— Ei bine, în Europa, răspunse Shmuel.

Bruno încercă să-şi amintească ţările despre care învăţase la ultimele ore de geografie cu Herr Liszt.

— Ai auzit vreodată de Danemarca? întrebă apoi.

— Nu, răspunse Shmuel.

— Cred că Polonia e în Danemarca, zise Bruno, devenind din ce în ce mai confuz, cu toate că încerca să pară inteligent. Pentru că se află la depărtare de mulţi kilometri, continuă el pentru mai multă siguranţă.

Shmuel îl privi o clipă, apoi deschise şi închise gura de două ori, ca şi cum îşi studia cu grijă cuvintele.

— Dar Polonia e aici, zise el în final.

— Da? se miră Bruno.

— Da, aici e. Iar Danemarca e mai departe, atât de Polonia, cât şi de Germania.

Bruno se încruntă. Auzise de toate aceste locuri, dar întotdeauna i se păruse greu să le ordoneze în minte.

— Ei bine, da, zise el. Dar totul e relativ, nu-i aşa? Depărtarea, vreau să spun.

Voia să abandoneze subiectul, deoarece începuse să creadă că greşea în totalitate, luând totodată hotărârea ca pe viitor să dea mai multă atenţie orelor de geografie.

— N-am fost niciodată la Berlin, zise Shmuel.

— Iar eu nu cred să fi fost vreodată în Polonia, înainte de a veni aici, zise Bruno, ceea ce era adevărat. Asta, dacă într-adevăr aici e Polonia.

— Sunt sigur că e, răspunse liniştit Shmuel. Deşi nu este partea ei cea mai frumoasă.

— Nu?

— De unde vin eu e mult mai frumos.

— Dar în mod sigur nu aşa de frumos ca la Berlin, comentă Bruno. La Berlin aveam o casă mare, cu cinci niveluri, dacă socoteşti pivniţa şi cămăruţa de la mansardă cu fereastră. Şi există străzi drăguţe şi magazine şi tarabe cu legume şi fructe şi o mulţime de cafenele. Dar dacă vei merge vreodată acolo, nu ţi-aş recomanda să hoinăreşti prin oraş sâmbătă după-amiază, deoarece pe străzi sunt prea mulţi oameni şi eşti îmbrâncit de colo-colo. Dar a fost mult mai frumos, înainte de a se schimba lucrurile!

— Ce vrei să spui? întrebă Shmuel.

— Ei bine, de obicei la Berlin era linişte, explică Bruno, căruia nu-i plăcea să vorbească despre felul cum se schimbaseră lucrurile. Puteam să citesc noaptea în pat. Acum însă, deseori se stârneşte un zgomot mare şi înspăimântător şi trebuie să stingem luminile când se lasă întunericul.

— De unde vin eu e mult mai frumos decât la Berlin, zise Shmuel, care nu fusese niciodată la Berlin. Toată lumea e foarte prietenoasă şi există o mulţime de oameni în familia noastră şi mâncarea e mult mai bună.

— Ei bine, va trebui să fim de acord că avem păreri diferite, zise Bruno, care nu voia să se certe cu noul lui prieten.

— În regulă, zise Shmuel.

— Îţi place să explorezi? întrebă Bruno după o clipă.

— Nu am explorat cu adevărat niciodată, admise Shmuel.

— Când voi fi mare, intenţionez să devin explorator, zise Bruno, dând repede din cap. Dar în această clipă nu pot face nimic altceva decât să citesc despre exploratori. Însă, cel puţin asta înseamnă că, atunci când voi fi şi eu unul dintre ei, nu voi repeta greşelile lor.

Shmuel se încruntă.

— Ce fel de greşeli au făcut? întrebă el.

— O, nenumărate, explică Bruno. Treaba cu explorarea este că trebuie să ştii dacă lucrul pe care l-ai descoperit merită să fie descoperit. Unele lucruri stau doar acolo ocupându-se de treburile proprii şi aşteptând să fie descoperite. Ca America. Alte lucruri, probabil e mai bine să fie lăsate în pace. Ca un şoarece mort în spatele unui dulap.

— Cred că aparţin primei categorii, zise Shmuel.

— Da, replică Bruno. Aşa cred şi eu. Pot să te întreb ceva? adăugă el după o clipă.

— Da, răspunse Shmuel.

Bruno se gândi profund. Voia să formuleze corect întrebarea.

— De ce sunt atât de mulţi oameni de partea aceea a gardului? Şi ce faceţi voi acolo?

CAPITOLUL UNSPREZECE Fury

Cu câteva luni în urmă, exact după ce tata primise noua uniformă, ceea ce însemna că toată lumea trebuia să-i spună „Comandante”, şi chiar înainte ca Bruno să vină acasă şi să o găsească pe Maria împachetându-i lucrurile, tata se întorsese acasă într-o seară într-o stare de mare surescitare, lucru teribil de neobişnuit pentru el, şi se îndreptă spre camera de zi unde mama, Bruno şi Gretel citeau.

— Joi seara! anunţă el. Dacă avem alte planuri pentru joi seara, trebuie să le contramandăm.

— Poţi să-ţi schimbi tu planurile dacă vrei, zise mama, dar eu am aranjat să merg la teatru cu…

— Fury doreşte să discute ceva cu mine, zise tata, căruia îi era permis să o întrerupă pe mama, chiar dacă nimănui altcuiva nu-i era. Am primit un telefon în după-amiaza aceasta. S-a invitat la noi la cină şi singura zi în care poate să vină e joi seara.

Ochii mamei se făcură mari şi gura ei schiţă un „O!”. Bruno se uită la ea şi se întrebă dacă aşa arăta şi el când era surprins de ceva.

— Doar nu vorbeşti serios, zise mama, devenind puţin mai palidă. Vine aici? La noi în casă?

Tata dădu din cap.

— La ora şapte seara, sublinie el. Aşa că ar trebui să ne gândim la ceva special pentru cină.

— O, Doamne, zise mama, cu ochii mişcându-se repede în jur, începând deja să se gândească la toate treburile care trebuiau rezolvate.

— Cine e Fury? întrebă Bruno.

— Pronunţi greşit, zise tata rostind corect.

— Fury, zise din nou Bruno încercând să pronunţe corect, dar nereuşind.

— Nu, zise tata… Ooo, nu contează!

— Ei bine, dar cine e el? întrebă din nou Bruno.

Tata îl privi fix, uimit.

— Ştii perfect de bine cine e Fury, zise el.

— Nu-i adevărat, îl contrazise Bruno.

— El conduce ţara, idiotule, interveni Gretel, dezvăluind astfel ceea ce tind să facă surorile (lucruri de felul acesta făceau din ea un Caz atât de fără Speranţă). Nu citeşti niciodată ziarele?

— Nu-l face pe fratele tău idiot, te rog, zise mama.

— Atunci, aş putea să spun că e prost?

— Mai bine n-ai face-o.

Gretel renunţă dezamăgită, dar scoase limba la Bruno.

— Vine singur? se interesă mama.

— Am uitat să întreb, zise tata. Dar presupun că o va aduce şi pe ea cu el.

— O, Doamne, rosti mama din nou, ridicându-se şi analizând în minte nenumăratele treburi ce trebuiau puse la punct până joi, ceea ce însemna peste două zile.

Casa trebuia dereticată de sus până jos, geamurile spălate, masa din sufragerie băiţuită şi lăcuită, mâncarea comandată, uniformele menajerei şi ale majordomului spălate