Şi au numit oraşul după celălalt bătrân erou, confratele de arme al eroului Hinds pe câmpurile bătătorite de britanici şi de seminoli şi curând urmând să fie Preşedinte – bătrânul duelist, leul cel bătrân cu răget mare slab crâncen, cu blana zdrenţuită, dăinuitor totuşi, care a aşezat bunăstarea Naţiunii mai presus de Casa Albă şi sănătatea noului său partid politic mai presus de acestea amândouă, şi mai presus de toate acestea a aşezat nu onoarea soţiei sale, ci principiul că onoarea trebuie apărată fie că ar fi existat sau nu, întrucât, odată apărată, ea exista, fie că exista sau nu; – Jackson, pentru ca noul oraş creat nu ca oraş ci ca un punct central pentru guvernarea oamenilor să se împărtăşească din curajul şi puterea de îndurare şi norocul acestui soldat victorios, şi au numit regiunea înconjurându-l „Ţinutul Hinds” după numele celuilalt erou nu atât de mare, pentru ca şi cartierul general al acestui din urmă erou, chiar şi pustiu, nu numai să se împărtăşească din demnitatea lui ci chiar să-i păzească şi sporească făptura;

Şi a avut nevoie de ele, cel puţin de noroc oricum: în 1829 Senatul a votat o lege autorizând mutarea capitalei la Clinton, Camera Reprezentanţilor a infirmat-o; în 1830 Camera însăşi a votat să se mute capitala la Port Gibson pe Mississippi, dar după ce a respirat o dată s-a răzgândit, şi-a renegat legea, însă a doua zi a votat să se mute la Vicksburg, dar nici de aici nu a urmat nimic, şi nu sunt documente (Sherman le-a ars în 1863 şi şi-a anunţat superiorul, generalul Grant, despre aceasta printr-un bilet scris de mână cu o confortabilă şi încurajatoare concizie) ca să arate exact ce s-a petrecut de data aceasta: o dezbatere, un balotaj poate sau poate încă tărăgănând în făgaşurile înguste durând săptămâni sau luni ale obişnuinţelor sau poate necunoscători încă fiind în tinereasca lor lipsă de experienţă, fiind absentă sau oricum simţindu-se lipsa acelei voci unanime sau a prezenţei celor trei patrioţi visători care forţaseră cursul curentului şi purtaseră cu ei visul, cum ar fi purtat un copil o încărcătură de dinamită: inocenţi căci necunoscându-şi propria putere de alterare, de schimbare; până când în 1832, poate ca o simplă mişcare de autoapărare sau poate pur şi simplu din oboseală, a fost scrisă o constituţie definind Jacksonul ca fiind capitala dacă nu în perpetuitate cel puţin prin angajament scris până în 1850, când (se nădăjduia poate) o legislatură mai matură avea să se alcătuiască din oameni mai maturi depăşind sau cel puţin ajungând oricum să se fi obişnuit cu asemenea noutăţi de manipulare politică;

Ceea ce la acea vreme era de ajuns; Jackson era acum sigur de sine, invulnerabil faţă de asemenea jocuri şi manevre; fixat şi fondat ferm, avea să îndure, să dăinuie pentru totdeauna; oameni veniseră să trăiască aici şi căile ferate îi urmaseră, anulând, ştergând cu semnul de oţel al eliminării epoca vaselor cu aburi de pe fluviu: în ’36 până la Vicksburg, în ’37 până la Natchez, pe atunci ultima dintre toate nodurile a două drumuri creând drumul de la New Orleans spre Tennessee şi calea ferată sudică spre New York şi Oceanul Atlantic; sigură şi fixă: în 1836 Bătrânul Hickory însuşi se adresase adunării legislative în propriile ei săli, cinci ani mai târziu Henry Clay fusese primit sub acelaşi acoperiş; şi oraşul Jackson ştia că această convenţie se reunise pentru a cere luarea în considerare a ultimului compromis propus de Clay, văzuse acea convenţie din 1861 declarând statul Mississippi ca fiind cea de a treia stea în noua galaxie a comunităţii de oameni dedicată principiului spunând că asemenea comunităţi voluntare de oameni vor trebui nu numai să fie sigure ci chiar şi asigurate împotriva amestecului autorităţilor federale, şi îl cunoscuse pe generalul Pemberton pe când apărase acest principiu şi aceste drepturi, şi pe Joseph Johnston: şi pe Sherman: şi focul aprins de acesta: şi nu mai rămăsese nimic, un mare oraş al Hornurilor printre ruine (odinioară porcii rătăceau pe străzi; acum rătăceau şobolanii), dominat şi condus de un general din armata Statelor Unite în timp ce un sânge nou curgea în ei: oamenii care urmaseră de aproape înghesuindu-se armatele federale cu grâne alterate şi carne stricată şi catâri deşelaţi, acum înghesuindu-se în jurul poliţiştilor militari cu bocceluţe de pânză pline şi îndesate cu buletine oarbe de vot pe care sclavii eliberaţi îşi puteau trece X-urile reprezentându-i;

Dar a şi îndurat, a dăinuit; guvernul, care fugise în faţa lui Sherman în 1863, s-a întors în ’65, şi chiar a crescut, în ciuda faptului că o administraţie municipală a acestor agenţi cu bocceluţe de pânză s-a menţinut multă vreme după ce statul îi deposedase de autoritatea lor; în 1869 s-a fondat Colegiul Tougaloo pentru negri, în 1884 Colegiul Jackson pentru negri a fost adus din Natchez, în 1898 Colegiul Campbell pentru negri a fost mutat din Vicksburg: liderii negrilor formaţi în aceste şcoli au intervenit atunci când în 1868 un oarecare Eggleston căruia i se spunea „Uliul şopârlelor” a instigat la folosirea trupelor pentru a-l scoate pe guvernatorul Humphries din birourile executivului şi din sediul oficial; în 1887 femeile din Jackson au organizat balul Kermis care a durat trei zile pentru a strânge fonduri pentru un monument în memoria soldaţilor confederaţi căzuţi în lupte; în 1884 Jefferson Davis a luat pentru ultima dată cuvântul în public în vechea clădire a Capitoliului; în 1890 cea mai mare dintre convenţiile legislative ale statului a alcătuit actuala constituţie;

Şi încă oamenii şi căile ferate: cea din New Orleans şi Great Northern până în valea Pearl River, Gulf Mobile şi Northern North-East; statul Alabama şi preriile cu pământ negru dinspre est erau aproape la o aruncătură de băţ doar pentru cei care făceau naveta şi o linie ferată spre Yazoo City şi oraşele de pe cursul superior al fluviului transformaseră Marile Lacuri în cinci iazuri suburbane; companiile Gulf şi