plasă servieta-diplomat şi după dteva clipe de aşfeptare, ridică zăvorul şi deschise brusc uşa. Pe culoar nu se afla nimeni.

Respiră uşurat. Avea drumul liber. Ieşi pe coridor şi se îndreptă spre uşa vagonului. Frînele scrîşniră. Cînd trenul opri în sfîrşit în staţie, străinul coborî prin partea opusă peronului, gîndindu-se că va scăpa neobservat.

Dădu să traverseze linia. Din stînga apăru ca un bolid botul uriaş al unei locomotive. îngrozit, străinul întoarse brusc capul. Lumina orbitoare a farurilor, duduitul namilei de fier, şuieratul strident al sirenei îl zăpăciră. într-o frîntură de secundă, locomotiva îl hăpăi sub roţi...

*

* *

 

Mircea goli paharul de Chanti, apoi ceru nota de plată.

Preotul catolic îşi continua netulburat cina. Tumultul din celălalt capăt al vagonului sporea. Invectivele plouau. Italienii nu-şi dezminţeau reputaţia. Erau mai guralivi decît un stol de vrăbii.

Chelnerul de la masa lui Mircea îşi făcu solemn apariţia purtînd pe farfurie — ca pe nişte moaşte — nota de plată, adăpostită sub un şervet scrobit.

Mircea achită consumaţia, încîntat că putea scăpa din îmbulzeala vagonului-restaurant. Mîncase împărăteşte. Vinul tare şi aromat îi crease o stare de euforie, înainte de a se ridica de la masă, salută pe preotul catolic, care-i răspunse cu o onctuoasă binecuvîntare.

Porni spre vagonul său. Se gîndea cu plăcere la lectura pe care o va face înainte de culcare. în valiză îl aştepta un volum de istorie a pirateriei,

achiziţionat într-un anticariat din Roma.

Ajuns pe culoarul vagonului de dormit, vru să-şî aprindă'o ţigară, dar se răzgîndi. împinse uşa cabinei şi intră. îl izbi numaidecît vîntul care intra val- vîrtej pe fereastra deschisă. La lumina mică a veiozei, văzu că patul străinului era neatins. Aprinse plafoniera şi ridică geamul.

..... Deodată, încreţi mirat sprîncenele. în partea de sus, geamul era găurit în două locuri. Evident, urme de gloanţe. Intrigat aruncă o privire în jur. Abia acum observă că îi dispăruse vestonul. Haina gris-fer a stăinului era aruncată pe cuşeta de jos. În plasă, toate valizele — şi ale lui şi ale străinului — erau la locul lor. Lipsea doar servieta-diplomat.

Simţi cum i se ridică sîngele în obraji. Îşi aminti că paşaportul şi biletele de tren se aflau în veston. Asta complica serios lucrurile.

Făcu o legătură între scena la care asistase în vagonul-restaurant, urmele gloanţelor, dispariţia străinului, şi dispariţia vestonul încercînd să reconstituie faptele care se petrecuseră în absenţa sa.

Existau trei variante :

Prima : distrat, străinul îmbrăcase din greşeală vestonul şi ieşise din cabină. Această alternativă cădea de la început. Nu se puteau explica urmele gloanţelor şi lipsa servietei-diplomat.

A doua variantă : străinul fusese asasinat, cadavrul aruncat pe geam, iar servieta-diplomat furată. Şi această explicaţie cădea. Ce rost avea dispariţia vestonului ?

A treia variantă : ştiindu-se urmărit, străinul schimbase haina sa cu vestonul, îşi luase servieta-diplomat şi se făcuse nevăzut. Această variantă

— de altfel cea mai plauzibilă — explica şi existenţa urmelor din geam. în cabină avusese loc o luptă, din care străinul ieşise învingător.

Înainte de toate, trebuia să anunţe pe însoţitorul vagonului. Sună.

În aştetarea însoţitorului care întîrzia, luă haina străinului şi începu să caute prin buzunare.

Nu găsi decît o batistă albă în buzunarul de la piept, iar în buzunarul de jos, din dreapta, cheile valizelor şi o fisă. Fisa era neagră şi avea gravat pe avers o portocală, iar pe revers un cap de mort.

Capul de mort făcu să-i revină în minte figura stranie a tovarăşului său de cabină : obrazul ca de ceară, trăsăturile nefiresc de rigide, în contrast cu ochii de o mobilitate obositoare.

Fisa părea să fie una din acele reclame în imagini şi fără cuvinte care se distribuie prin anumite localuri de noapte.

În orice caz, împerecherea dintre portocale şi capul de mort părea cel puţin ciudată.

Contrariat de întîrzierea însoţitorului de vagon, aruncă haina pe cuşetă şi ieşi din cabină să-l caute...

*

* *

 

Tipul cu mutră de boxer ieşi din vagonul restaurant, ştergîndu-şi cu batista pantalonii.

Străbătu culoarul vagonului de dormit şi ajunse în vagonul următor. Se opri în dreptul unui individ subţire, cu părul negru, care stătea la fereastră şi fuma o ţigară,

— Nino, nu l-ai văzut pe Jack ?

— Nu.

— Atunci s-a oprit în vagonul cu paturi. Cheamă-l pe Tony şi veniţi cu mine.

— O.K., Luis.

Tipul cu mutră de boxer se întoarse în vagonul cu paturi. Cercetă dintr-o aruncătură de ochi culoarul gol.

Uşa unei cabine se deschise. Un bărbat în cămaşă ieşi pe culoar, trînti uşa şi se îndreptă spre capătul opus al vagonului. După ce-l văzu că o coteşte spre toaletă, tipul cu mutră de boxer se repezi la uşa cabinei, care rămăsese întredeschisă. Dintr-o privire cuprinse haina gris-fer de pe cuşetă şi geamul perforat de două gloanţe.

— Genovese. Şi-a' scos haina ca să nu-l recunosc... Bietul Jack !

Închise uşa şi se înapoie la capătul vagonului în aşteptarea lui Nino. Nino sosi însoţit de un ins solid, în haine albe de şantung.

— L-ai găsit ? întrebă el.

Luis făcu mîna dreaptă pumn şi arătă cu degetul mare în jos. Insul în haine de şantung rîse ironic :

— Era de aşteptat. Nu te joci cu Vincenzo Genovese. O să ne felicite Don

Cirro.

— Gura ! scrîşni Luis. îi vin eu de hac lui Genovese, Uite-l.

Mircea era iritat. Nu-l găsise pe însoţitor în cabina sa. îl căutase şi în vagonul-restaurant. Nu era nici acolo. Hotărîse atunci să plece după şeful de tren. Un chelner îl îndrumase spre celălalt capăt al trenului. Cînd se înapoie pe culoarul vagonului de dormit, văzu pe tipul cu mutră de boxer stînd rezemat de ultima cabină şi discutînd cu doi indivizi sprijiniţi cu coatele de bara ferestrei din faţă.

Cînd Mircea se apropie de ei, tipul cu mutră de boxer se trase spre uşă pentru a-i face loc. Ajuns vîn dreptul primului ins rezemat de bară, Mircea se pomeni catapultat de acesta în tipul cu mutră de boxer, care, în aceeaşi secundă, deschise fulgerător uşa şi-l îmbrînci în gol...

*

* *

 

Mircea se răsuci prin aer, ca într-un fantastic salt cu prăjina. Avea senzaţia că se