Intră în cameră şi se uită repede la Lippincott şi la mine, apoi se duse la bătrîn şi-l sărută.

— Dragul meu unchi Andrew, zise ea, văd că ai fost bun cu Michael.

— Ei bine, draga mea, dacă n-aş fi fost bun cu bărbatul tău, n-ai mai fi apelat la serviciile mele prea mult în viitor, nu-i aşa? Dar îmi rezerv dreptul de a vă mai da cîte un sfat pe ici pe colo. Sînteţi amîndoi foarte tineri.

— Prea bine, zise Ellie ascultăm.

— Şi acum, draga mea, aş vrea să schimb o vorbă cu tine, dacă se poate.

— E rîndul meu să fiu dat afară, am zis şi am intrat în dormitor.

Am închis cele două uşi ostentativ, dar am redeschis-o pe cea interioară, după ce am intrat. Nu eram atît de bine crescut precum era Ellie, aşa că eram un pic nerăbdător să descopăr cum va evolua făţarnicul domn Lippincott. N-a fost însă nimic care să merite atenţie. I-a dat Elliei unul sau două sfaturi bine venite. I-a spus că ea trebuie să-şi dea seama că eu aş putea fi pus într-o situaţie neplăcută în postura de bărbat însurat cu o femeie bogată şi pe urmă îi mai spuse ceva despre o depunere în favoarea Gretei. Ellie fu de acord pe loc şi îi răspunse că era ea însăşi pe cale de a-l consulta în această problemă. Lippincott mai adăugă că Ellie ar trebui să se gîndească şi la o suplimentare a sumei aferente Corei van Stuyvesant.

— Nu este nevoie de aşa ceva, zise el. Are pensiile alimentare de la mai mulţi soţi. Şi mai are şi venitul, e adevărat nu prea mare, de la trustul bunicului tău.

— Şi chiar crezi că ar trebui să-i mai dau ceva?!

— Cred că nu ai nici o obligaţie legală sau morală să faci asta. Ceea ce cred este că procedînd la mărirea sumei, Cora va fi mai puţin obositoare şi, să zicem, mai pisicoasă. Aş aranja în aşa fel încît să pară un venit crescut pe care l-ai putea revoca oricînd. Dacă descoperi că răspîndeşte bîrfe despre Michael sau despre tine sau despre viaţa voastră conjugală, lucruri la care se pricepe atît de bine, ai şti cum s-o faci să-şi ţină gura şi să nu mai difuzeze asemenea răutăţi otrăvite.

— Cora m-a urît întotdeauna, zise Ellie. Am ştiut asta. Şi adăugă timid: Îţi place Michael, nu-i aşa, Unchiule Andrew?

— Cred că e un tînăr foarte atrăgător, răspunse dl. Lippincott. Pot să-mi dau seama cum ai ajuns să te măriţi cu el.

Asta era tot ce puteam să aştept mai bun de la el. Nu eram genul lui şi ştiam asta. Am închis uşa cît am putut de încet, şi după un minut sau două Ellie a venit să mă ia.

Eram amîndoi în picioare luîndu-ne rămas bun de la Lippincott, cînd o bătaie în uşă anunţă prezenţa groom-ului care ne aducea o telegramă. Ellie o luă şi o deschise. Scoase un strigăt de surpriză amestecat cu plăcere

— E de la Greta, zise ea, soseşte la Londra diseară, iar mîine vine să ne vadă. Ce drăguţ din partea ei. Se uită la noi amîndoi şi mai adăugă: Nu-i aşa?

Văzu două feţe acre şi auzi două voci politicoase spu nînd, una:

— Da, într-adevăr, draga mea, şi cealaltă:

— Da. desigur.

11

În dimineaţa următoare am ieşit la cumpărături şi m am întors la hotel mai tîrziu decît planificasem. Am găsit-o pe Ellie în holul cel mare al hotelului şi în faţa ei era o tînără blondă, înaltă. Era Greta. Amîndouă sporovăiau de mama focului. Niciodată n-am reuşit să descriu persoanele în general, dar o să încerc s-o fac în cazul Gretei. Ca să încep, nu s-ar fi putut nega că era aşa cum spusese Ellie, foarte frumoasă, şi cum admisese şi dl. Lippincott, bine făcută. Ceea ce nu e unul şi acelaşi lucru. Dacă spui că o femeie este bine făcută, nu înseamnă că de fapt o admiri. Dl. Lippincott, după cîte pricepusem eu, nu o admira pe Greta. Cînd Greta mergea în holul unui hotel sau într-un restaurant, ochii bărbaţilor o urmăreau. Era tipul de blondă nordică cu un păr ca spicul de grîu. Şi-l purta strîns sus, cum era moda timpului şi nu cum era tradiţia londoneză a Chelsei. Arătat ceea ce era – suedeză sau nemţoaică din nord. Dacă ar fi avut o pereche de aripi s-ar fi putut duce la un bal mascat într-un rol de Valkirie. Ochii-i erau de un albastru limpede strălucitor, iar conturul lor era desăvîrşit. Trebuie să recunoaştem asta. Era ceva de văzut!

Am mers de-a lungul holului şi m-am îndreptat spre locul unde stăteau şi m-am alăturat lor, salutîndu-le, am sperat eu, cu un ton natural, prietenesc, deşi am simţit că vocea-mi era un pic fîstîcită. Nu sînt întotdeauna un bun actor. Ellie îmi zise imediat:

— În sfîrşit, Mike, ea e Greta!

Eu am răspuns că am ghicit că ea trebuie să fie, cu un ton cam artificial, nu prea fericit. Am spus:

— Încîntat că te cunosc în sfîrşit, Greta.

Ellie zise:

— După cum ştii, dacă n-ar fi fost Greta, n-am fi putut să ne căsătorim.

— Şi totuşi am reuşit, am zis eu.

— Nu şi dacă familia ar fi acţionat. Ar fi reuşit ei într-un fel să ne împiedice. Spune-mi, Greta, au fost groaznici? Ellie reluă: Nu mi-ai scris şi nu mi-ai spus nimic despre asta.

— Doar n-aveam altceva mai bun de făcut decît să scriu unui cuplu fericit în luna de miere? răspunse Greta.

— S-au supărat foarte tare pe tine?

— Bineînţeles, ce vă închipuiţi? Dar eram pregătită pentru aşa ceva, pot să vă asigur.

— Ce-au spus sau ce-au făcut?

— Tot ce se putea spune sau face, ne mărturisi Greta cu veselie. Începînd cu îndepărtarea mea, normal.

— Da, presupun că era inevitabilă. Dar, ce-au făcut, de fapt? La urma urmelor, nu-ţi pot refuza referinţele.

— Ba da, de ce nu? Din punctul lor de vedere postul meu era un post de încredere şi am abuzat de el cu neruşinare. Şi continuă: M-am distrat, chiar abuzînd.

— Şi ce-o să