683 are antenele zbârlite de surpriză. Nu şi-ar fi putut închipui niciodată, cu toate că are o imaginaţie cu mult deasupra mediei, conceptul atât de fantastic al unor animale uriaşe care controlează lumea şi supraveghează fiecare locuitor în parte. Totodată, ea îşi spune că Degetele au, din câte se vede, mult timp de pierdut.

Cu toate acestea, continuă să asculte mai departe relatarea furnicii şchioape.

Rebelele au înţeles destul de repede că Doctorul Livingstone ţinea două categorii distincte de discursuri, astfel încât, atunci când vorbea despre zei, erau anunţate furnicile "deiste", iar celelalte se retrăgeau, şi atunci când evoca subiecte "normale", "deistele" erau cele care plecau. În felul acesta, în sânul comunităţii rebele pro-Degete şi-a făcut treptat apariţia o delimitare între deiste şi non-deiste, dar fără ca aceasta să antreneze instaurarea discordiei, chiar dacă cele din urmă considerau că primele dezvoltaseră un comportament de-a dreptul iraţional şi străin de cultura furnicilor.

103 683 se debranşează şi îşi curăţă antenele, după care întreabă:

Care dintre voi sunt deiste?

O furnică iese în faţă.

Mă numesc 23 şi cred în existenţa zeilor atotputernici.

Furnica şchioapă îi şopteşte luptătoarei că deistele repetă întruna tot felul de fraze-şablon pe care de regulă nici nu le înţeleg, ceea ce nu pare să le deranjeze deloc, ba chiar dimpotrivă. Cu cât sunt mai de neînţeles, cu atât le place mai mult să le repete.

În ce o priveşte, 103 683 nu înţelege cum de acest Doctor Livingstone poate să posede simultan două personalităţi total diferite.

S-ar putea ca acesta să fie marele mister al Degetelor, răspunde furnica şchioapă: dualitatea. În cazul lor, lucrurile simple se învecinează cu cele complicate, la fel cum feromonii cotidieni se învecinează cu mesajele abstracte.

Ea mai adaugă că, pentru moment, deistele sunt minoritare, dar că grupul lor nu încetează să crească.

O furnică tânără se apropie în goană, întinzând coconul de fluture pe care furnica-soldat îl îngropase la intrarea în staul.

E al tău, nu-i aşa?

103 683 confirmă şi, întinzându-şi antenele spre noua venită, o întrebă:

Şi tu? Ce eşti? Deistă sau non-deistă?

Furnica cea tânără îşi înclină capul, intimidată. Ştie că cea care i se adresează este o furnică-soldat celebră şi experimentată, astfel încât cântăreşte cu atenţie efectul pe care l-ar putea avea spusele ei. Cu toate acestea, cuvintele ţâşnesc nestăvilite din străfundurile celui mai de jos dintre cele trei creiere ale sale:

Mă numesc 24. Cred în existenţa zeilor atotputernici.

 

 

 

36. ENCICLOPEDIE

 

GÂNDIRE: Gândirea omenească poate orice.

În anii cincizeci, un cargou-frigorifer englez, care transporta sticle de vin de Madeira de provenienţă portugheză, şi-a debarcat încărcătura într-un port scoţian. Un marinar a intrat în camera frigorifică pentru a verifica dacă totul a fost livrat cum trebuie. Neştiind că acesta se afla acolo, un camarad a închis uşa pe dinafară. Captivul bate din toate puterile în perete, dar nu este auzit de nimeni, iar nava pleacă înapoi spre Portugalia.

Prizonierul descoperă că are la dispoziţie suficientă hrană, dar ştie că nu va putea supravieţui prea mult timp în mediul acela glacial. Totuşi, el găseşte puterea de-a lua o bucată de metal şi de-a scrijeli pe pereţi, oră cu oră şi zi de zi, descrierea calvarului pe care îl trăia, relatându-şi agonia cu o precizie ştiinţifică: felul în care frigul îl amorţeşte, făcând să-i îngheţe nasul şi degetele de la mâini şi picioare, care devin casante ca sticla, apoi relatează că înţepăturile aerului îngheţat se transformă într-o arsură insuportabilă şi că, încetul cu încetul, corpul întreg îi înţepeneşte preschimbându-se într-un bloc de gheaţă.

Când vaporul aruncă ancora la Lisabona, căpitanul, deschizând compartimentul frigorific, îl descoperă pe marinarul mort şi citeşte pe pereţi jurnalul amănunţit al suferinţelor sate atroce.

Şi, totuşi, nu acesta este aspectul cel mai stupefiant al întâmplării. Căpitanul măsoară temperatura din interiorul compartimentului, iar termometrul indică 19 grade Celsius: dat fiind că mărfurile fuseseră descărcate, sistemul de refrigerare rămăsese dezactivat pe durata drumului de întoarcere. Omul murise numai pentru că fusese convins că îi este frig, fiind victima exclusivă a propriei sale imaginaţii.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II

 

 

 

37. MISIUNEA MERCUR

 

Aş dori să-l văd pe Doctorul Livingstone.

Dorinţa lui 103 683 nu poate fi îndeplinită. Cu antenele întinse, grupul rebelelor o scrutează insistent.

Avem nevoie de tine pentru altceva.

Furnica şchioapă îi explică despre ce este vorba. În ajun, în vreme ce ea se afla la regină, un grup de rebele au coborât prin pasaj dedesubtul plafonului de granit, unde l-au întâlnit pe Doctorul Livingstone şi l-au anunţat despre cruciada împotriva Degetelor.

Era Doctorul Livingstone care tine cuvântările deiste, sau cel care ţine cuvântări nedeiste? se interesează 103 683.

Nu, era cel non-deist, raţional şi concret, vorbind despre lucruri simple şi directe, aflate la îndemâna tuturor antenelor. În orice caz, Doctorul Livingstone şi Degetele care se exprimă prin intermediul lui nu s-au înspăimântat aflând că spre capătul lumii urma să pornească o misiune cu scopul de-a extermina toate Degetele. Din contră, au primit vestea ca pe una foarte bună, spunând chiar că ea reprezintă un prilej unic, care nu trebuie pierdut.

Degetele au reflectat îndelung. Apoi Doctorul Livingstone le-a transmis furnicilor instrucţiunile referitoare la o misiune ce urma să le revină, numită "misiunea Mercur". Ea avea să fie strâns legată de cruciada îndreptată spre Orient, până la a face corp comun cu aceasta.

Dat fiind că tu vei conduce trupele din Bel-o-kan, vei fi deopotrivă cea mai indicată pentru a conduce această misiune Mercur.

103 683 ia cunoştinţă de noua ei sarcină.

Atenţie! Măsoară bine importanţa a ceea ce trebuie să faci. Misiunea Mercur poate schimba faţa lumii întregi.

 

 

 

38. DEDESUBT

 

― Crezi că o să poată îndeplini misiunea Mercur?

Augusta Wells îşi încheiase expunerea planului către furnici. Bătrâna îşi trecu mâna deformată de reumatism peste frunte şi suspină:

― Dă, Doamne, ca furnicuţa asta roşcată să izbutească!

Toţi cei din jur o priveau în tăcere. Unii zâmbeau. Erau nevoiţi să aibă încredere în aceste furnici rebele: n-aveau încotro. Nu cunoşteau numele celei însărcinate cu misiunea Mercur, dar se rugară cu toţii ca nu cumva să fie ucisă.

Augusta Wells închise ochii. Trecuse