Bolizii cu şase labe gonesc vertiginos. Decorul din jur pare să se năpustească spre ei.

Traseul urcă şi coboară, coteşte. Fugarele şi urmăritoarele sar peste o prăpastie, reuşind să treacă la limită, în afară de una singură, care se împiedică şi cade.

O mască lucioasă se iveşte în faţa primei rebele, care nici nu mai are timp să-şi dea seama ce i se întâmplă. De sub mască se înalţă vârful ascuţit al unui abdomen încărcat cu acid formic. Jetul clocotitor o transformă instantaneu pe furnică într-o pastă moale. Cea de-a doua rebelă, cuprinsă de panică, face cale întoarsă şi se năpusteşte într-un gang lateral.

Să ne dispersăm! urlă ea în limbaj olfactiv. Cele şase labe scurmă adânc solul. Degeaba! O luptătoare îşi face apariţia în stânga ei. Amândouă aleargă atât de repede, că luptătoarea nu poate nici să-şi apuce prada cu mandibulele, nici să-şi direcţioneze jetul de acid. Atunci, o îmbrânceşte şi încearcă s-o strivească de pereţi.

Carapacele se ciocnesc cu un zgomot surd. Cele două furnici, propulsate cu mai mult de 0,1 km/oră prin coridoarele strâmte ale furnicarului, încasează fiecare nişte lovituri ca de berbece. Încearcă să-şi pună piedică. Se înţeapă cu vârful mandibulei.

Iuţeala cu care se deplasează este atât de mare, încât nici una nu observă că drumul se îngustează din ce în ce, astfel încât fugara şi urmăritoarea ei, proiectate dintr-o dată într-o galerie ca o pâlnie, se percutează reciproc. Cei doi bolizi explodează laolaltă şi bucăţi de chitină sfărâmată se împrăştie până departe.

Cea de-a treia rebelă se năpusteşte înainte, mergând pe plafon, cu capul în jos. O artileristă o ţinteşte şi îi pulverizează cu precizie laba posterioară dreaptă. Din pricina şocului, spioana scapă ovoidul ce conţine feromonul mnezic al reginei.

Un paznic recuperează nepreţuitul obiect.

O alta împroaşcă zece picături de acid şi lichefiază una dintre antenele supravieţuitoarei. Impactul rafalei avariază plafonul, făcând să cadă din el bucăţi care opresc momentan trecerea.

Mica rebelă poate să răsufle o clipă, dar ştie bine că n-o să mai ajungă prea departe. Nu numai că are o antenă şi o labă mai puţin, dar gărzile trebuie că păzesc acum toate ieşirile.

Deja, soldaţii sunt în spatele ei. Tirurile de acid formic ţâşnesc din plin. Încă o labă îi este retezată, una din faţă de astă dată. Cu toate acestea, aleargă mai departe cu cele patru care i-au rămas şi izbuteşte să se ghemuiască într-o anfractuozitate a culoarului.

O furnică-soldat o ţinteşte, dar rănita dispune şi ea, la rândul ei, de acid. Răsturnându-şi abdomenul, se plasează fulgerător în poziţie de tir şi trage în cealaltă. În plin! Furnica-soldat a fost mai puţin îndemânatică şi nu a reuşit decât să-i taie laba mijlocie dreaptă. I-au mai rămas doar trei. Ultima dintre furnicile spioane şchioapătă, gâfâind. Trebuie cu orice preţ să scape din capcana asta şi să le avertizeze pe celelalte rebele în legătură cu această cruciadă contra Degetelor.

A trecut pe aici, pe aici, emite o luptătoare care a descoperit cadavrul ars al duelistei.

Cum să scape? Supravieţuitoarea se face una cu tavanul. Celorlalte nu le va trece prin cap să se uite în sus.

Plafonul e cu siguranţă locul ideal pentru a improviza o ascunzătoare.

Războinicele nu o reperează decât la a doua trecere, când una din ele observă o picătură căzând de sus: sângele transparent al rebelei.

Gravitaţie blestemată!

Cea de-a treia rebelă se lasă să alunece o dată cu grohotişul surpat şi se apucă să lovească în jur cu ultimele labe care i-au mai rămas şi cu singura antenă validă. Un soldat îi apucă o labă şi i-o răsuceşte până ce o rupe. Un altul îi străpunge toracele cu vârful mandibulei sale ca o sabie. Cu toate acestea, rebela reuşeşte să se elibereze. Îi mai rămân două labe ca să se târască şontâcăind. Dar nu mai există nici o scăpare. O mandibulă lungă iese dintr-un perete şi îi retează din mers capul, care sare şi se rostogoleşte de-a lungul galeriei în pantă.

Restul corpului reuşeşte să mai. facă vreo zece paşi înainte de a-şi încetini mersul, de-a se opri şi de-a se prăbuşi în cele din urmă. Gărzile adună rămăşiţele şi le aruncă în depozitul de gunoi al Oraşului, peste hoiturile celorlalte două. Aşa păţesc cei ce sunt prea curioşi!

Cele trei cadavre zac abandonate, ca nişte marionete rupte, stricate din greşeală înainte de începerea spectacolului.

5. ÎNCEPUTUL

Din ziarul Écho du dimanche:

TRIPLĂ CRIMĂ MISTERIOASĂ PE STRADA FAISANDERIE

"Trei cadavre au fost descoperite joi într-un imobil de pe strada Faisanderie, din Fontainebleau. Nu se cunosc motivele morţii lui Sébastien, Pierre şi Antoine Salta, trei fraţi care împărţeau acelaşi apartament.

Cartierul se bucură de o reputaţie bună în ce priveşte siguranţa. Nu s-au furat bani sau obiecte preţioase. Nu a fost relevată nici o urmă de efracţie. Nici o armă care ar fi putut fi folosită în vederea crimei nu a fost găsită la faţa locului.

Ancheta, care se anunţă a fi spinoasă, a fost încredinţată celebrului comisar Jacques Méliès, de la Brigada Criminalistică din Fontainebleau. Această afacere ciudată s-ar putea dovedi thrillerul verii pentru amatorii de enigme poliţiste. Asasinului nu-i mai rămâne decât să se tină bine. L. W."

6. ENCICLOPEDIE

Iarăşi dumneata?

Aşadar, ai descoperit volumul al doilea al Enciclopediei cunoaşterii relative şi absolute, scrisă de mine.

Primul era pus la vedere, pe strana templului subteran; acesta în schimb a fost mai greu de găsit, nu-i aşa?

Bravo.

Cine eşti, de fapt? Nepotul meu Jonathan? Fiica mea? Nu, nu eşti nici unul, nici cealaltă.

Te salut, cititor necunoscut!

Aş vrea să te cunosc mai bine. Mărturiseşte-ţi în faţa acestor pagini numele, vârsta, profesia, sexul şi naţionalitatea.

Ce scopuri ai în viaţă?

Care-ţi sunt forţele şi slăbiciunile?

Ei, la urma urmei, nu contează. Ştiu cine eşti.

Îţi simt mâinile care mângâie paginile acestea. E destul de plăcut, de altfel. În vârful degetelor, în sinuozităţile amprentelor digitale, îţi ghicesc caracteristicile cele mai secrete.

Totul este întipărit acolo, până în cele mai mici amănunte. Percep chiar şi genele strămoşilor tăi.

Când te gândeşti că a trebuit ca toate