mi-ar fi plăcut, aşa cum i-ar fi plăcut şi familiei ei, să se mărite cu cineva din aceeaşi lume.

Un bogătaş, cu alte cuvinte, am zis eu.

Nu numai asta. Acelaşi nivel este de dorit ca o bază pentru o căsătorie solidă. Şi nu mă refer numai la relaţiile sociale. La urma urmelor, Herman Guteman, bunicul ei, a început ca încărcător şi a sfîrşit prin a fi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii

Din tot ce mi-aţi spus, putea să se întîmple şi cu mine ia fel, am intervenit. S-ar putea să sfîrşesc ca unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Angliei.

— Totul e cu putinţă, zise dl. Lippincott. Ai vreo ambiţie în acest sens?

— Nu e vorbă numai de bani, am răspuns. Mi-aar plăcea să ajung să fac ceva şi… Am şovăit, oprindu-mă.

— Eşti ambiţios, să zicem. E un lucru foarte bun, sînt sigur.

Dădu din cap aprobator.

— Pornesc de la zero Sînt un nimeni şi un nimic şi n-o să pretind altceva,

— Foarte sincer şi frumos spus şi apreciez acest lucru Acum, Michael, eu nu sînt rudă cu Ellie, dar am acţionat ca tutore al ei. Sînt cel care îi administrează afacerile lăsate de bunicul său şi tot eu îi supraveghez investiţiile. Deci, am o anumita responsabilitate faţă de toate acestea. De aceea vreau să ştiu tot ce pot afla despre bărbatul pe care şi l-a ales.

— Ei bine, puteţi să cereţi informaţii despre mine şi să descoperiţi destul de uşor ce vă interesează.

Asta e adevărat, zise dl. Lippincott, Da, asta ar fi o cale. O măsură de precauţie destul de înţeleaptă de luat în considerare. Dar, Michael, eu de fapt vreau să ştiu tot ce se poate ştii despre tine, din propriile-ţi spuse. Aş vrea să aud povestea vieţii tale din propria-ţi gură.

Evident că nu-mi plăcea treaba asta şi cred că el ştia că nu-mi place. Nimănui în situaţia mea nu i-ar fi convenit aşa ceva. E normal să vezi lucrurile subiectiv. Am trecut în revistă anii de şcoală şi m-am lăudat puţintel, denaturînd un pic adevărul. Nu-mi era ruşine. Credeam că e-n firea lucrurilor şi că aşa se procedează dacă vrei să ajungi undeva. Să-ţi pledezi cauza. Oamenii te cîntăresc după cum deschizi gura şi nu voiam să fiu ca tipul acela din Dickens Şi-n serialul dat la televiziune, Uriah, sau cum îl chema, totdeauna frecîndu-şi mîinile şi în realitate plănuind şi ţesînd intrigi în dosul acestei necontenite umilinţe. Nu voiam să fiu aşa.

Obişnuiam să mă laud faţă de tipii cu care mă întîlneam înainte sau faţă de un patron posibil. La urma urmelor, un individ ştie şi ce are mai bun dar şi ce are mai rău în el şi nu-şi face nici un serviciu arătînd partea rea a fiinţei lui sau stăruind asupra ei. Nu, întotdeauna am arătat ceea ce era mai interesant în privinţa persoanei mele, descriind activităţile recente. Dar n-am îndrăznit să fac aşa ceva şi cu dl. Lippincott. A părut scîrbit de ideea de a face investigaţii asupra persoanei mele şi totuşi nu eram deloc sigur că nu o va face pînă la urmă. Aşa încît i-am furnizat adevărul goluţ, cum s-ar zice.

Cu începuturi jalnice, neascunzînd faptul că tata fusese un beţiv, dar că am avut o mamă bună care a muncit ca o sclavă ca să mă dea la oleacă de carte. N-am făcut un secret din faptul că am fost un nestatornic, că am schimbat o slujbă cu alta. Era un bun ascultător, mă încuraja să continui. Şi totuşi, din cînd în cînd îmi dădeam seama cît era de viclean. Mici întrebări pe care le strecura, comentarii pe care le-aş fi lăsat la o parte sau le-aş fi negat, apăreau pe nesimţite.

Da, aveam senzaţia că ar trebui să fiu precaut şi cu toate simţurile treze. După zece minute, am fost destul de încîntat cînd, lăsîndu-se pe spate în scaun şi părînd să încheie ceea ce putea fi numit un interogatoriu, deşi nu fusese, a conchis:

— Ai avut o viaţă aventuroasă, domnule Rogers — Michael. Nu e de ici de colo. Spune-mi acum ceva mai mult despre casa pe care dumneata şi Ellie o s-o construiţi.

— Ei bine, am zis, nu e departe de un oraş numit Market Ghatwell.

— Da, încuviinţă dînsul, ştiu unde se află. De fapt am fost şi am văzut locul. Ieri.

Asta mă tulbură puţin. Îmi demonstră că era un tip sucit care te încolţea împresurîndu-te de unde nu te aşteptai.

— Este o privelişte minunată, am spus eu pe un ton defensiv, şi casa pe care o s-o construim

1 ... 20 21 22 ... 61
Mergi la pagina: