Eva se revoltă în locul lui Daisy.

— Cum pot spune aşa ceva?

— Lumea crede că a făcut contrabandă cu alcool. Probabil că au dreptate. Nu văd cum ar fi putut scoate altfel bani din baruri pe vremea prohibiţiei. În orice caz, ăsta-i motivul pentru care mama nu va fi invitată niciodată să se înscrie în Societatea Doamnelor din Buffalo.

Se uitară amândouă la Olga, care stătea pe patul lui Daisy, răsfoind The Buffalo Sentinel. În fotografiile din tinereţe, Olga apărea ca o frumuseţe mlădioasă. Acum era bondoacă şi ştearsă. Nu o mai interesa cum arată, deşi mergea des la cumpărături cu Daisy, cheltuind sume imense pentru a-şi face fiica să arate fabulos.

Olga îşi ridică privirea din ziar şi zise:

— Nu cred că-i deranjează faptul că tatăl tău a făcut contrabandă cu alcool, dragă. Însă el este imigrant rus şi, în rarele momente în care se hotărăşte să meargă la slujbă, se duce la biserica ortodoxă rusă de pe Ideal Street. Or, asta este aproape la fel de rău ca şi cum ar fi catolic.

Eva rosti:

— Cât de nedrept!

— Trebuie să te avertizez că nu îi au la inimă nici pe evrei, spuse Daisy.

În realitate, Eva era doar pe jumătate evreică.

— Iartă-mă că sunt atât de directă, adăugă ea.

— Poţi să fii cât de directă vrei – faţă de Germania, ţara asta e ca Tărâmul Făgăduinţei.

— Nu te face prea comodă, o atenţionă Olga. Conform acestui ziar, foarte mulţi oameni de afaceri importanţi îl urăsc pe preşedintele Roosevelt şi îl admiră pe Adolf Hitler. Şi ştiu că aşa stau lucrurile, pentru că şi tatăl lui Daisy se numără printre aceştia.

— Politica este plictisitoare, zise Daisy. Nu-i nimic interesant în The Sentinel?

— Ba da. Muffie Dixon urmează să fie prezentată la curtea britanică.

— Bravo ei, rosti Daisy cu acreală, nereuşind să-şi ascundă invidia.

Olga citi:

— „Domnişoara Muriel Dixon, fiica răposatului Charles «Chuck» Dixon, care şi-a pierdut viaţa în Franţa în timpul războiului, va fi prezentată la Palatul Buckingham marţea viitoare, de către soţia ambasadorului Statelor Unite, doamna Robert W. Bingham.”

Daisy nu mai voia să audă de Muffie Dixon.

— Eu am fost la Paris, dar nu şi la Londra, îi zise ea Evei. Dar tu?

— Nicăieri, răspunse Eva. Prima oară când am plecat din Germania a fost atunci când am venit în America.

Olga exclamă deodată:

— O, Doamne!

— Ce s-a întâmplat? întrebă Daisy.

Mama ei mototoli ziarul.

— Tatăl tău a dus-o pe Gladys Angelus la Casa Albă.

— O! zise Daisy, care rămăsese blocată de parcă ar fi fost plesnită. Dar mi-a promis că mă duce pe mine!

Preşedintele Roosevelt invitase o sută de oameni de afaceri la un dineu, în încercarea de a-i convinge să sprijine Noua Învoială. Lev Peshkov îl considera pe Franklin D. Roosevelt ca fiind aproape la fel de rău precum un comunist, dar se simţise flatat de invitaţia la Casa Albă. Însă Olga refuzase să-l însoţească, spunându-i mânioasă:

— Nu am de gând să mă prefac în faţa preşedintelui că noi doi avem o căsnicie normală.

În mod oficial, Lev locuia acolo, în casa somptuoasă construită înainte de război de bunicul Vyalov, însă el îşi petrecea cele mai multe nopţi în apartamentul său şic din centru, unde îşi ţinea amanta, pe Marga. Pe deasupra, toată lumea bănuia că avea o aventură amoroasă cu marea vedetă a studioului său, Gladys Angelus. Daisy înţelegea de ce mama ei se simţea respinsă. Şi Daisy se simţea la fel atunci când Lev pleca să-şi petreacă serile cu cealaltă familie.

Fusese încântată când el îi ceruse să îl însoţească la Casa Albă în locul mamei sale. Le zisese tuturor că urma să meargă acolo. Niciunul dintre prietenii ei nu îl cunoscuse pe preşedinte, cu excepţia băieţilor familiei Dewar, al căror tată era senator.

Lev nu-i spusese data exactă, iar ea presupusese că urma să o anunţe în ultima clipă, cum obişnuia el să facă. Însă aparent se răzgândise – sau poate că doar uitase. În orice caz, o lăsase din nou baltă pe Daisy.

— Îmi pare rău, scumpo, îi zise mama ei. Dar promisiunile n-au însemnat niciodată mare lucru pentru tatăl tău.

Eva arborase o expresie compătimitoare. Mila ei fu o nouă lovitură pentru Daisy. Tatăl Evei se afla la mii de kilometri depărtare şi era posibil să nu-l mai vadă niciodată, însă ei îi era milă de Daisy, de parcă soarta lui Daisy era mai rea decât a sa.

Asta o făcu să se simtă sfidătoare – nu avea de gând să lase acest incident să-i strice ziua.

— Ei bine, asta înseamnă că-s singura fată din Buffalo lăsată baltă pentru Gladys Angelus, rosti ea. Şi-acum… ce să port oare?

Fustele erau incredibil de scurte la Paris în anul acela, însă societatea conservatoare din Buffalo nu era tocmai în pas cu moda. Totuşi, Daisy avea o rochie de tenis care-i ajungea până la genunchi, în aceeaşi nuanţă de bleu ca ochii săi. Poate că aceea era ziua potrivită pentru ea. Îşi scoase rochia pe care o purta şi o îmbrăcă pe cealaltă.

— Ce părere aveţi? rosti ea.

Eva zise:

— O, Daisy, este frumoasă, dar…

Olga interveni:

— O să le iasă ochii din cap.

Olgăi îl plăcea ca Daisy să fie cât mai gătită. Poate că îi amintea de propria tinereţe.

Eva spuse:

— Daisy, dar dacă sunt chiar atât de snobi, de ce vrei totuşi să mergi la petrecere?

— O să fie şi Charlie Farquharson acolo şi mă gândesc să mă mărit cu el, îi explică Daisy.

— Vorbeşti serios?

Olga rosti cu multă emfază:

— Este o partidă foarte bună.

— Cum este? întrebă Eva.

— Cât se poate de adorabil, replică Daisy. Nu-i cel mai arătos băiat din Buffalo, dar este cumsecade şi îndatoritor şi, pe deasupra, oarecum timid.

— Pare foarte diferit faţă de tine.

— Da, e o atracţie a contrastelor.

Olga interveni din nou:

— Familia Farquharson este printre cele mai vechi familii din Buffalo.

Eva ridică din sprâncene.

— Sunt snobi?

— Foarte, răspunse Daisy. Însă tatăl lui Charlie şi-a pierdut toţi banii în crahul de pe Wall Street, apoi a murit – s-a sinucis, spun unii –, aşa că trebuie să refacă averea familiei.

Eva era şocată.

— Speri că se va căsători cu tine pentru banii tăi?

— Nu. O să se căsătorească cu mine pentru că-l voi vrăji. Însă mama lui mă va accepta pentru banii mei.

— Spui că îl vei vrăji. El ştie ceva din toate astea?

— Nu încă. Dar cred