capului. Înăuntru, lumea stătea doar în picioare și, când Jonathan m-a luat de mână și m-a tras după el, prin mulțime, ne-am înghesuit alături de jumătate dintre studenții universității. M-am agățat de el, simțind că-mi venea să vomit.

Ne-am oprit și Jonathan a făcut un pic de loc în jurul meu.

— Mă întorc imediat. Așteaptă-mă aici, a zis el și s-a dus să se așeze la coadă la bar.

Era atât de mult zgomot, încât singurul mod în care oamenii puteau comunica era să țipe sau să-și vorbească la ureche. Oare cum se descurcau? Cum de suportau? Chiar li se părea distractiv? Deși Jonathan mă lăsase departe de culoarul de trecere, o fată și-a croit drum pe lângă mine și, când s-a împleticit, m-a lovit cu umărul. Alții i-au urmat exemplul și, în scurt timp, oamenii mi-au invadat mica porțiune de spațiu personal. M-au călcat pe picioare, iar cineva a vărsat bere pe mâna mea. M-am șters imediat, pentru că uram mirosul ăsta și senzația umedă și rece pe pielea mea. Jonathan stătea la coadă, la bar, iar în fața lui mai erau trei oameni.

Când eram pe punctul de a ceda nervos, l-am zărit pe Jake, tipul de care mă îndrăgostisem până peste cap în al doilea an de facultate și despre care crezusem, în mod eronat, că era prietenul meu. Stătea la o masă, cu un grup de băieți, iar când m-a văzut, l-a înghiontit pe tipul de lângă el. Acum din difuzoare răsuna melodia „Losing My Religion”, a trupei R.E.M., dar brusc, în mintea mea nu auzeam decât „Smells Like Teen Spirit”, a celor de la Nirvana, și, în loc de bar, în amintirea mea m-am pomenit în camera lui Jake, în căminul băieților.

În ziua aia, la cursuri, Jake îmi strecurase un bilețel: mă ruga să vin la el seara și abia îmi putusem stăpâni entuziasmul, pentru că așteptasem mult să-și facă puțin timp pentru noi doi. N-am mai fost atentă la cursuri până la finalul zilei. Visam la primul nostru sărut și la cum avea să mă invite, probabil, la una dintre petrecerile din cămin. Când mă întorsesem în camera mea, după ultimul curs, scrisesem în grabă un bilețel pentru Janice și îl lăsasem sub figurina magnetică de pe ușa frigiderului nostru, ca să mă asigur că avea să-l vadă și că nu avea să se îngrijoreze când urma să ajungă acasă, constatându-mi absența. Sunt cu Jake. La el în cameră, scrisesem, desenând o inimioară alături.

Ciocănisem la ușa căminului de băieți și-l anunțasem pe tipul care deschisese că venisem în vizită la Jake.

— Doamne! Aici sunt mai mulți de-alde Jake. La care dintre ei ai venit?

— La Weller, răspunsesem eu, mândră, și mă așteptasem ca el să spună: „A, tu trebuie să fii Annika”.

Îmi închipuiam că vorbea tot timpul despre mine.

— La etaj. A treia ușă, pe stânga.

Bătusem la ușă și Jake îmi deschisese, iar eu zâmbisem când mă sărutase fugar pe gură. Nu mai făcuse asta niciodată și simțisem un val de căldură răspândindu-mi-se în tot corpul.

— Bună, păpușă!

Închisese ușa și mă condusese spre pat. În cameră mai erau trei tipi, dar eram sigură că Jake avea să le zică să plece, din moment ce sosisem. În aer plutea un miros înțepător de fum, deși nu fuma nimeni.

— Ai avut dreptate, spusese tipul așezat la birou.

Ceilalți doi stăteau pe patul aflat vizavi de al lui Jake.

— E bună tipa. Dar la corp cum e?

— Nu știu încă, zisese Jake. Cu hainele alea lălăi, nu-mi dau seama.

Izbucniseră toți în râs. Râsesem și eu, fără să știu de ce. Dacă lui Jake nu-i conveneau hainele mele, Janice ar fi profitat imediat și m-ar fi ajutat să-mi aleg o ținută care să-i placă mai mult. În mintea mea, îmi propusesem s-o rog asta.

— Mă gândeam să stăm puțin pe-aici, spusese Jake. Să ne relaxăm un pic.

Avea în mână o brichetă Bic și n-am să uit niciodată sunetul care se auzise când își trecuse degetul peste rotiță, iar flacăra țâșnise. Unul dintre tipi îi întinsese un tub de sticlă, prevăzut la capăt cu un bol mic, iar Jake strecurase mica flacără înăuntru și sorbise fumul. Apoi dăduse tubul ăla mai departe, iar băieții îl luaseră, rând pe rând. Cămăruța se umplea de fum și îmi înăbușeam un acces de tuse.

Patul lui Jake era lipit de perete; când începuseră să fumeze, el îmi cuprinsese gâtul cu brațul și asta mi-a plăcut.

— Încearcă și tu, mă îndemnase Jake, apropiind bong-ul{2} de gura mea.

Scuturasem din cap, refuzând:

— Nu. Nu vreau.

Jake dăduse din umeri și își ridicase tubul la buze, dar, după ce trăsese din el, se prefăcuse că voia să mă sărute și îmi suflase fumul în gură. Avea un gust îngrozitor. Tușisem și scuipasem, în timp ce ei râdeau. Dar pe urmă Jake mă sărutase din nou – genul de sărut pe care-l așteptasem toată viața: moale, blând și dulce. Nu știu cum, în timpul sărutului, ajunseserăm întinși pe pat, în timp ce bong-ul trecea din mână în mână. Deși ar fi trebuit să mă simt fericită, ceva părea în neregulă, dar nu reușeam să-mi dau seama ce anume. Voiam ca Jake să mă sărute din nou, dar numai după ce le spunea prietenilor lui să plece. Nu era drept că nu ne lăsau să fim singuri. Apoi Jake mai luase o gură de fum și, când mi-l suflase din nou în gură, mi se păruse mai greu să mă împotrivesc.

Cineva bătuse la ușă și unul dintre amicii lui Jake deschisese. Simțeam că plutesc și nu reușeam să pricep nici în ruptul capului ce căuta Janice acolo.

— Ce vrei? întrebase Jake.

După o pauză lungă, venise răspunsul:

— Annika trebuie să vină cu mine imediat.

— Nu vrea să vină cu tine.

Jake avea dreptate. Nu voiam să plec cu ea. Sau poate că voiam? Îmi era foarte greu să-mi adun gândurile. Sărutul fusese minunat, dar marijuana și prietenii lui Jake nu-mi plăceau.

— E o urgență la clinica veterinară. Au nevoie de Annika imediat. E de gardă.

Nu eram de gardă. Altfel, n-aș fi acceptat în veci să vin la Jake. Dar poate că uitasem. Cu o săptămână înainte, aduseseră la