paradă şi frica de a decepţiona, rămâneam aluzivi. Alţii au dus desigur mai departe decât noi această explorare şi n-au ezitat în faţa celor mai rele situaţii extreme. Pe lângă perverşii profesionişti nu eram decât nişte gnomi care se bâlbâie. Şi totuşi, de la înălţimea acestor juisări fragmentare, îi dispreţuiam pe amanţii simpli, ţepeni în voluptatea lor mecanică. Nu ne simţeam urâţi, cu acea urâţenie care este grimasa puritanului în faţa plăcerii, ci diferiţi: În avans faţă de epocă, apropiaţi de sublim. Ceva eroic din mine spunea: a admite ceea ce este abject, obscen, vulgar este unicul mijloc de a evita adevărata obscenitate care este ignorarea ordurii, atitudinea sufletelor frumoase. Atinseserăm o culme de unde umilele bucurii din vale ne revulsau. Excluzându-ne din ce e comun, anomaliile ne făceau să creştem, confirmau caracterul excepţional al ataşamentului nostru.

Ce crezi, de pildă, că făceam după ce gustasem până la nebunie intimităţile noastre indigeste? Îţi dau oricât dacă ghiceşti: o tandră îmbrăţişare. Ne strângeam unul de altul şi fremătam încet într-o caldă linişte, abia gândind, înfiorându-ne uneori cu un sărut, legănându-ne într-o dilatare luminoasă a fiinţei noastre. Fiecare membru era un halo de căldură specifică, umărul, şoldurile, braţele aveau propria lor temperatură care se comunica pielii. Aceste îmbrăţişări introduceau în zbenguielile noastre pauze de tăcere, un calm de ape stătătoare în care ne regăseam forţele. Apoi emoţia temperându-se, sângele regăsindu-şi fluxul, amorţeam, lăsându-ne răsuflările să dialogheze în ritmul potolit al respiraţiei. A doua zi, rea mintindu-ne seara dinainte, ne apuca un râs nebun: repetam cuvintele extrem de dezamăgitoare ale juisării; acele fraze bâlbâite în gâfâituri le spuneam iar la rece pe un ton de comedie. Lingvişti ai viciului grotesc, ne băteam joc unul de altul, eu de ţipetele ei în stare să-l scoale şi pe un mort, ea de plânsetele mele de porumbel răguşit. Astfel, clovni de voluptate, retrăiam, prin nâzbâtiile noastre, pentru a-l exorciza mai bine, marele chin care în ajun ne făcuse să trecem pe lângă abisuri. Căci amatorii de bizarerii sexuale sunt pândiţi de un risc: acela de a cultiva aspectul blestemat, de prinţ al tenebrelor de înger negru, în timp ce în partea cea mai profundă a abjecţiei subzistă ceva meticulos, ordonat, un aspect de cameristă, de celibatar bătrân care-şi şterge mobilele de praf. Perversiunea are nevoie de ordine, iar această ordine îi interzice să ia o poză de mare răsturnare. Pe scurt, foarte departe de a fi roşi de acest libertinaj, ne alesesem domiciliul în el precum alţii în bucătărie. Ciripeam în luxură, ne iubeam închişi la căldurică în cercul fanteziilor noastre. Voiam absolut să învăţăm rubricile cele mai de jos ale corupţiei dar fără să fim păcăliţi de ele. În timp ce toate iubirile tind spre echilibru tot atât de iremediabil precum un amestec de apă caldă şi de apă rece dă o apă călduţă, noi ne pusesem în iubire o forţă antagonistă, un principiu al complicării care drena energiile împrăştiate şi le revărsa în circuitul pasional. Voiam să ne protejăm povestea de mizeria de a fi inteligibilă şi simplă. Ne aruncam în intemperanţă cu o francheţe energică, bravându-ne dezgustările, punând un fel de orgoliu în a le brava. Inutil să ne dramatizăm proasta conduită: prin toate mijloacele nu încetam să ne dăm dovezile unei pasiuni reciproce şi crescânde. Ascensiunea noastră spre cele mai elaborate trepte ale bucuriei senzuale nu traducea ea oare faimosul adagiu: un pic mai mult decât ieri, un pic mai puţin decât mâine{8}? Aceste vremuri de nebunie şi de febră aprinsă durară aproape opt luni în timpul cărora nu avurăm decât un singur gând, un singur obiectiv, un singur subiect de conversaţie. Aceste înclinaţii îmi schimbaseră culoarea vieţii: nu puteam să fac un pas, să întâlnesc pe cineva, să prescriu o reţetă, să citesc o revistă fără ca o asociaţie de idei să mă readucă la deliciile somptuoase în care măc ufundam cu Rebecca. Din aceste poziţii extreme nu puteam reveni la regiunile mijlocii ale vieţii, trebuia să mă afund, deci să continui. Iar eu care în specialitatea mea mânuiam, cât era ziua de lungă, analize de fecale contaminate sau de urine infectate, n-aveam în minte decât un gând: să mă cufund seara în adorabilele excreţii ale metresei mele, să reiau, cum spunea ea, şedinţele noastre de gură la cur. Camera mea, în care interziceam prietenilor să intre, devenise un arsenal de sex-shop, era presărată cu penisuri artificiale, pere pentru spălături, clistere, bice, corsete din piele, cătuşe, chiloţi de damă sfâşiaţi, inele cu zimţi sau cu buline, o adevărată încăpere de tortură medievală din care nu lipsea decât umbra sfâşiată a lui Hristos pe cruce. Când fiul meu venea o dată pe săptămână să mă viziteze, le băgam pe toate într-un dulap închis cu cheia şi ne abţineam. Restul timpului, amabila mea torţionară lăsa să-i izbucnească toate instinctele de femeie nervoasă cu o violenţă nemaipom enită: sângele părinţilor săi, acel sânge arab care-i clocotea în vine, începea să-i curgă, să-i bată furios în trup. Întruchipa o vitalitate brutală de care eram lipsit şi care-mi pricinuia lungi frisoane din cap până-n picioare. Îi pândeam îmbrăţişările cu o obstinaţie de animal înfometat, iar ea-mi lansa împroşcături de foc în piele, oferindu-mi-se inalterabilă şi semeaţă, fascinându-mi toate aspiraţiile de a trăi mai sus decât în calmul simţurilor sătule. Îmi plăcea îndeosebi, după ce făcusem dragoste, chipul ei obosit, învăluit de rouă ca un fruct frumos. Oboseala îi umfla şi-i îndulcea trăsăturile iar pe aceste mase rotunde şi netede se citea plăcerea copilărească şi profundă de a fi mers atât de departe şi de a se fi întors intactă, fericită, uşurată.

Proastele noastre obiceiuri ne împinseră să inventăm tot felul de mici libertinaje indecente. De exemplu, se întâmpla ca noaptea Rebecca să urineze lângă piciorul meu şi să mă trezesc ud, în frig, auzindu-i râsul mititel sub cearşaf, certându-mă că am făcut pipi în pat ca un copil mic. Sau, la o petrecere, mă trăgea după ea la toaletă, mă împingea cu capul sub coapsele ei, se uşura peste el şi fără să-mi lase