— Ce sunt cocteilurile? întrebă ea.

— Un alcool prea tare combinat cu alte băuturi, pentru ca amestecul să pară respectabil. Sunt la modă, vei vedea.

Rosa era şi ea la modă. Avea acum părui tuns scurt. Pălăria ei în formă de clopot îi acoperea urechile ca o cască de soldat german. Corsetele şi liniile curbe erau deja demodate, iar rochia ei cădea dreaptă de la umeri până la talia surprinzător de joasă. Formele ascunse îl făceau pe Gus, în mod paradoxal, să se gândească la corpul aflat sub haine. Era dată cu ruj şi folosea pudră, lucru pe care femeile europene încă îl mai considerau un semn de îndrăzneală.

Băură câte un martini fiecare, apoi plecară mai departe. Atrăgeau foarte multe priviri în timp ce mergeau împreună de-a lungul coridorului larg de la Ritz: un bărbat lălâu, cu capul mare, în compania unei femei micuţe, cu pălăria într-o parte, umbrindu-i un ochi, el în frac alb, ea în mătase albastră-argintie. Luară apoi un taxi până la Majestic, unde britanicii organizau o seară de dans, la care venea toată lumea în fiecare sâmbătă.

Sala de bal era plină. Tineri asistenţi ai delegaţilor, jurnalişti veniţi din toată lumea şi soldaţi scăpaţi din tranşee dansau jazz împreună cu asistentele medicale şi dactilografele. Rosa îl învăţă pe Gus să danseze foxtrot, apoi îl lăsă pentru a dansa cu un bărbat chipeş cu ochii negri, din delegaţia greacă.

Simţindu-se gelos, Gus se îndepărtă pentru a da o tură prin sală, intrând în vorbă cu diverşi cunoscuţi, până ce o întâlni pe Lady Maud Fitzherbert, îmbrăcată într-o rochie mov, cu pantofi ascuţiţi.

— Bună seara! spuse el surprins.

Ea părea bucuroasă să-l vadă.

— Arăţi bine, îi zise.

— Am avut noroc. Sunt încă întreg.

Maud îi atinse cicatricea de pe obraz.

— Aproape.

— O zgârietură. Dansăm?

O luă în braţe; Maud era slabă, putea să îi simtă oasele prin rochie. Începură apoi valsul ezitării.

— Ce mai face Fitz? întrebă Gus.

— Bine, cred. E în Rusia. Probabil că nu am voie să spun asta, dar e un secret deschis.

— Am observat că ziarele britanice spun Jos labele de pe Rusia.

— Campania asta este condusă de o femeie pe care ai întâlnit-o la Tŷ Gwyn, Ethel Williams, actualmente Ethel Leckwith.

— Nu mi-o amintesc.

— Era menajera-şefa.

— Dumnezeule mare!

— Devine un fel de forţă în politica britanică.

— Cât de mult s-a schimbat lumea!

Maud îl trase mai aproape şi i se adresă în şoaptă:

— Ai cumva vreo veste despre Walter?

Gus îşi aminti de germanul care i se păruse cunoscut, pe care îl văzuse căzând la Château-Thierry, dar nu era suficient de sigur că fusese Walter, aşa că răspunse:

— Nu ştiu nimic, îmi pare rău. Cred că îţi e tare greu.

— Nicio informaţie nu vine din Germania şi nimeni nu are voie să meargă acolo!

— Mă tem că trebuie să aştepţi până după semnarea tratatului de pace.

— Şi când se va întâmpla asta?

Gus nu ştia.

— Acordul ligii este aproape gata, numai că e o cale lungă până la a conveni cât ar trebui să plătească Germania pentru despăgubiri.

— E o prostie, spuse Maud cu amărăciune. Trebuie să lăsăm Germania să prospere pentru ca fabricile britanice să le vândă maşini şi cuptoare şi aspiratoare. Dacă le schilodim economia, Germania o sa devină bolşevică.

— Lumea vrea răzbunare.

— Îţi mai aminteşti de 1914? Walter nu voia război. Şi nici majoritatea germanilor. Dar ţara nu era democratică. Kaizerul a fost împins de la spate de generalii săi. Şi, odată ce ruşii s-au mobilizat, nu au mai avut de ales.

— Bineînţeles că îmi amintesc. Dar majoritatea oamenilor nu îşi mai amintesc.

Dansul se termină, apoi apăru Rosa Hellman, iar Gus le făcu cunoştinţă celor două femei. Vorbiră puţin, dar Rosa – lucru ciudat pentru ea – fu total lipsită de farmec, iar Maud se îndepărtă.

— Rochia aia a costat o avere, spuse Rosa îmbufnată. Este creată de Jeanne Lanvin.

Gus rămase perplex.

— Nu ţi-a plăcut de Maud?

— Ţie sigur ţi-a plăcut.

— Ce vrei să spui?

— Aţi dansat foarte aproape unul de altul.

Rosa nu ştia de Walter. Totuşi, lui Gus nu îi făcea plăcere să fie acuzat gratuit de flirt.

— Voia să-mi vorbească despre ceva extrem de confidenţial, spuse el puţin indignat.

— Sunt convinsă.

— Nu înţeleg ce-i cu atitudinea asta, spuse Gus. Tu te-ai dus cu grecul ăla unsuros!

— E cât se poate de chipeş şi nu-i deloc unsuros. Şi de ce nu aş dansa cu alţi bărbaţi? Nu e ca şi cum ai fi îndrăgostit de mine.

Gus o privi uluit.

— O, spuse el. O, Doamne!

Se simţi deodată dezorientat şi nesigur.

— Ce ai păţit acum?

— Tocmai am realizat ceva… cred. Cred că ar trebui… spuse el şovăind.

Aşteptă ca ea să spună ceva.

— Aşa? zise ea nerăbdătoare.

— Sunt îndrăgostit de tine.

Rosa se uită la el în tăcere. După o pauză lungă, spuse:

— Vorbeşti serios?

Cu toate că acest gând îl luase prin surprindere, nu avea absolut nicio îndoială.

— Da. Te iubesc, Rosa.

Zâmbi uşor.

— Ca să vezi…

— Cred că sunt îndrăgostit de tine de ceva timp fără să o fi ştiut.

Rosa dădu din cap, ca şi când tocmai i s-ar fi confirmat o bănuială. Formaţia începu să cânte o melodie lentă şi ea veni mai aproape. El o luă în braţe automat, dar era prea încordat pentru a dansa.

— Nu ştiu dacă mă descurc…

— Stai liniştit, zise ea.

Ştia ce gândeşte el.

— Doar prefă-te, îi spuse.

Îşi târî picioarele câţiva paşi. Mintea i se frământa. Ea încă nu spusese ce simte. Pe de altă parte însă, nici nu plecase. Era vreo şansă să îi împărtăşească sentimentele? Era clar că îl place, dar nu era deloc acelaşi lucru. Se întreba ce simte oare pentru el. Sau se gândea la nişte cuvinte blânde prin care să îl respingă?

Rosa se uită la el şi Gus crezu că o să îi dea un răspuns; apoi ea spuse:

— Te rog du-mă de aici, Gus…

— Sigur…

Îşi luă haina. Portarul le chemă un taxi – era un Renault roşu.

— La Maxim, spuse Gus.

Era o distanţă scurtă şi tot drumul nu scoaseră nicio vorbă. Gus dorea foarte mult să ştie ce e în mintea ei, dar nu voia să o zorească. Oricum avea să-i spună în curând.

Restaurantul era plin, iar cele câteva mese libere erau rezervate pentru clienţii de mai târziu. Chelnerul-şef era désolé. Gus scoase o bancnotă de 100 de franci din portofel şi zise:

— O masă mai liniştită, în colţ.

Un cartonaş pe care scria