restrişte, femeile din Franţa şi din Spania reuşeau să încropească feluri de mâncare gustoase, condimentate cu usturoi şi garnisite cu verdeaţă. Îi era ruşine că făcea mofturi şi se prefăcu că bea şi mănâncă cu poftă.

— Păcat de grădinile de la T? Gwyn, rosti Bunica fără pic de tact.

Billy se oţărî la ea:

— Cum adică? Marea Britanie are nevoie de cărbune.

— Da, dar oamenilor le plac acele grădini. Frumoase mai sunt! Am fost acolo în fiecare an, de când eram copilă. Mare păcat că nu vor mai fi.

— Există un loc de recreere foarte bun exact în mijlocul Aberowenului!

— Nu-i acelaşi lucru, rosti Bunica imperturbabilă.

Bunicul interveni:

— Femeile nu vor pricepe niciodată politica.

— Nu, zise Bunica. Bănuiesc că n-o vom pricepe.

Lloyd surprinse privirea mamei sale. Aceasta zâmbi, dar nu spuse nimic.

Billy şi Lloyd împărţeau cel de-al doilea dormitor, iar Ethel îşi încropi un pat pe podeaua din bucătărie.

— Am dormit în camera asta noapte de noapte până când am plecat în armată, rosti Billy când se întinseră în pat. Şi m-am uitat în fiecare dimineaţă pe fereastră la mormanul ăla afurisit de zgură.

— Vorbeşte mai încet, unchiule Billy, îl atenţionă Lloyd. Doar nu vrei să te audă mama ta înjurând.

— Da, ai dreptate, recunoscu Billy.

A doua zi dimineaţă după micul dejun, urcară toţi dealul până la conac. Era o dimineaţă blândă şi nici nu ploua. Crestele munţilor din depărtare erau îmblânzite de iarba de vară. Când în faţa ochilor le apăru conacul de la T? Gwyn, Lloyd nu se putu abţine să nu-l vadă mai degrabă ca pe o clădire frumoasă decât ca pe un simbol al opresiunii. Desigur, avea ambele semnificaţii: nimic nu era simplu în politică.

Porţile mari de fier erau deschise şi familia Williams intră pe domeniu. Deja se adunase o mulţime acolo: muncitorii cu utilajele lor, o sută şi ceva de mineri cu familiile lor, contele Fitzherbert cu fiul său Andrew, o mână de reporteri cu carneţele şi o echipă de filmare.

Grădinile erau superbe. Castanii bătrâni erau înfrunziţi, pe lac erau lebede, iar răsadurile cu flori scânteiau în toate culorile. Lloyd realiză că proprietarul îşi dăduse toată silinţa ca locul să arate cât mai bine. Voia să stigmatizeze guvernul laburist, făcându-l să arate în ochii lumii ca un grup de distrugători. Lloyd îşi dădu seama că îl compătimea pe Fitz.

Primarul din Aberowen oferea un interviu.

— Locuitorii acestui oraş se opun unei exploatări miniere la zi, spunea el.

Asta îl surprinse pe Lloyd: consiliul local era dominat de laburişti şi probabil că nu le venea deloc uşor să se opună deciziei propriului guvern.

— Vreme de o sută de ani, frumuseţea acestor grădini a reprezentat o adevărată uşurare sufletească pentru oamenii care trăiesc într-o zonă industrială cenuşie, continuă primarul. Trecând de la discursul pregătit la amintiri personale, el adăugă: Eu mi-am cerut în căsătorie soţia chiar sub acel cedru.

Fu întrerupt de un zăngănit puternic, ce semăna cu paşii unui uriaş de fier. Lloyd se întoarse să identifice sursa şi zări un utilaj imens apropiindu-se. Părea să fie cea mai mare macara din lume. Avea un braţ enorm, lung de vreo 27 de metri, şi o cupă de excavator în care ar fi încăput fără probleme chiar şi un camion. Dar cel mai uluitor era că se deplasa pe şenile de oţel, care făceau pământul să se cutremure sub ele.

Mândru, Billy îi zise lui Lloyd:

— E un excavator Monighan. Poate ridica şase tone de pământ în cupă.

Carul de filmare începu să înregistreze când utilajul monstruos intră pe alee.

Lloyd avea o singură temere cu privire la Partidul Laburist. Exista un filon de autoritarism puritan în mulţi dintre socialişti. Atât bunicul lui, cât şi Billy îl aveau – ei nu erau în largul lor când venea vorba de plăcerile simţurilor. Sacrificiul şi abstinenţa li se potriveau mai bine. Frumuseţea răpitoare a acelor grădini li se părea irelevantă. Şi se înşelau.

Ethel nu era aşa – şi nici Lloyd. Poate că ei scăpaseră de această acreală. Cel puţin aşa spera Lloyd.

Fitz dădea un interviu pe aleea roz, în timp ce şoferul excavatorului aducea utilajul pe poziţie.

— Ministrul cărbunilor v-a spus că, după ce vor fi epuizate resursele din mină, grădina va intra într-un program eficient de restaurare, zise el. Eu vă spun că această promisiune este deşartă. Bunicul meu, tatăl meu şi cu mine am avut nevoie de mai bine de un veac ca să facem grădina aceasta să arate atât de frumos şi de armonios. Va fi nevoie de încă un veac pentru restaurarea ei.

Braţul excavatorului coborî până ajunse la un unghi de 45 de grade deasupra tufelor şi a răsadurilor cu flori din aripa de vest. Cupa fu poziţionată deasupra peluzei de crochet. Urmă un lung moment de aşteptare. Mulţimea amuţi. Billy rosti cu glas tare:

— Treceţi la treabă, ce Dumnezeu?!

Un inginer cu cască de protecţie suflă într-un fluier.

Cupa coborî spre pământ cu o bufnitură puternică. Dinţii săi de oţel muşcară din peluza verde şi plată. Cablul de tracţiune se întinse, urmă un scârţâit de maşinărie suprasolicitată, apoi cupa începu să se retragă. Când trecu peste pământ, smulse un răsad de floarea-soarelui, răsadurile de trandafiri, nişte tufe de Clethra şi de Beaufortia, precum şi un mic arbore de magnolie. Când se ridică, cupa era plină cu pământ, flori şi plante.

Apoi cupa fu ridicată la vreo şase metri înălţime, lăsând să cadă pe alături pământ reavăn şi muguri.

Braţul excavatorului se răsuci într-o parte. Era mai înalt decât casa, observă Lloyd. Pentru o clipă, cupa acestuia păru să se izbească de ferestrele de la etaj, însă operatorul era iscusit şi o opri la timp. Cablul de tracţiune se detensionă, cupa se înclină şi şase tone din grădină căzură pe jos, la câţiva paşi de intrare.

Cupa reveni în poziţia iniţială, iar procesul se repetă.

Lloyd se uită la Fitz şi văzu că acesta plângea.

• Capitolul 23

1947

(I)

La începutul anului 1947, părea foarte posibil ca întreaga Europă să devină comunistă.

Volodea Peshkov nu ştia dacă trebuia să spere asta sau din contră.

Armata Roşie domina Europa de Est şi comuniştii câştigau alegerile în Vest. Comuniştii îşi câştigaseră respectul prin rolul pe care îl jucaseră în rezistenţa antinazistă. Cinci milioane