om – posedă spaţiul şi caracteristicile sale proprii. Există stele verzi, galbene, albastre, albe, comete, meteori şi meteoriţi, nebuloase şi inele. Ceea ce, de aici de pe Pământ, ar părea o porţiune formată din mici puncte egale, se compune în realitate din milioane de elemente diferite, dispersate într-un spaţiu care depăşeşte înţelegerea omenească.”

  O jerbă de focuri de artificii a explodat, şi lumina lor a ascuns pentru o vreme stelele. O cascadă de particule verzi şi strălucitoare a căzut din aer.

  „Înainte, auzeam doar zgomotul, pentru că era lumină. Acum, îi vedem lumina, a încheiat Petrus. E singura schimbare la care poate aspira omul.”

  Mireasa a ieşit din biserică şi mulţimea a aruncat orez, şi a izbucnit în urale. Era o fată slăbuţă, de aproximativ şaptesprezece ani, care era la braţul unui băiat în costum de gală. Mulţimea se îndrepta şi ea spre piaţă.

  „Iată-l pe colonelul M.! Priviţi mireasa! E frumoasă!” exclamau nişte tinere de lângă noi.

  Invitaţii s-au apropiat de mese, chelnerii au servit vinul, şi orchestra a început să cânte. Vânzătorul a fost imediat înconjurat de o mulţime de puşti isterici care îi întindeau un ban şi împrăştiau curând cornetele de pop-corn pe jos. Mi-am spus că, pentru locuitorii din Logroño, cel puţin în seara aceasta, restul lumii, ameninţarea unui război nuclear, şomajul, crimele, nu existau. În seara asta era sărbătoare, se puseseră mese în piaţă pentru toţi, şi fiecare se simţea important.

  O echipă de televiziune s-a îndreptat spre noi, şi Petrus şi-a ferit faţa. Dar ea s-a îndreptat exact spre unul dintre comesenii care se afla aproape de noi. L-am recunoscut imediat pe cel vizat: era Manolo, conducătorul echipei Spaniei pe vremea Cupei mondiale din Mexic. O dată interviul încheiat, m-am îndreptat spre el ca să-l întâlnesc. I-am spus că eram brazilian, iar el, mimând indignarea, a protestat împotriva unui gol furat în cursul primului meci din Cupa mondială11. Dar, foarte repede, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că Brazilia va avea din nou cei mai buni jucători din lume.

  „Cum poţi vedea jocul dacă fugi fără încetare pe teren, ca să însufleţeşti echipa?” l-am întrebat. Ăsta era unul dintre lucrurile care mi-au atras cel mai tare atenţia, în timpul retransmisiilor de la Cupa mondială.

  „Plăcerea mea asta este: să ajut echipa să creadă în victorie”.

  Şi a conchis, ca şi cum ar fi fost şi el ghid pe drumul Sfântului Iacob: „O echipă care nu are încredere face clubul să piardă un joc victorios.”

  Manolo a fost curând chemat de alţii, dar eu am continuat să reflectez la cuvintele lui. Chiar fără să fi parcurs vreodată drumul Sfântului Iacob, şi el ştia ce înseamnă să duci Lupta cea Bună.

  L-am regăsit pe Petrus ascuns într-un colţ, vizibil incomodat de prezenţa echipelor de televiziune. Doar când s-au stins proiectoarele a ieşit dindărătul copacilor din piaţă şi s-a destins puţin. Am comandat alte două pahare de vin, eu mi-am umplut o farfurie cu sandviciuri, iar Petrus a descoperit o masă unde ne-am dus să ne aşezăm în compania altor comeseni.

  Tinerii căsătoriţi au tăiat un tort impresionant. Au răsunat alte urale.

  „Trebuie că se iubesc, am gândit eu cu voce tare.

  — Sigur că se iubesc, a subliniat un domn în costum de culoare închisă aşezat la masa noastră. Aţi mai văzut pe cineva căsătorindu-se dintr-un alt motiv?”

  Mi-am păstrat răspunsul pentru mine, amintindu-mi spusele lui Petrus despre vânzătorul de popcorn. Dar ghidul meu n-a lăsat remarca să treacă.

  „La ce gen de dragoste faceţi aluzie: Eros, Philos, sau Agape?”

  Domnul l-a privit interzis. Petrus s-a ridicat, şi-a umplut paharul, şi a propus să mergem să ne dezmorţim picioarele.

  „În greacă, există trei cuvinte pentru a desemna iubirea, a început el. Astăzi asişti la o manifestare a lui Eros, acel sentiment între două persoane.”

  Tinerii căsătoriţi zâmbeau pentru fotografii şi primeau felicitări.

  „par să se iubească, a spus arătând spre cuplu. Ei cred că iubirea e un lucru care creşte. Curând, se vor lupta singuri în viaţă, vor întemeia un cămin, şi vor împărtăşi aceeaşi aventură. Asta face iubirea să crească şi o face demnă. El îşi va urma cariera militară, ea trebuie să ştie să gătească şi să fie o gazdă excelentă, pentru că a fost educată în acest sens din copilărie. Ea îl va însoţi, vor avea copii, şi, dacă simt că construiesc ceva împreună, înseamnă că sunt angajaţi în Lupta cea Bună. În acest caz, în ciuda tuturor obstacolelor, nu vor înceta niciodată să fie fericiţi.

  „Uneori, povestea pe care ţi-o spun poate avea altă turnură. El poate începe să simtă că nu e liber, sau nu e destul de liber să manifeste tot Erosul, toată iubirea pe care o simte pentru alte femei. Ea poate începe să-şi dea seama că a sacrificat o carieră şi o viaţă strălucită pentru a-şi urma soţul. Atunci, în loc să creeze ceva în comun, fiecare se va simţi furat în modul său de a iubi. Eros, spiritul care îi uneşte, nu-şi va mai arăta, puţin câte puţin, decât părţile rele. Şi ceea ce Dumnezeu destinase omului ca să fie cel mai nobil sentiment al său, va deveni izvor de ură şi distrugere.”

  Am privit în jur. Eros era prezent în mijlocul a numeroase cupluri. Exerciţiul Apei îmi revelase limbajul inimii, şi vedeam altfel oamenii. Poate din cauza zilelor de singurătate petrecute la ţară, sau chiar a Practicilor RAM. Puteam distinge prezenţa Erosului celui bun şi a Erosului celui rău, exact cum mi-i descrisese Petrus.

  „Priveşte cât e de curios, a reluat ghidul meu care observase acelaşi lucru. Fie că e bun sau rău, Eros ia o înfăţişare diferită pentru fiecare persoană. Ca şi stelele despre care-ţi vorbeam acum o jumătate de oră. Nimeni nu poate scăpa de Eros. Avem toţi nevoie de prezenţa lui – chiar dacă adesea, din cauza lui, ne simţim departe de lume, retraşi în singurătatea noastră.”

  Orchestra a început