— În noaptea asta, în timp ce dormeai, am avut o întâlnire de urgenţă, răspunde Domnişoara Cehoviana Ambiţioasă. Am ajuns la concluzia că e vremea pentru o schimbare de regim. Din acest moment, mi-am schimbat numele în Milady Cehoviana Ambiţioasă şi am preluat conducerea Corului Vocilor Discordante.

Dintr-odată Domnişoara Cinica Doctă tuşeşte.

— Pardon, noi am preluat conducerea, rectifică Milady Cehoviana Ambiţioasă. Adică Domnişoara Cinica Doctă şi cu mine. Am dat împreună o lovitură de stat.

Trebuie să fie o glumă, dar toate Degeţicile par atât de serioase şi de iritabile, încât e mai bine nu râd.

— Ca preşedintă a acestui comitet executiv, i se alătură Domnişoara Cinica Doctă, am plăcerea să vă anunţ că în curând vom adopta o nouă constituţie care va face imposibilă răsturnarea noastră în următorii treizeci şi cinci de ani. După aceea vor începe să domnească copiii noştri.

— Hei, chestia asta e la o distanţă ca de la cer la pământ de democraţie, obiectez.

Dar Domnişoara Cinica Doctă se face că nu aude. E grozav de agitată în noaptea asta şi încearcă s-o ascundă, lucru care-i sporeşte şi mai mult neliniştea – arată de parcă ar fi luat amfetamine.

— Sunt mândră să anunţ că, în calitate de nou guvern, primul nostru act a fost să restabilim pacea şi ordinea în casă, urmează ea.

— Nu văd nicio schimbare, murmur în barbă.

— Acum, că pacea şi ordinea au fost restabilite, continuă Milady Cehoviana Ambiţioasă, cel de-al doilea act al nostru va fi să te trimitem departe de acest oraş.

— Ce… De ce… Unde să mă trimiteţi? întreb uluită.

— În America, zbiară Milady Cehoviana Ambiţioasă savurându-şi puterea căpătată de curând. Mergem în Lumea Nouă, cu toatele.

— OK, fetelor, de-ajuns, spun. Nu plec nicăieri până nu-mi explicaţi – clar şi precis – de ce vreţi să plec în America.

Amuţesc o clipă, de parcă nu s-ar fi aşteptat la reacţia asta. Chiar se cred generali de armată, aşa că nu pot fi luate la întrebări?

— Nu e vorba de America, e vorba de tine. Ar fi putut foarte bine să fie alt loc, Australia sau Japonia, spune Milady Cehoviana Ambiţioasă. Ce contează e că trebuie să părăseşti imediat Istanbulul.

Domnişoara Cinica Doctă plescăie aprobator din limbă.

— Mergem în America fiindcă, din întâmplare, acolo am solicitat o bursă în numele tău. Felicitări! Ai obţinut-o. Aşa că apucă-te de împachetat!

Simt un gol în stomac, înţelegând abia acum că nu-i nicio glumă.

— Am hotărât că ar trebui să faci călătoria asta ca să te dezvolţi ca scriitoare, adaugă Domnişoara Cinica Doctă. Să pleci o vreme va fi o sursă de inspiraţie pentru tine. Totul e pentru binele tău.

— Pentru binele meu, repet.

Dacă a sesizat dispreţul din glasul meu, Milady Cehoviana Ambiţioasă nu pare deloc deranjată.

— O să fiu sinceră cu tine, spune. Plănuim lovitura asta de ceva vreme. Dar tu – cu comportamentul tău iraţional din ultima vreme – ai grăbit lucrurile.

— La ce comportament iraţional te referi? întreb cât de calm sunt în stare.

— În ultima vreme n-ai fost deloc în apele tale, răspunde Milady Cehoviana Ambiţioasă cu glasul tremurând de emoţie. Atâta amar de ani am slugărit ca să poţi excela ca romancieră. N-am plecat niciodată, n-am lenevit niciodată. Lumea îşi închipuie că romanele vin pe bandă rulantă, dar nu-i adevărat. În spatele fiecărei cărţi se ascunde o trudă grea. Sudoare şi suferinţă.

— Bine, spun. Şi de ce aduceţi chestia asta în discuţie acum?

Milady Cehoviana Ambiţioasă ridică bărbia şi îşi îndreaptă umerii, întocmai ca eroina militară care a devenit.

— Am făcut toate astea degeaba? Cum îndrăzneşti să arunci pe fereastră atâţia ani de trudă dintr-o singură lovitură?

— Stai puţin, nu arunc nimic pe fereastră, obiectez. De unde-ai scos toate astea?

— Din comportamentul tău, bineînţeles. Te urmăresc de ceva vreme. Să nu crezi că n-am observat.

— Ce să observi? mă răstesc la ea.

Nu mai sunt deloc calmă şi nici nu încerc să fiu.

— Îmi dau seama foarte bine că te gândeşti să faci un copil.

— O, Doamne, despre asta-i vorba? întreb.

— Exact, replică ea. Te întrebi: „Sunt în stare să devin mamă? Ce fel de mamă aş fi? Deja îmbătrânesc. Ceasul meu biologic ticăie”. Toate gândurile astea nocive îţi ţopăie prin cap. Şi nu cred să ducă la nimic bun. Îţi închipui că n-am observat cum te uitai la bebeluşul ăla zilele trecute?

— Cum mă uitam? întreb bănuitoare.

— Cu ochi scânteietori…

— Ce-i rău în asta, cumva… încerc să mă apăr, dar Milady Cehoviana Ambiţioasă îmi închide imediat gura.

— O femeie se uită cu ochi scânteietori la bebeluşul alteia două motive: a) vrea să fie din nou copil; b) vrea să devină mamă. În cazul tău, mă tem că e vorba de ultimul.

Domnişoara Cinica Doctă se bagă şi ea în discuţie.

— Evident, dacă mai rămâi pe-aici, ai s-o apuci pe o cale greşită.

— Greşită faţă de ce? întreb bănuitoare.

— De traiectoria ta literară, desigur! exclamă în cor Domnişoara Cinica Doctă şi Milady Cehoviana Ambiţioasă. De a fi scriitoare şi intelectuală… Calea ta e să scrii şi să citeşti.

Mă uimeşte mai degrabă aparenţa lor de solidaritate decât lucrurile pe care mi le aruncă-n faţă. Când au devenit aşa de bune prietene?

Mă întorc spre Domnişoara Cinica Doctă, reuşind să zâmbesc.

— Credeam că nu eşti împotriva ideii de a deveni mamă. Ai zis că nu contează. Ai zis că, într-un fel sau altul, suntem întotdeauna nefericiţi.

— Exact, spune încuviinţând din cap. Însă acum am hotărât că e mai bine să fii o scriitoare nefericită decât o scriitoare, gospodină şi soţie nefericită.

Simt că mi se învârte capul. Cum rămâne cu Mica Domnişoară Practică? mă întreb. E neobişnuit de tăcută. Observându-mi privirea întrebătoare, se joacă plină de vinovăţie cu fermoarul gecii.

— Tu ce părere ai despre toate astea? o întreb. Credeam că eşti de partea democraţiei liberale şi a economiei libere de piaţă.

— Adevărat, nu mă prea omor după juntă, recunoaşte ea. Dar m-am băgat şi eu, în împrejurările astea epuizante.

— Ce împrejurări epuizante?

— Păi, la început nu m-a încântat lovitura de stat. Dar apoi i-am văzut avantajele. Viaţa în America e mult mai stabilă şi mai organizată. Nevoile mele vor fi mai bine satisfăcute. Ce pragmatic!

— Chestia asta se numeşte oportunism, nu pragmatism, replic.

— Nu-i nevoie să te enervezi, spune Domnişoara Cinica Doctă. Dacă ne facem timp să citim teoria lui Habermas despre acţiunea comunicativă, vom