ziarului Morning News din Dallas. După ce am tastat numărul cardului meu de credit (din mai multe încercări, pentru că degetele îmi tremurau îngrozitor de tare), am reuşit să accesez arhiva. Am găsit la data de 11 aprilie 1963 articolul despre agresorul necunoscut care trăsese asupra lui Edwin Walker, dar nu am găsit nimic despre Sadie la data de 12 aprilie. Nici săptămâna următoare, sau cealaltă. Am continuat să caut.

Am găsit relatarea care mă interesa în ediţia din data de 30 aprilie.

2

BOLNAV PSIHIC ÎŞI RĂNEŞTE FOSTA SOŢIE ŞI SE SINUCIDE

De Ernie Calvert

(JODIE) Deacon „Deke” Simmons, în vârstă de 77 de ani şi Ellen Dockerty, directoare a Liceului Denholm Consolidated au ajuns prea târziu duminică seara pentru a împiedica rănirea foarte gravă a lui Sadie Dunhill, însă situaţia ar fi putut fi mult mai gravă pentru îndrăgita bibliotecară de 28 de ani.

Douglas Reems, şeriful din Jodie, ne-a declarat: „Dacă Deke şi Ellie nu ar fi sosit chiar atunci, mai mult ca sigur că domnişoara Dunhill ar fi fost ucisă.”

Cei doi profesori veniseră să aducă o porţie de ton şi budincă. Niciunul dintre ei nu a dorit să vorbească despre intervenţia lor curajoasă. Simmons a zis doar: „Păcat că nu am ajuns mai devreme.”

În conformitate cu spusele şerifului Reems, Simmons l-a doborât la pământ pe mult mai tânărul John Clayton, din Savannah, Georgia, după ce domnişoara Dockerty aruncase cu caserola după el şi-i abătuse atenţia în altă parte. Simmons a reuşit să-i smulgă din mână un revolver micuţ. Atunci Clayton a scos cuţitul pe care îl folosise ca să-i despice obrazul fostei sale soţii şi şi-a tăiat gâtul. Simmons şi domnişoara Dockerty au încercat în zadar să-i oprească sângerarea. Clayton a fost declarat mort chiar la locul incidentului.

Domnişoara Dockerty i-a spus şerifului Reems că este posibil ca John Clayton să-şi fi urmărit fosta soţie de luni întregi. Personalul de la Liceul Denholm Consolidated fusese prevenit asupra faptului că fostul soţ al domnişoarei Dunhill s-ar putea să fie periculos şi domnişoara Dunhill însăşi le pusese la dispoziţie o fotografie a lui Clayton, însă directoarea Dockerty spune că bărbatul se deghizase.

Domnişoara Dunhill a fost transportată cu o ambulanţă la spitalul Parkland Memorial din Dallas, unde starea ei a fost declarată mulţumitoare.

3

Câtuşi de puţin plângăcios, aşa sunt eu, dar în noaptea aceea am recuperat timpul pierdut cu ochii uscaţi. În noaptea aceea am plâns până m-a luat somnul şi, pentru prima oară după foarte mult timp, somnul mi-a fost profund şi odihnitor.

În viaţă.

Sadie trăia.

Însemnată pe viaţă, fără doar şi poate, dar în viaţă.

În viaţă, în viaţă, în viaţă.

4

Lumea era tot la locul ei şi încă se mai armoniza… sau poate că eu o făceam să se armonizeze. Cred că ne obişnuim să creăm armonia aceasta. M-am angajat ca suplinitor în sistemul de învăţământ din Westborough, apoi am reuşit să ajung să predau cu normă întreagă. Nu m-a mirat absolut deloc faptul că directorul de la liceul din oraş era un încrâncenat fan al fotbalului, pe nume Borman… la fel cum se numea un anumit antrenor glumeţ pe care îl cunoscusem altădată, altundeva. O vreme am păstrat legătura cu vechii mei prieteni din Lisbon Falls, apoi am renunţat. C’est la vie!

Am verificat iarăşi arhiva ziarului Morning News din Dallas şi am descoperit o notă micuţă în ediţia din 29 mai 1963: BIBLIOTECARA DIN JODIE PĂRĂSEŞTE SPITALUL. Era foarte scurtă şi complet lipsită de informaţii esenţiale. Nimic despre starea ei şi nimic despre planurile ei de viitor. Şi nicio fotografie. Rândurile înghesuite la pagina 20 între anunţuri de mobilă la mâna a doua şi reclame la centre comerciale volante nu sunt niciodată însoţite de fotografii. Aceasta este una din marile axiome ale vieţii, la fel cum întotdeauna sună telefonul când eşti la budă sau în duş.

În anul de după întoarcerea mea pe Tărâmul lui Acum, m-am ferit să intru pe anumite site-uri sau să caut anumite subiecte pe internet. Am fost tentat să o fac? Bineînţeles. Dar internetul este o sabie cu două tăişuri. La fiecare lucru plăcut pe care îl găseşti – cum ar fi faptul că femeia pe care o iubeşti i-a supravieţuit fostului soţ dement – există alte două care au puterea de a te răni. Cel care caută informaţii despre altcineva ar putea să afle că persoana respectivă a murit într-un accident. Sau de cancer la plămâni apărut în urma fumatului. Sau s-a sinucis, în cazul acestei anume persoane cel mai probabil cu o combinaţie de alcool şi somnifere.

Sadie singură, fără nimeni care să o lovească peste obraji ca s-o trezească, fără nimeni care să o bage în duşul rece ca gheaţa. Dacă aşa se întâmplase, nu voiam să ştiu.

Am folosit internetul ca să-mi pregătesc cursurile, ca să aflu ce filme rulează în oraş şi, o dată sau de două ori pe săptămână, ca să văd ultimele filme online. Ce nu am făcut, însă, a fost să