*

* *

La ora nouă şi un minut, Jack Bolence şi Samy Bar-racuda sosiră la aeroport.

Formalităţile îmbarcării durară mai mult ca de obicei, ! Şi Jack şi Samy simţeau instinctiv că sînt urmăriţi de privirile mai multor agenţi de poliţie îmbrăcaţi în civil. Dar afişau o nepăsare totală. Observară prezenţa unor carabinieri in preajma avioanelor, care aveau să plece în cursă. Avionul PAN AM cu destinaţia Tunis se bucura de o supraveghere specială.

Samy întoarse spre Jack ochii săi terni şi bulbucaţi ca de peşte şi rosti alene printre dinţi :

— întotdeauna mi-a plăcut să am gardă de onoare la plecare.

Jack rîse, făcând să-i apară şi mai proeminent pomeţii mongoloizi.

— Cred că nici regina Angliei, nu e mai bine păzită. Cînd ajunseră în dreptul pasarelei, Samy făcu un semn aproape imperceptibil lui Jack.

— Ţine-mă să nu leşin, sînt copeşit de atîta cinste, zise el arătînd cu o uşoară înclinare de cap spre' un grup de bărbaţi care stăteau în stingă pasarelei. Priveşte, şi Interpolul, şi F.B.I.-ul şi Narcotic Bureau !...

— Imbecilii ! Şi-or fi închipuind că îl cărăm pe Vin-cenzo în valiză !

Se urcară în avion şi îşi ocupară locurile.

*

* *

Inspectorul-şef Schiarelli urmări îndelung cu privirile avionul care îşi luă zborul spre Tunis. Cu gesturi molcome, îşi scutură de scrum pipa. O umplu din nou cu tutun şi o aprinde. Pufăi de cîteva ori, înconjurîndu-se de un norişor de fum, pe care briza îl risipi repede. Se uită pe sub sprîncenele-i stufoase Ia inspectorul Graves din Narcotic Bureau.

— Ce priviri ironice şi pline de desconsiderare ne-au aruncat concetăţenii dumitale Mr. Graves, zise el. Plecarea lor dovedeşte că lovitura le-a reuşit.

Inspectorul Graves îşi adinei mîinile în buzunarele hainei de lustrin boţite şi deformate. Să tot fi avut patruzeci de ani. Părul jumătate albit, obrajii brăzdaţi de cute adinei, corpul masiv, uşor încovoiat, îl făceau să pară cu zece ani mai vîrstnic.

— Sînt formidabili indivizii ăştia, spuse el cu ciudă. Ne-au luat prin surprindere, Ce-o fi zicînd bietul scriitor ?

— Cui i-ar fi trecut prin cap că vor devansa cu o zi răpirea ? Schimbarea aceasta a fost hotărîtă probabil în ultimul moment. Mă simt vinovat faţă de acest om.

— Nu trebuie să ne facem prea multe griji, zise Schiarelli. Aţi văzut ce bine s-a descurcat în Sicilia. Regret doar că nu i-am dat cifrul şi nu am stabilit mijloacele de contactare cu oamenii din Narcotic Bureau. Va trebui Mr. Graves, să te ocupi personal de această problemă.

— Nici vorbă. Chiar în noaptea asta plec la New York.

Inspectorul Will Parker din F.B.I. îşi şterse cu batista ochelarii cenuşii pe care-i purta şi noaptea. Pe cît de şleampăt era inspectorul Graves, pe atît de pus la punct arăta Parker.

— în ceea ce mă priveşte, împărtăşesc părerea lui Mr. Schiarelli. Sînt convins că Mr. Paltin va lua legătura cu Narcotic Bureau deindată ce va intra în posesia unor informaţii utile, aşa cum a procedat de altfel şi cu poliţia de aici.

— Totuşi nu e prea uşor să te avînţi în bîrlogul lupilor fără să ai nici o experienţă, spuse Cessi. Hm.! Ştiţi ce facem noi acum ? Vrem să scoatem castanele din foc cu mina altuia.

Cei patru bărbaţi se îndreptară spre limuzina A l f a Romeo care-i aştepta la marginea pistei betonate.

Un agent stătea lîngă şofer şi asculta ultimele comunicări prin telefonul de la bord.

— Ce mai e nou, Ranucio ? întrebă Giorgio Schiarelli, după ce îşi mută pipa în colţul gurii.

— La barajul de la Merzomonreâle a fost prins un contrabandist de ţigări.

Barajul de la Resuttona semnalează capturarea unui dezertor, încolo, nimic nou, răspunse agentul.

— Sînt ingenioşi concetăţenii mei, rosti cu uşoară ironie inspectorul

Graves. îţi scapă printre degete ca argintul viu.

— Nici pe departe, ripostă Schiarelli. Aici e mîna Mafiei noastre.

*

* *

Mircea Paltin era uluit de precizia cu care se desfăşurase răpirea sa. Maşina poliţiei ieşise din Palermo prin Corso Calatafini şi după ce urcase panta domoală spre Monreale, pornise cu mare viteză spre Partinico, Falşii carabinieri nu scoteau nici un cuvînt, Aplecat asupra volanului, şoferul conducea maşina într-o alură infernală. Tipul din dreapta lui Mircea se uita din cînd în cînd pe fereastra din spate, spre a se asigura că nu sînt urmăriţi. Aparatul de recepţie acordat pe lungimea de undă folosită de maşinile poliţiei le permitea să intercepteze toate ordinele transmise prin radio.

înainte de a intra în Partinico, automobilul coti la dreapta, pe un drum şerpuit, de ţară. După vreo doi kilometri de mers, intrară în curtea unei ferme, ocoliră o casă lungă cu etaj, cufundată în beznă, apoi pătrunseră într-o magazie ale cărei uşi se închiseră în urma lor.

Lui Mircea începuse să-i placă această spectaculoasă goană nocturnă.

în fundul magaziei se aprinseră luminile de bord ale unui alt automobil.

Mircea se pomeni predat unor indivizi îmbrăcaţi în haine de ţară. Şapcă, veston negru, pantaloni bufanţi, cizme scurte cu carîmbi moi. Fu dezbrăcat de uniformă şi i se înapoiară hainele. Se schimbă în cîteva minute, apoi luă loc în Fiat, alături de şofer. Alţi doi tipi se instalară pe bancheta din spate.

Maşina ieşi din magazie, traversă cu luminile stinse curtea fermei', apoi se angaja pe drumul şerpuit, îndrep-tîndu-se spre nord.

în ciuda aspectului său ponosit, Fiat-ul se comporta foarte bine. Unul din însoţitorii lui Mircea îl împodobi cu o mustaţă falsă şi îi trase pe cap o şapcă ţărănească.

Cînd să traverseze calea ferată care lega Balermo de Castellamare, se încrucişară cu o maşină cu carabinieri, care le făcură semn să oprească.

Un carabinier tînăr, înarmat cu o lanternă puternică, deschise portiera din faţă a Fiat-ului şi" după ce lumină chipurile ocupanţilor întrebă cu asprime : - — Unde mergeţi ?

— La Castellamare, spuse conducătorul Fiui-ului. Avem un proces mîine dimineaţă.

— N-aţi întîlnit o maşină cu carabinieri ?

— Nu. -N-am întîlnit, răspunse placid conducătorul. Bine. Puteţi pleca. Mircea fu ispitit să ceară ajutorul carabinierilor, dar se abţinu. Aventura începuse să-l captiveze. La