până a bătut gongul, dar au existat, îmi închipui, câteva intervale de timp când nu m-a observat nimeni şi când aş fi putut să cobor spre mare, să-l omor pe general şi să mă întorc la scaunul meu. Nu există decât cuvântul meu că nu am părăsit terasa. În împrejurările de faţă, nu este de ajuns. Trebuie să existe dovada.

— Eu am fost cu domnul Lombard şi cu doctorul Armstrong toată dimineaţa, spuse Blore. Pot s-o confirme.

— Te-ai dus în casă după o frânghie, spuse doctorul Armstrong.

— Sigur, m-am dus. M-am dus drept în casă şi m-am întors imediat înapoi. Ştiţi asta.

— Ţi-a trebuie cam mult timp...

Blore se înroşi:

— Ce dracu vrei să spui, doctore Armstrong?

— N-am spus decât că ai lipsit cam mult.

— A trebuit s-o găsesc, nu-i aşa? Nu poţi să găseşti un colac de frânghie într-o clipă.

Judecătorul Wargrave întrebă:

— În lipsa inspectorului Blore, dumneavoastră doi aţi fost tot timpul împreună?

Armstrong răspunse aprins:

— Sigur. Adică... Lombard s-a depărtat câteva clipe. Eu am rămas pe loc.

Lombard spuse zâmbind:

— Am vrut să văd ce posibilitate există de a semnaliza prin heliograf spre uscat. Voiam să găsesc locul cel mai bun. Am lipsit doar câteva clipe.

— Exact, aprobă Armstrong. Prea puţin ca să făptuiască o crimă, vă asigur.

— S-a uitat vreunul dintre dumneavoastră la ceas? întrebă judecătorul.

— Nu.

— Nu aveam ceas, explică Philip Lombard.

Judecătorul spuse calm:

— Câteva clipe... O precizare prea vagă...

Se întoarse spre silueta ţeapănă care croşeta:

— Domnişoară Brent?

— M-am plimbat cu domnişoara Claythorne până în vârful insulei. După aceea am stat pe terasă, la soare.

— Parcă nu te-am văzut acolo.

— Nu, eram după colţul casei, înspre răsărit, la adăpost de vânt.

— Şi ai stat acolo până la prânz?

— Da.

— Domnişoară Claythorne?

Vera răspunse fără greutate, cu o voce clară:

— Am fost cu domnişoara Brent la începutul dimineţii. După aceea am hoinărit puţin. Apoi m-am dus spre mare şi am stat de vorbă cu generalul Macarthur.

Judecătorul Wargrave o întrerupse:

— Cât era ceasul?

Pentru prima dată, Vera răspunse vag:

— Nu ştiu. Cam o oră înainte de prânz, cred... sau poate mai puţin.

— Era înainte de a fi vorbit noi cu el sau după? întrebă Blore.

— Nu ştiu. Era... era foarte ciudat, răspunse Vera tremurând.

— Cum adică era ciudat? dori să ştie judecătorul.

Vera spuse cu voce joasă:

— Spunea că o să murim cu toţii... spunea că aşteaptă sfârşitul. M-a... m-a îngrozit...

Judecătorul dădu din cap:

— Ce ai făcut pe urmă?

— M-am întors înapoi spre casă. Apoi, chiar înainte de prânz, am ieşit din nou şi m-am plimbat în sus, prin spatele casei. Am fost teribil de agitată toată ziua.

Judecătorul Wargrave îşi mângâie bărbia:

— Rămâne Rogers. Deşi mă îndoiesc că mărturia sa va adăuga ceva la ceea ce ştim până acum.

Chemat în faţa "curţii", Rogers nu avu decât foarte puţine de spus. Fusese ocupat toată dimineaţa cu treburile gospodăriei şi cu pregătirea mesei. A-dusese cocteiluri pe terasă înainte de masă şi apoi se dusese sus să-şi mute lucrurile din mansardă în altă cameră. Nu se uitase pe fereastra niciodată în timpul dimineţii şi nu văzuse nimic care ar fi putut avea vreo legătură cu moartea generalului Macarthur. Putea să jure că fuseseră opt figurine de porţelan pe masa din sufragerie, când a aranjat masa pentru dejun.

Când Rogers termină ce avea de spus, se făcu o pauză.

Judecătorul Wargrave tuşi, dregându-şi glasul.

Lombard murmură către Vera Claythorne:

— Urmează tragerea concluziilor...

Judecătorul începu:

— Am cercetat împrejurările în care s-au petrecut cele trei crime — cât de bine ne-a stat în putinţă. Deşi în unele cazuri probabilitatea exclude implicarea unora, nu putem afirma totuşi cu hotărâre că vreo persoană poate fi considerată ca absolvită de orice complicitate. Îmi reafirm convingerea fermă că din cele şapte persoane adunate în această cameră, una este un criminal periculos şi probabil dement. Nu avem nici o dovadă cu privire la identitatea respectivei persoane. În această conjunctură, tot ce putem face este să discutăm ce măsuri putem lua pentru a intra în legătură cu cei de pe ţărm şi a cere ajutor, iar în cazul când acesta întârzie (ceea ce este foarte posibil datorită stării timpului), ce măsuri trebuie să luăm ca să ne aflăm în siguranţă.

V-aş ruga pe toţi să vă gândiţi la aceasta cu atenţie şi să-mi daţi orice sugestii vă vin în minte. Între timp, vă previn pe toţi să fiţi în gardă. Până acum, ucigaşul a avut o sarcină uşoară, întrucât victimele nu bănuiau nimic. De acum înainte, e datoria noastră să suspectăm pe fiecare dintre noi. Paza bună trece primejdia rea. Evitaţi orice risc şi fiţi cu ochii-n patru. Asta-i tot.

Philip Lombard murmură încetişor:

— Onorata curte se retrage...

 

 

 

Capitolul al zecelea

 

I

 

— Crezi ceva din toate astea? întrebă Vera.

Stătea cu Philip pe pervazul ferestrei din salon. Afară ploua cu găleata, iar vântul vâjâia în rafale puternice, care se loveau de geamuri.

Philip Lombard îşi plecă uşor capul într-o parte înainte de a-i răspunde. Apoi spuse:

— Vrei să spui dacă cred că bătrânul Wargrave are dreptate când spune că e unul dintre noi?

— Da.

— E greu de hotărât. Logic, ştii, are dreptate, şi totuşi...

Vera îi luă vorba din gură:

— Şi totuşi, pare de necrezut!

Philip Lombard făcu o strâmbătură:

— Toată povestea e de necrezut! Dar, după moartea lui Macarthur, nu mai încape nici o îndoială. Nu mai e vorba acum de accidente sau sinucideri. E precis crimă. Trei crime până acum.

Vera se-nfioră:

— E ca într-un coşmar. Şi tot nu cred că astfel de lucruri se pot întâmpla!

— Ştiu, spuse el cu înţelegere. Imediat se va auzi o bătaie în uşă, te vei trezi şi vei lua ceaiul de dimineaţă.

— O, cum aş vrea să fie adevărat!

Philip Lombard spuse grav:

— Da, dar nu se va întâmpla aşa. Suntem cu toţii în acest coşmar! Şi trebuie să fim cu multă băgare de seamă de acum înainte.

Vera spuse, coborând glasul:

— Dacă... dacă este unul dintre ei... cine crezi că e?

Philip Lombard rânji deodată:

— Trebuie să înţeleg că ne-ai exclus pe noi doi? E perfect. Eu ştiu foarte bine că nu sunt ucigaşul şi nu te văd nici pe dumneata, Vera, ca o persoană dezechilibrată. Pari să fii una dintre cele