mai cerut curmale şi gutui. (Intră Capulet)

CAPULET

Hai, daţi-i zor! Cocoşul a cântat A doua oară! Clopotele sună Utrenia... E ceasul trei... Ia seamă La prăjituri, cucoană Angelico, Nu fă economie.

CONTESA

Haide, du-te

Şi culcă-te odată, hai muierceo* Mă jur că mâine ai să fii bolnav, Că ai vegheat prea mult în noaptea asta.

CAPULET

Ce? Câte nopţi n-am stat aşa de veghe, Şi n-am mai fost bolnav.

CONTESA

Ştim noi c-ai fost un crai pe vremea ta: Veghez eu azi să nu-mi mai stai de veghe! (Pleacă cu doica)

CAPULET O, gelozie!

(Trec servitori cu Irigări. lemne şi coşuri) Hei, băieţi, ce-aduceţi?

 

Muie

 

123

ÎNTÂIUL SERVITOR E pentru bucătar, Măria Ta!

Ce e, nu ştim

(Servitorul pleacă)

CAPULET

Daţi zor, daţi zor! Băiete, adă câţiva Butuci uscaţi. Vezi caută pe Petre, El ştie unde-s.

AL DOILEA SERVITOR

Ştiu şi eu, stăpâne, Am şi eu cap ca să găsesc butuci, Că Petre are altă treabă.

CAPULET

Bravo!

Bine-ai grăit! Fecior de lele! Hai, Te-oi face căpitan peste butuci! Pe legea mea, e ziuă! în curând Te pomeneşti cu contele că vine Cu muzică, c-aşa spunea. I-auzi! (Muzică afară) Nevastă! Doică! N-auziţi? Hei! Doică!

(Intră doica)

Treziţi pe Julieta , şi gătiţi-o! Eu merg să ţin pe contele de vorbă. Grăbiţi-vă, că mirele-a sosit... Daţi zor, m-aţi auzit?

(Pleacă)

SCENA A V-A IA TACUL JULIETE1'- JULIETA, DOICA

DOICA

Stăpână! Ei! Stăpână! Julieto!

Ei, cum mai doarme! Mieluşica mea!

 

Stăpână! Nu m-auzi tu, somnoroaso? Odorul, suflete Iul meu! Mireasă! Ce?... Nu răspunde? Vrei să te răzbuni, Să dormi-nainte preţ de-o săptămână, Că noaptea următoare ştiu eu bine Că nu te lasă Paris să mai dormi! O, Doamne, iartă! Maică preacurată! Cum doarme mai frumos ca niciodată! Dar trebuie s-o scol... Stăpână dragă! Stăpână! Nu lăsa pe domnul conte Să te găsească-n pat! Că vine singur Să te deştepte; zău, nu crezi?... Ce-i asta? Ce?... îmbrăcată şi culcată iar?... Vai mie! Vai! Săriţi, săriţi! E moartă! O, zi de jale! Ce m-am mai născut? Aduceţi spirt! Stăpâne! Doamnă! Doamnă! (Intră contesa Capulet!)

CONTESA CAPULET Ce-i larma asta?

DOICA

Zi nenorocită!

CONTESA

Ce-i?

DOICA

Uite-o! Uite-o! O, amară zi!

CONTESA

Vai mie! Fata mea, viaţa mea! Vino-ţi în fire, altcum mor cu tine! Vai, ajutor! Vai, cheamă ajutor!

CAPULET (Intră) Ce zăboviţi? Aduceţi mai degrabă Pe Julieta... Mirele întreabă...

124

125

 

126

ium ut, vai!

CONTESA O, vai! O, vai! E moartă, moartă, moartă!

CAPULET

Ce?... Staţi s-o văd... vai nouă, e-ngheţată. Vai, sângele i-a stat şi trupu-i rece. Vai, de pe-aceste buze a zburat De mult căldura vieţii! Moartea zace Asupra ei, ca gheaţa timpurie Pe cea mai albă floare din câmpie. Vai, ceas amar! Nenorocit ce sunt!

O zi nenorocită!

DOICA

CONTESA

Ceas amar!

CAPULET

Ah, moartea ce mă face să o plâng, îmi leagă limba şi-mi închide gura! (Intră fratele Lorenzo cu contele Paris, Petru şi muzicanţi)

LORENZO

E gata de biserică mireasa?

CAPULET

Amar de noi! E gata să se ducă Spre-a nu se mai întoarce niciodată... O, dragul meu, chiar în ajunul nunţii Mireasa ta a fost, cum vezi, peţită De-al morţii înger. LI îi este mire, El mi-a luat copila şi eu mor, Şi-i las şi trup şi viaţă, totul, morţii.

PARIS

O, am tânjit aşa de mult de dorul Acestei dimineţi, ca să-mi arate Asemenea privelişte?

CONTESA

Fatală! Blestemată, neagră zi!

O, ceasul cel mai rău! Doar un copil,

Doar unul, biet copil ce mă iubea,

Atâta bucurie, mângâiere,

Şi moartea crudă mi-l răpi din faţă.

DOICA

O, zi de jale, of, ce zi de jale!

Cum mi-a fost dat să văd o zi ca asta!

Ce zi, o, doamne, zi afurisită!

Of, cea mai neagră zi! O, zi de jale!

Of, zi de jale!

PARIS

înşelat, jignit,

Hulit, sfărmat şi despărţit! O, moarte, De tine înşelat. Zdrobit prin tine, Prin tine, crudo, crudo, prăbuşit! O, viaţă, o, iubire... Nu: iubire în moarte!

CAPULET

Ofilită, torturată, Batjocorită, stinsă, spulberată! O, zi cumplită! Pentru ce-ai venit Spre-a ne ucide bucuria noastră? Copilul meu - ba nu, sufletul meu, Copilul meu în groapă, vai, în groapă! Cu ea norocul meu întreg se-ngroapă!

127

LORENZO

O, pace vouă, oameni buni, luaţi seama! O pierdere nu se îndreaptă dacă Vă pierdeţi mintea. Cerul ca şi voi Avea o parte-n tata cea frumoasă: Acum ea-i a Cerului cu totul, Şi-atât mai bine este pentru ea. Voi n-aţi putut opri să nu ia moartea Ce-a fost al vostru, însă cerul ţine In viaţa veşnică ce-a fost a lui. Voi aţi dorit doar propăşirea ei, Dorinţa voastră cea mai-naltă-a fost Să o vedeţi mai sus, şi-acuma plângeţi Când ea este mai sus chiar decât norii, Atât de sus cât este cerul însuşi! Ce rău iubiţi voi pe copila voastră De-nnebuniţi văzând că e mai bine. Nu este bine măritată-aceea Care trăieşte mult timp măritată, Cu mult mai bine măritată este Acea ce moare tânără mireasă. Veniţi şi presăraţi acest cadavru Cu rozmarin, şi, cum e obiceiul, Duceţi-o la biserică-mbrăcată In mândra ei podoabă de mireasă. Deşi să plângem porunceşte firea, De-a firii lacrimi mintea râde numai.

CAPULET

Vai, toate pregătirile de nuntă

Se schimbă în alai de-ngropăciune,

în loc de strune clopote-au să sune,

în loc de veselie jale-amară,

Şi bocete, nu cântece de nuntă,

Cununa de mireasă-mpodobeşte

O moartă, - toate şi-au schimbat menirea!

 

LORENZO

Signore, du-te... Mergi cu dânsul, doamnă. Şi dumneata, sir Paris. Fiţi toţi gata Să însoţiţi pe moartă la mormânt. Nu mai stârniţi a cerului mânie, Ci vă plecaţi voinţei prea înalte!

(Capulet, contesa Ca puiet, Paris şi Lorenzo pleacă)

ÎNTÂIUL MUZICANT

Pe cinstea mea, putem să ne strângem diblele* şi să ne cărăm de-aici.

DOICA