un joc în care intrase din întîmplare. Pînă acum se descurcase destul de bine fără să se fi bizuit pe sprijinul nimănui. De data asta poziţia lui devenea mult mai puternică. Ştiind că are spatele acoperit, se va putea avînta în acţiune cu încredere sporită. Evident, primejdiile nu vor lipsi. Lui îi plăceau însă senzaţiile tari, fiindcă îi stimulau spiritul combativ.

Se opri în faţa lui Schiarelli.

— Domnule inspector-şef, n-ar fi exclus să accept. Pînă rai ine am să vă dau răspunsul meu definitiv.

— Bine. Dacă vă hotărîţi, veţi primi instrucţiunile necesare îndeplinirii acestei misiuni. De pildă numele dumneavoastră conspirativ, persoana prin intermediul căreia veţi purta legătura cu Narcotic Bureau, cifrul prin care

Vom comunica, posibilităţile de contactare şi altele. Atunci pe mîine

— Pe mîine, domnilor.

*

* *

Se întunecase.

Firmele de neon de pe via della Liberia aşterneau tonuri roşii, verzi, albastre pe obrajii trecătorilor, care se scurgeau pe trotuare ca într-o procesiune fără sens. Pe uşile deschise ale localurilor se revărsau pînă la stradă stridenţe ritmate, suprapuse într-o asurzitoare încîlceală sonoră. Aburi de mîncare, efluvii de parfumuri ieftine, miros acru de fructe putrezite, duhoare de gunoaie pluteau în aerul supraîncălzit.

Din coloana de automobile care se îndrepta spre Giar-dino Inglese, se desprinse o dubă a poliţiei, care coti pe via Arhimede. Pe această stradă, circulaţia fiind mult mai redusă, duba îşi spori viteza. Aproape de întretăierea cu Via Carini, fu depăşită de o limuzină Âlfa-Romeo. Din limuzina care gonea acum paralel cu maşina poliţiei, fu aruncată deodată o bombă lacrimogenă, care pătrunse pe fereastra deschisă în cabina şoferului dubei, unde explodă, Uluit, orbit de gazele ursturătoare, şoferul pierdu stăpî- nirea asupra volanului. Maşina coti brusc spre dreapta, urcă pe trotuar şi se propti într-un stîlp de beton.

Gardianul care stătea alături pe banchetă nu avu timp să-şi pună în funcţie mitraliera. Portiera din dreptul său fu deschisă brusc dinafară şi un individ îi smulse arma din mînă.

Înăbuşit de gaze, cu ochii arşi de usturime, gardianul îşi acoperi faţa cu palmele.

O limuzină Fiat 1800 opri în urma maşinii poliţiei.

Cînd uşa din spatele dubei se deschise şi un gardian apăru în cadrul ei, o altă bombă lacrimogenă lansată din Fiat făcu explozie.

Din Fiat coborîră trei bărbaţi cu măşti de gaze, care dezarmară pe gardienii scoşi deja din luptă de efectul bombei. Cu cheile găsite asupra

unuia din ei, descuiară celula dubei, din care-l scoaseră pe Mircea Paltin, orbit de gaze.

 

 

 

tite şi huruitul motorului care accelera. Maşina porni atît de brusc, încît el avu senzaţia că se cufundă în spătarul banchetei.

Operaţia durase exact şaptezeci şi cinci de secunde...

Mircea îşi apăsă cu palmele ochii care-l usturau îngrozitor. Se afla între doi bărbaţi. Unul din ei îi dădu o batistă udă, cu care începu să-şi tamponeze ochii. Inima îi bătea nebuneşte.

Marea aventură începuse mai devreme decît prevăzu-seră Cessi şi

Schiarelli.

Se simţea ca şi cînd s-ar fi lansat din înaltul unei trambuline într-o mare cu ape reci, neprietenoase.

După tangajul maşinii îşi dădu seama că aceasta cotise cu mare viteză pe o stradă la dreapta, apoi pe alta la stînga.

Auzi fluieratul ascuţit al unui agent de circulaţie. Maşina luă iarăşi o curbă pe două roate.

— Mai repede, Paulo ! rosti bărbatul din stingă lui Mircea. Mai repede ! Mircea încercă să deschidă ochii.

Lacrimile îi înceţoşau vederea. Se tampona din nou cu batista. Usturimea începuse să scadă.

Auzi strigătul unei femei, în vreme ce maşina viră brusc la stingă. Furios,

şoferul scăpă o înjurătură.

Maşina îşi continuă drumul cu aceaşi viteză încă două sau trei minute. Mai coti o dată şi se opri brusc.

Mircea se simţi tras de braţ.

— Coborî ţi ! .

Condus de bărbatul din dreapta ieşi din maşină. Ochii aproape că nu-l mai usturau, dar continuau să-i lăcrimeze.

Mircea zări parcă printr-o pînză de apă o stradă pustie, luminată zgîrcit de cîteva felinare strîmbe. între casele înalte, înghesuite unele într-altele şi înşiruite de o parte şi de alta a străzii, pluteau ca nişte fantome albe rufe întinse la uscat pe frînghii invizibile. Prin ferestrele deschise ale clădirilor, răbufnea o muzică de dans sălbatică retransmisă prin zeci de aparate de radio.

În dreptul unui teren viran, înconjurat de un gard dărăpănat, acoperit cu afişe zdrenţuite, aşteptau două maşini. Un Alfa Romeo al poliţiei şi o limuzină Lancia.

Mircea se pomeni împins spre Alfa Romieo.

— Repede ! îi şopti însoţitorul.

Nedumerit, se lasă condus pînă la maşina poliţiei. Portiera se deschise, lăsînd să apară un braţ care-l trase energic înăuntru. Maşina demară.

Mircea se trezi între doi carabinieri. Unul din ei îi puse pe cap o şapcă de uniformă.

—Scoateţi haina ! spuse celălalt, începînd să-l dezbrace. Apoi îi întinse o tunică de carabinier... îmbrăcaţi-o! rosti acesta scurt.

Vederea lui Mircea se limpezise.

În vreme ce-şi punea tunica, văzu defilînd prin faţa ferestrelor maşinii o piaţă largă, cu o fîntînă secătuită în mijloc. Mai străbătură o stradă îngustă, întunecată, apoi pătrunseră într-o arteră puternic luminată şi cu circulaţie intensă.

Lancia îi urmări un timp, coti- la dreapta, pe o stradă dosnică şi dispăru. Carabinierul care conducea maşina întoarse capul şi aruncă o privire rapidă asupra lui Mircea, ca şi cînd ar fi vrut să-i verifice ţinuta. Zîmbi, apoi apăsă pe accelerator. Puse în funcţie sirena.

Pe culoarul eliberat de maşinile care se dădeau la o parte la semnalul sirenei, Alfa Romeo gonea cu peste optzeci de kilometri pe oră.

Carabinierul din stînga şoferului îşi consultă ceasul-braţară.

— Accelerează ! porunci el.

Alfa Romeo îşi spori viteza.

Pe măsură ce se apropiau de marginea oraşului, circulaţia se rărea. Nu mai era necesar să folosească sirena. Clădirile mari şi somptuoase lăsau acum locul unor case mai modeste, mai întunecoase. Trecură pe lîngă o fabrică. Urmară apoi cîteva terenuri virane, întrerupte de case sărăcioase.

în depărtare apăru o lumină roşie, legănată ritmic.

— Baraj ! rosti laconic şoferul.

— Sirena ! porunci carabinierul din dreapta sa.

Vuietele modulate ale sirenei prinseră iarăşi să străpungă noaptea. Lumina roşie se apropia necontenit. Deodată încetă să se mai legene.

Alfa Romeo, lansat cu aproape o sută de kilometri pe oră, trecu fără a fi împiedicat prin