Cărți «Ziua Furnicilor citește top 10 cărți .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Entuziasmul a început să scadă atunci cînd, în mod inevitabil, şi-au făcut apariţia utilizările militare ale focului. Patru furnici înarmate cu o rămurică lungă, aprinsă, erau de-acum capabile să nimicească un oraş inamic de un milion de indivizi în mai puţin de jumătate de oră!
Au mai avut loc şi câteva incendii în pădure. Furnicile controlau prost efectul contagios al flăcării. O dată ce începea să ardă ceva, o simplă adiere era de-ajuns ca să aţâţe flacăra şi, cu jetul lor de acid slab concentrat, furnicile-pompier nu mai puteau face mare lucru pentru a stăpâni incendiul.
Dacă un tufiş se aprindea, focul nu întârzia să se transmită de la un copac la altul, şi într-o singură zi se puteau preface în scrum nu trei sute de mii de indivizi, ci treizeci de mii de furnicare.
Flagelul decima totul: copacii cei mai înalţi, animalele cele mai mari, până şi păsările. Astfel încât după frenezia iniţială a urmat o repulsie totală şi unanimă. Bucuria din primele zile era acum departe! Focul se dovedea prea periculos. Toate insectele sociale s-au pus de acord pentru a-l condamna, declarându-l tabu.
Nimeni nu mai avea voie să se apropie de foc. Dacă trăsnetul lovea vreun copac, trebuia să te îndepărtezi. Dacă nişte rămurele uscate începeau să se aprindă, era de datoria fiecăruia să se străduiască sa le stingă. Instrucţiunile au ajuns peste mări şi ţări. Toate furnicile de pe planetă şi toate insectele au ştiut curând că trebuie să fugă de foc şi mai ales că nu trebuie în nici un caz să-l producă.
Doar vreo câteva specii de musculiţe şi de fluturi continuau să se năpustească în flăcări. Dar asta li se întâmpla deoarece lumina avea asupra lor efectul unui drog.
Ceilalţi au aplicat întocmai consemnele. Dacă un cuib sau un individ încerca să folosească focul pentru război, toate speciile, mici sau mari, se uneau pe loc pentru a-l zdrobi.
Chli-pou-ni închise la loc feromonul mnezic.
Degetele au utilizat arma interzisă şi o mai utilizează şi acum în tot ce întreprind. Civilizaţia Degetelor este o civilizaţie a focului. Suntem obligaţi, aşadar, s-o distrugem înainte ca ele să dea foc întregii păduri.
Regina răspândeşte un miros de convingere desăvârşită.
103 683 e perplexă. După părerea lui Chli-pou-ni însăşi, Degetele constituie un fenomen secundar, nefiind decât nişte locatari temporari ai suprafeţei Pământului. Şi nişte locatari efemeri, desigur. Ele nu se află aici decât de vreo trei milioane de ani şi fără îndoială că n-o să mai rămână multă vreme.
103 683 îşi spală antenele.
În mod normal, furnicile lasă celelalte specii să se succeadă pe scoarţa terestră, vieţuind şi stingându-se, fără să se preocupe de ele. Aşa încât, ce rost are cruciada aceasta?
Chli-pou-ni insistă:
Sunt prea periculoşi. Nu putem aştepta să dispară de la sine.
103 683 observă:
Se pare. că există nişte Degete care trăiesc sub Oraş.
Dacă Chli-pou-ni vrea să atace Degetele, de ce nu începe cu ele?
Regina se miră aflând că 103 683 este la curent cu secretul. Apoi îi dă explicaţii. Degetele de acolo jos, din subteran, nu reprezintă o ameninţare. Ele nu pot să iasă din lăcaşul lor: sunt blocate acolo. E suficient să le lase să moară de foame şi problema se rezolvă de la sine. Poate că deja, în clipa de faţă, nu mai sunt decât nişte cadavre.
Ar fi păcat.
Regina îşi înălţă antenele.
De ce? îţi plac Degetele? Călătoria ta la capătul lumii ţi-a permis să comunici cu ele?
Luptătoarea o înfruntă.
Nu. Dar ar fi păcat pentru zoologie, deoarece noi ignorăm totul despre moravurile şi morfologia acestor animale uriaşe. Şi ar fi păcat pentru cruciadă, deoarece vom pleca spre capătul lumii fără să ştim aproape nimic despre adversarii noştri.
Regina e tulburată. 103 683 profită de avantajul obţinut.
Şi dacă ne gândim bine, ce chilipir ar fi! Dispunem de un cuib de Degete la domiciliu, aflat în întregime la dispoziţia noastră. Aşa că de ce nu am profita?
Chili-pou-ni nu se gândise la asta. 103 683 are dreptate. E adevărat, Degetele acelea sunt prizoniere, exact ca acarienii pe care îi studiază în sala de zoologie. Blocaţi în cochilia lor de nucă, acarienii sunt un vivariu al infinitului mic. Captivi în caverna lor, Degetele reprezintă unul al infinitului mare...
Preţ de o clipă, regina e tentată să-i dea ascultare luptătoarei şi să-şi administreze cu răceală ştiinţifică "Degetăria", salvând ultimele Degete, în caz că au mai rămas câteva în viaţă, şi chiar să reînnoade eventual dialogul cu ele. În scop exclusiv ştiinţific, desigur.
Şi de ce nu le-ar domestici? Transformându-le eventual în uriaşe animale de povară? Fără îndoială că va reuşi să le obţină supunerea în schimbul hranei.
Deodată însă survine imprevizibilul.
Ivită de niciunde, o furnică-kamikaze se repede la Chli-pou-ni, cu intenţia de-a o decapita. 103 683 o recunoaşte pe criminală ca fiind una dintre rebelele de lângă staulele cu scarabei. Năpustindu-se, 103 683 o doboară cu o lovitură de mandibulă-sabie, înainte de-a fi apucat să-şi ducă până la capăt atentatul.
În tot acest timp, regina a rămas impasibilă.
Iată de ce sunt în stare Degetele! Le-au transformat pe furnicile cu miros de stâncă în nişte fanatice gata să-şi ucidă propria suverană. Vezi, 103 683, că nu trebuie să le vorbim. Degetele nu sunt nişte animale la fel ca celelalte. Sunt prea periculoase. Chiar şi cuvintele lor pot să ne ucidă.
Chli-pou-ni precizează că este la curent cu existenţa unei mişcări rebele, ai cărei membri continuă să converseze cu Degetele care agonizează sub planşeu. De altfel, şi ea se foloseşte de ocazie ca să le studieze. Nişte spioane devotate s-au infiltrat în mişcarea rebelă şi o informează în permanenţă despre tot ce se emite dinspre Degetărie. Chli-pou-ni ştie că 103 683 a intrat în contact cu rebelele şi consideră că e foarte bine aşa. În acest fel, luptătoarea va putea să-şi aducă la rândul său contribuţia.
Întinsă pe jos, rebela asasină îşi adună ultimele puteri pentru a emite un mesaj:
Degetele sunt zeii noştri.
Şi apoi, nimic. Murise. Regina adulmecă trupul.
Ce înseamnă cuvântul "zei"?
103 683 se întreabă acelaşi lucru. Regina măsoară în lung şi-n lat loja regală, repetând întruna că este din ce în ce