*

* *

Inter fonul de pe biroul comisarului Alberto Cessi bîzîi scurt. Cessi îşi ridică ochii de deasupra dosarului pe care-l studiase pînă atunci cu atenţie. îşi scoase ochelarii cu lentile groase şi apăsă pe butonul aparatului.

— A sosit arestatul Vincenzo Scaccia, domnule comisar, se auzi un glas în difuzor.

— Să intre, rosti el.

îşi frecă uşor cu degetele ochii obosiţi.

Uşa se deschise şi în prag apăru un tînăr cu cătuşe ia mîini, escortat de un gardian. Comisarul îl privi îndelung. Tînărul acesta se deosebea mult de clienţii lui obişnuiţi. Aducea mai degrabă a actor de cinema decît a infractor.

—Scoate-i cătuşele, porunci el gardianului. Gardianul execută ordinul apoi, la un semn al comisarului, ieşi pe sală.

De îndată ce rămaseră singuri, Cessi scoase din buzunar un pachet cu ţigări desfăcut, pe care-l întinse arestatului.

— O ţigară ? rosti el prietenos. Renunţase la aerul său oficial. Continuă zîmbind : Luaţi loc, domnule Paltin!

Îi arătă un scaun.

Faţa arestatului se însenină.

— Am verificat declaraţiile dumneavoastră şi am constatat că sînt exacte, continuă .comisarul. Ambasada României a confirmat că sînteţi scriitorul român Mircea Paltin. S-au completat astfel probele care stabilesc că prezenţa dumneavoastră în rîndul oamenilor Mafiei este accidentală. întîmplarea care a făcut să fiţi luat drept Vincenzo Genovese — alias Vincenzo Scaccia — ne-a părut la început cu totul .neverosimilă. Numai comunicările dumneavoastră telefonice, care ne-au permis să zădărnicim o serie de acţiuni puse la cale de Mafie, au pledat în favoarea bunei dunineavoastre credinţe.

Mircea oftă uşurat :

— în sfîrşit. Bine că s-a făcut lumină. începusem sâ exasperez. Sper că acum sînt liber.

Comisarul se lăsă pe spătarul scaunului său.

— Liber... e un fel de a zice. Mircea încreţi sprîncenele.

— Cum adică ?

— Să vă explic. Cei din Mafie au credinţa că sînteţi adevăratul Vincenzo

Genovese. în ipostaza că v-aş lăsa să părăsiţi liber — ca un simplu cetăţean

— această clădire, aţi trezi imediat bănuieli. Ar presupune fie că aţi fost eliberat în schimbul unei declaraţii compromiţătoare pentru Mafie, fie că aţi fost un agent al nostru, strecurat + în mijlocul lor sub o identitate împrumutată. Şi într-un caz şi într-altul, n-aţi mai părăsi viu Sicilia. Faţă de această situaţie nu ne rămîne decît să vă ţinem arestat în continuare — de ochii lumii bineînţeles — pînă cînd vom reuşi să vă scoatem în taină din Sicilia. Comisarul aprinse cu bricheta sa atît ţigara lui Mircea, cît şi pe a s a . Să nu vă închipuiţi că în Italia veţi fi în siguranţă. Mina Mafiei e lungă. Vă poate ajunge şi la Roma şi la Milano... Am o idee ! Vom înscena o sinucidere a lui Vin-, cenzo Genovese în închisoare. Va trebui, evident, să lucrăm cu foarte multă grijă, pentru că Mafia are agenţi peste tot. Este un adevăr trist, pe care trebuie să-l recunoaştem însă ca atare.

Mircea aspiră adînc fumul de ţigară.

Perspectiva de a rămîne în continuare prizonierul dumneavoastră nu-mi pare tocmai trandafirie. Comisarul zîmbi.

— De ce ? S-ar putea ca şederea dumneavoastră printre noi să vă fie de un real folos. N-aţi venit în Sicilia ca să vă documentaţi asupra unei viitoare cărţi ? Ei bine, vă ofer eu această documentare.

Scoase din sertar un dosar voluminos pe care era scris cu litere groase numele lui Vincenzo Genovese şi îl aşeză pe birou în faţa lui Mircea.

— Ştiţi englezeşte — Da, ştiu.

— Aveţi aici dosarul complet al lui Vincenzo Genovese întocmit de poliţia federală a Statelor Unite. Antecedente, date biografice dezvoltate, legături de afaceri,' relaţii sentimentale, dări de seamă asupra activităţii sale, liste cu sursele de venituri secrete sau mărturisite şi cîte altele. Vă daţi seama, domnule Paltin, ce comoară reprezintă acest dosar pentru dumneavoastră. Pe baza lui puteţi reconstitui viaţa lui Vincenzo Genovese fără să omite'ţi absolut nimic. Ochii lui Mircea sclipiră. I se oferea o ocazie unică. Comisarul rîse. Dacă aţi fi avut încă de la început dosarul acesta, aţi fi intrat în pielea personajului dumneavoastră fără nici un risc. N-aţi mai fi trăit cu spaima în suflet că aţi fi putut face vreun gest care să nu-i aparţină. Comisarul zdrobi în scrumieră ţigara pe trei sferturi consumată. în fiecare zi veţi fi adus aici,

zice-se, pentru cercetări. în realitate veţi putea studia în tihnă dosarul folosindu-vă de biroul meu.

— Nu ştiu cum să vă mulţumesc, domnule comisar.

— Eu trebuie să vă mulţumesc, domnule Paltin, pentru serviciile aduse pînă acum autorităţilor italiene. Ţinsă vă mai atrag atenţia că pînă la noi dispoziţiuni, veţi continua să apăreţi — pentru restul lumii —în postura lui Vincenzo~Scaccia. Nu trebuie să vă mai repet că e numai în interesul dumneavoastră. Acum deschideţi dosarul şi lectură plăcută ! Eu am să-mi văd de treburile mele, fără să vă deranjez. Ţigările.astea vă stau la dispoziţie.

Comisarul îşi puse ochelarii pe nas şi se adînci în studierea hîrtiilor de pe birou.

Mircea luă dosarul şi îl desfăcu...

— Ah, mă scuzaţi ! îl întrerupse comisarul. Prietenul dumneavoastră,

unchiul Gino, a fost ucis în spital. I s-a administrat o injecţie cu acid sulfuric.

*

* *

Jack Bolence stătea în faţa ferestrei deschise şi fuma: Amurgul aşternuse pe cer tonuri viorii. Camera de hotel, de o somptuozitate stereotipă, era cufundată în penumbră. Samy Barracuda, adîncit într-un fotoliu, se delecta cu un whisky „House of Lords". Părul lui, parcă pudrat cu făină, se detaşa net pe fundalul negru al unui dulap-bar de lac.

— De cinci zile sîntem aici şi... nimic, vorbi Samy cu glasul lui tărăgănat. în cinci zile noi îl scoteam şi de la Sing-Sing.

— Nici mie nu-mi place aşteptarea asta, zise Jack. Don Calo nu e de anvergura lui Don Serafino.

— Să sperăm că amicul tău n-a făcut nici o declaraţie compromiţătoare, reluă Samy, după ce sorbi o gură de whisky.

— Dacă Vincenzo ar fi vorbit, ar fi urlat acum toate ziarele, zise Jack iritat.

— Eşti optimist. Cine-mi garantează că poliţia n-a folosit metode noi spre a-l face să vorbească ?