romane, cea mai veche şi, iniţial, unica incintă a oraşului. Aşezarea urbană a început însă la Roma, ca pretutindeni, nu în interiorul, ci în afara acropolei, iar cele mai vechi părţi ale oraşului, pe care le cunoaştem şi care vor alcătui mai tîrziu primul şi al doilea cartier din împărţirea lui Servius, se află în jurul Palatinului. O astfel de regiune este, de exemplu, aceea care se găseşte pe panta Cermalului, care înglobează „Strada toscanilor”, nume care aminteşte, desigur, de relaţiile comerciale animate existente între caeriţi şi romani, şi aşezarea de pe Velia, care, împreună cu acropola, au format amîndouă un cartier al oraşului servian. Mai departe, componentele cartierului al doilea de mai tîrziu: suburbia situată pe Caelius, care a acoperit probabil numai extremitatea acestuia, aflată deasupra Coloseumului, aceea de pe Carine, înălţime prin care Esquilinul se prelungeşte înspre Palatin, în fine valea şi fortificaţia avansată a Suburei, care a dat ulterior numele său întregului cartier. Amîndouă cartierele constituiau oraşul iniţial. Regiunea suburbană, care se întinde în valea situată sub acropolă, poate de la Arcul lui Constantin pînă la San Pietro in Vincoli, pare să fi fost mai importantă, poate şi mai veche, decît părţile incluse în districtul palatin prin împărţirea lui Servius, întrucît ea are întîietate în ordinea cartierelor. Deosebirea dintre aceste două părţi ale oraşului a lăsat urme într-unul dintre cele mai vechi obiceiuri sacre ale Romei : sacrificiul calului din luna octombrie, care se desfăşura anual pe Cîmpul lui Marte. Pînă în epoci tîrzii, bărbaţii din Subura se întreceau la această sărbătoare cu cei de pe Via Sacra pentru posesia capului de cal şi, după cum victoria revenea uneia sau alteia dintre părţi, capul era bătut în cuie fie pe turnul mamilian (poziţie necunoscută), fie pe palatul regal situat sub Palatin. Cele două părţi ale vechiului oraş au fost cele care se întreceau aici în luptă egală. În această epocă Esquiliae – nume care exclude, în accepţiunea strictă, Carinele – au fost, de asemenea, ceea ce semnificau, anume construcţiile din afară (ex-quiliae, ca şi inquilinus de la colere) sau oraşul suburban. Acest cartier a devenit al treilea prin împărţirea ulterioară şi se va bucura întotdeauna de o consideraţie mai redusă decît cel suburan sau palatin. Alte înălţimi învecinate, precum Capitoliul sau Aventinul, au putut, de asemenea, să fi fost ocupate de comunitatea celor şapte coline; îndeosebi „podul de lemn” (pons sublicius), ridicat peste pila naturală formată de insula Tibrului, trebuie să fi existat de pe atunci – colegiul pontifical constituie o dovadă consistentă – şi nici capul de pod, înălţimea Ianiculumului situată pe malul etrusc, nu a putut să fie trecut cu vederea; cu toate acestea, oraşul nu le-a cuprins încă în fortificaţiile incintei sale. Regula, care s-a menţinut pînă tîrziu ca parte a ritualului, ca podul să fie construit în exclusivitate din lemn, fără elemente din fier, dovedeşte că destinaţia lui esenţială a fost aceea de a servi drept pod mişcător, putînd fi retras sau incendiat oricînd cu uşurinţă. Această realitate ne arată cît de îndelungată a fost perioada în care comunitatea romană a stăpînit această punte de trecere vremelnică. Nu se poate întrezări o relaţie între aceste aşezări în dezvoltare ale oraşului şi cele trei comunităţi în care, din timpuri imemoriale, se împărţea, sub aspectul dreptului constituţional, populaţia Romei. Întrucît ramnii, titiii şi lucerii par să fi alcătuit iniţial comunităţi independente, ei trebuie să fi avut la început aşezări separate; pe cele şapte coline însă, în mod sigur, n-au trăit între valuri distincte, iar adaosurile ficţiunii antice sau moderne referitoare la acest fapt trebuie să fie aşezate de cercetătorul cu bun-simţ în aceeaşi categorie cu bătălia de pe Palatin sau cu istorioara atrăgătoare despre Tarpeia. Dimpotrivă, toate cele trei triburi, ale ramnilor, titiilor şi lucerilor, trebuie să fi fost răspîndite în cele două cartiere ale oraşului vechi, Subura şi Palatin. De această diviziune se leagă o realitate: mai tîrziu, nu numai în Subura şi pe Palatin, ci şi în fiecare dintre cartierele adăugate succesiv oraşului au existat trei grupuri de cîte două capele argeene. Oraşul palatin al celor şapte coline a avut probabil istoria sa; nu ne-a rămas însă altă relatare despre aceasta decît existenţa lui în sine. Aşa cum frunzele din pădure lasă locul mugurilor din primăvară, chiar dacă moartea lor nu se petrece sub ochii oamenilor, la fel acest oraş dispărut al celor şapte coline a pregătit terenul Romei istorice.

Oraşul palatin n-a fost însă unicul care a existat odinioară în interiorul incintei, închisă mai tîrziu de către zidul lui Servius; în faţa lui, în imediata vecinătate, se afla un al doilea oraş, pe Quirinal. „Cetatea veche” (Capitolium vetus), cu un sanctuar al lui Iupiter, al Iunonei şi al Minervei şi un templu consacrat zeiţei Fidelităţii, unde au fost expuse public tratatele de stat, formează replica evidentă a Capitoliului de mai tîrziu, cu templul lui Iupiter, al Iunonei şi al Minervei alături de un templu închinat Fidelităţii romane, destinat, la fel, arhivei drepturilor popoarelor, dovadă certă că Quirinalul a fost, de asemenea, centrul unei comunităţi independente. Acelaşi lucru îl confirmă cultul dublu al lui Marte pe Palatin şi pe Quirinal, căci Marte este idolul războinicului şi cea mai veche divinitate principală a comunităţilor urbane ale Italiei. La aceasta trebuie să adăugăm faptul că preoţii lui, cele două colegii străvechi, ale „săritorilor” (salii) şi „lupilor” (luperci), existau în paralel în Roma de mai tîrziu; alături de salii de pe Palatin au existat, de asemenea, salii de pe Quirinal; alături de luperci quinctieni de pe Palatin, a existat corporaţia fabiană a luperci-lor, care-şi aveau sanctuarul, după toate probabilităţile, pe Quirinal. Toate aceste indicii, în sine de o mare importanţă, devin şi mai semnificative dacă ne aducem aminte că incinta bine-cunoscută a oraşului palatin al celor şapte coline nu includea Quirinalul. Mai tîrziu, chiar în Roma lui Servius, în timp ce primele trei districte corespundeau vechiului oraş palatin, a fost format un al patrulea cartier din Quirinal şi Viminalul