— A zis că o să mergem să mâncăm ceva.

— Dacă insiști să porți fustă, pot măcar să-ți aleg eu bluza, să-ți aranjez părul și să te machiez?

Făcusem duș și mă spălasem pe cap, iar asta fusese toată rutina mea de frumusețe „preîntâlnire”. Nu mă obosisem să mă îmbrac, ci îmi pusesem halatul pe care-l aveam de la cincisprezece ani. Îmi imaginasem că o să-mi aleg una dintre ținutele mele obișnuite, cu câteva minute înainte ca Jonathan să apară, și că apoi o să plecăm. Lucrurile se complicau mai mult decât mă așteptasem. Uneori, Janice mă trata ca pe o versiune vie a propriei păpuși Barbie, făcându-mi coafuri elaborate și pictându-mi fața cu substanțe lipicioase, care miroseau dubios. Dacă acceptam compromisul cu părul și machiajul, probabil că avea să renunțe la pretenții în legătură cu ținuta.

— Mi-e indiferent.

— Rămâi aici! mi-a ordonat Janice. Mă întorc imediat.

A adus o trusă de machiaj de dimensiunea unei cutii cu scule și s-a așezat pe pat, lângă mine.

— Nu vreau fond de ten, am zis eu, în caz că uitase cât de mult îl uram.

Am închis cartea și am făcut ce mi-a zis, închizând ochii ca să-mi aplice fard de pleoape și deschizându-i așa încât prietena mea să aplice două straturi de rimel. Rimelul îmi îngreuna genele, și încercam să nu clipesc.

— Mai ai mult?

— Puțin fard de obraz și am terminat. Vrei luciu de buze?

Janice adora luciul de buze.

— Nu! Ultima oară când m-ai dat cu luciu, a bătut vântul și mi-a venit părul în față, iar câteva fire mi s-au lipit de buze.

Fusese o senzație nespus de scârboasă. Mă panicasem și-mi ștersesem gura cu mâneca.

— Ah! Uitasem de treaba asta.

Janice a luat peria mea de păr și m-a pus să mă întorc cu spatele. Uram să mă pieptăn, dar ea nu suporta să-mi vadă părul încâlcit, așa că mă învoisem să-l perii în fiecare dimineață, înainte să plec de acasă, însă punându-i condiția să nu mai încerce să mă coafeze. De obicei, mă rezumam la câteva mișcări rapide cu peria. Janice mă întrebase de multe ori de ce purtam părut până la talie dacă nu-mi plăcea să-l aranjez, dar nu fusesem niciodată în stare să explic de ce nu voiam să-l tund. Pur și simplu simțeam că așa era bine.

— Știu că nu-ți place să porți parfum, dar ar fi drăguț să pulverizezi un pic, pentru întâlnire, a zis ea în timp ce mă pieptăna, după care a început să-mi împletească părul în coadă.

— O să-mi dea dureri de cap, am zis eu.

În general, cu câteva excepții, mirosurile îmi provocau greață.

— Să nu-mi împletești părul prea strâns.

— Bine. Îl împletesc lejer, ca să arate aranjat, dar delicat și romantic în același timp.

Când a terminat, Janice mi-a întins o oglindă.

— Uite! Ești gata. Ce părere ai?

— Abia dacă se observă că sunt machiată, dar arăt foarte bine.

Janice a râs, iar eu m-am îndreptat spre dulap, m-am dezbrăcat de halat și mi-am pus fusta preferată, cu talie elastică, și puloverul subțire, din bumbac, pe care mi-l alesese ea. Au urmat dresul și cizmele fără toc, înalte până la genunchi, în completarea ținutei. Doar eu știam că purtam șosete de culori diferite. Janice mi-a zâmbit când m-am întors spre ea, pentru că renunțase de mult să se certe cu mine în privința hainelor. Știam că ținutele mele erau lălâi, dar în ele mă simțeam ca înfășurată într-o pătură de siguranță pe care, din întâmplare, o purtam pe corp.

— Arăți minunat, mi-a zis ea. O să te simți foarte bine.

Jonathan a bătut la ușă la ora șase fix și, când am deschis, s-a uitat la mine și a exclamat:

— Uau!

M-a făcut să mă simt grozav de bine și, din moment ce în mod clar era acceptabil să spui asta la prima întâlnire, i-am întors complimentul.

A zâmbit, iar eu mi-am spus că, la urma urmei, poate nu e așa de complicat să ieși la întâlniri.

Am mers cu mașina prin campus până am ajuns într-o zonă plină de baruri și tarabe cu mâncare, unde Jonathan a parcat în apropierea unui parcometru. Nu urcasem niciodată la volan, iar ideea de a strecura o mașină în spațiul micuț dintre alte două autoturisme m-ar fi paralizat, dar el a efectuat manevrele cu multă ușurință.

Am cumpărat sendvișuri cu chiftele și, pentru că seara era răcoroasă – fără să fie prea frig –, ne-am așezat afară, la o masă și le-am mâncat. Era aproape ca și când aș fi stat față în față cu Jonathan la clubul de șah, doar că, în locul tablei, între noi era mâncare. Nimeni nu și-ar fi dat seama că eram la prima mea întâlnire, pentru că arătam ca toate celelalte cupluri care mâncau împreună, așa că m-am mai relaxat.

— Ce ți-ar plăcea să facem în continuare? m-a întrebat el.

Întrebarea lui m-a derutat. Atunci când mi se ofereau prea multe opțiuni, îmi venea greu să aleg, dar dacă nu aveam nicio opțiune era și mai rău. Nu știam ce să-i răspund.

— Ce fac oamenii de obicei, când ies împreună.

— Am putea merge să bem o bere. Ce zici?

— Bine.

Jonathan a aruncat resturile de mâncare la coș și am plecat. S-a oprit în față la Kam’s. Era cel mai popular bar din campus. Cel puțin asta spunea Janice. Ea petrecea o grămadă de timp acolo, dar eu ajunsesem doar până pe trotuarul din fața barului.

Ne simțeam atât de bine, încât n-am vrut să-i zic că nu intram niciodată în baruri, pentru că sunt mult prea zgomotoase și pline de fum. Janice încercase să mă ia cu ea de câteva ori, dar nu rezistasem mai mult de cinci minute, după care renunțasem și mă întorsesem acasă. Mi-am spus că pot să fac față măcar o dată și că n-o să fie mare brânză, dar în clipa în care Jonathan mi-a deschis ușa și am pășit înăuntru, am știut că făcusem o greșeală. „Cradle of Love”, a lui Billy Idol, mi-a luat cu asalt timpanele, iar norul de fum de țigară în care am nimerit a fost ca o lovitură în moalele