se prindă de adversar. Şi a făcut aproape numai asta, culcându-şi capul pe umărul lui Tiger ca un dansator obosit de tangou şi lovind moale spatele acestuia. Mulţimea a început să huiduie. Când a sunat clopotul şi Case s-a târât spre colţul lui, cu mâinile atârnându-i pe lângă trup, a huiduit şi mai tare.

– Pute, frumoaso, a remarcat dolofanul.

Sadie m-a privit îngrijorată.

– Ce părere ai?

– Cred că măcar a terminat prima rundă.

Însă părerea mea adevărată era că ar trebui să înfigă cineva o furcă în târtiţa înmuiată a lui Case, pentru că mie mi se părea terminat.

Puicuţa în costum de baie şi-a făcut iar numărul, de această dată arătându-ne cifra 2. Clopotul a sunat. Din nou Tiger a ţopăit şi Case s-a târât. Tipul meu a ţinut aproape pentru ca să se poată agăţa de celălalt la nevoie, dar am băgat de seamă că acum reuşea să evite croşeul de stânga care-l lăsase lat în prima repriză. Tiger lucra la burta boxerului mai în vârstă cu lovituri de dreapta ca de piston, dar Case probabil că încă mai avea ceva muşchi rămaşi sub toată celulita aia, pentru că nu păreau a-l afecta prea mult. La un moment dat, Tiger l-a îmbrâncit pe Case şi i-a făcut semn cu ambele mănuşi: haide, haide. Publicul l-a aclamat. Case s-a holbat, aşa că Tiger a fost cel care a înaintat. Case s-a agăţat imediat de el. Publicul a gemut. Clopotul a răsunat.

– Până şi bunică-mea s-ar lupta mai bine, a bombănit durduliul cu trabuc.

– Poate, a spus Sadie aprinzându-şi a treia ţigară de la începutul meciului, dar rămâne în picioare, nu?

– Nu multă vreme, dulceaţo. Cu prima ocazie când o să-l nimerească un croşeu de stânga, o să fie „caz închis”, a chicotit el la propriul joc de cuvinte.

În runda a treia am văzut tot eschive şi strângeri în braţe, dar în cea de-a patra, Case şi-a lăsat garda jos, iar Tiger a declanşat asupra capului său o rafală de lovituri şi de stânga, şi de dreapta, sculând publicul de pe scaune. Şi prietena lui Akiva Roth se ridicase. Domnul Roth a rămas aşezat, dar şi-a dat totuşi osteneala să pipăie fundul păpuşicii cu mâna dreaptă împodobită cu multe inele.

Case se sprijinea de corzi şi încerca să-l nimerească pe Tiger cu lovituri de dreapta şi se pare că una dintre acestea şi-a atins ţinta. Cât de debilă ar fi fost, tot am văzut stropi de sudoare sărindu-i lui Tiger din păr atunci când şi-a scuturat capul. Pe chip i se întipărise o expresie uluită, care părea a întreba dar-de-unde-a-mai-venit-şi-asta. Apoi s-a apropiat iarăşi de adversar şi s-a apucat din nou de treabă. Dintr-o tăietură de lângă ochiul stâng a lui Case a început să curgă sângele şi numai gongul l-a oprit pe Tiger să nu transforme tăietura asta într-o rană serioasă.

– Auzi, frumoaso, dacă îmi dai acum ăia zece dolari, a spus umflatul cu trabuc, tu şi iubiţelul o să scăpaţi de aglomeraţie pe şosea.

– Uite ce zic eu, s-a răţoit Sadie. Îţi dau ocazia să anulezi pariul şi să faci economie de patruzeci de dolari.

Durduliul cu trabuc a izbucnit în râs:

– Şi frumoasă, şi cu tupeu. Dulceaţo, vino cu mine dacă elicopterul ăla cu care umbli se poartă urât cu tine.

În colţul lui Case, antrenorul îi oblojea frenetic ochiul rănit. A stors ceva dintr-un tub şi i l-a întins pe rană cu vârfurile degetelor. Mie mi se părea că e Crazy Glue, doar că nu cred că fusese inventat. Apoi l-a plesnit peste faţă cu un prosop ud. S-a auzit gongul.

Dick Tiger a atacat, parând cu dreapta şi lovind cu stânga. Case a evitat un croşeu de stânga şi, pentru prima dată de când începuse meciul, Tiger a lansat un upercut la capul boxerului mai bătrân. Case a reuşit să se tragă înapoi, atât cât să nu fie lovit în falcă, dar pumnul celuilalt l-a nimerit în maxilar. Forţa loviturii i-a strâmbat faţa într-o grimasă a groazei. S-a clătinat puternic şi s-a retras. Tiger s-a repezit la el. Mulţimea era iar în picioare, cerând sânge. Ne-am ridicat şi noi. Sadie îşi astupase gura cu palmele.

Tiger îl încolţise pe Case într-unul din cele două colţuri neutre şi îi turna lovituri şi cu stânga, şi cu dreapta. În faţa ochilor mei Case se înmuia, îi dispărea lumina din privire. Încă un croşeu de stânga, sau o salvă cu dreapta, şi se va stinge definitiv.

– PUNE-L JOS! a strigat durduliul iubitor de trabuc. PUNE-L LA PODEA, PĂMPĂLĂULE! RUPE-L!

Tiger a lovit jos, sub centură. Probabil nu dinadins, dar arbitrul a intervenit şi a oprit lupta. În timp ce îl avertiza pe Tiger, eu l-am urmărit pe Case ca să văd cum va folosi acest scurt respiro. Şi am observat cum pe faţă i se întipăreşte o expresie pe care am recunoscut-o. Era expresia lui Lee din ziua când îi făcuse scandal Marinei din cauza fermoarului stricat de la fustă. Apăruse atunci când Marina ripostase, acuzându-l că o adusese pe ea şi pe cea mică într-o cooocină şi apoi fluturându-şi mâna în dreptul urechii în gestul „ai înnebunit”.

Şi, brusc, pentru Tom Case, ziua aceasta a încetat să mai fie una dintr-un lung şir de umilinţe.

Arbitrul s-a dat la o parte. Tiger a atacat, dar acum Case i-a ieşit în întâmpinare. Ceea ce s-a întâmplat în următoarele douăzeci de secunde a fost lucrul cel mai entuziasmant, cel mai terifiant la care fusesem vreodată martor. Cei doi au stat nemişcaţi, lovindu-se în faţă, piept, umeri, burtă. Fără ţopăieli, fără eschive, fără joc de picioare. Ca doi tauri pe o păşune. Nasul lui Case s-a spart şi sângele a ţâşnit. Buza inferioară a lui Tiger s-a ciocnit de dinţi şi s-a despicat; sângele i s-a împrăştiat pe bărbie, făcându-l să semene cu un vampir după o masă copioasă.

Toată lumea din sală era în picioare şi urla. Sadie sărea în sus şi în jos.

Îi căzuse pălăria, dezvelind cicatricele. Dar nici n-a băgat de seamă. Nimeni n-a băgat de seamă. Pe ecranele uriaşe, al Treilea Război Mondial era în plină desfăşurare.

Case şi-a