Ăştia sunt sabotori? Ăştia sunt ingineri geniali! Azvârliţi din secolul XX în era cavernelor – şi uite că se descurcă!

  Principalul mijloc de transport la Belomorstroi? – Camionul cu cai, aflăm din carte. Mai există şi fardurile Belomor! Adică nişte platforme grele de lemn puse pe patru butuci rotunzi (tăvălugi) – doi cai trag uu asemenea „ford” şi cară bolovanii. Roaba e deplasată în doi – pe pante o trage în sus „cârligarul”. Dar cum să dobori arborii, fără ferăstraie şi topoare? Şpilul nostru rezolvă şi asta: peste trunchiurile arborilor se petrec funii, apoi brigăzile trag de acele funii pe rând, în direcţii diferite – zdruncină arborii! Şpilul nostru rezolvă totul!

  — De ce? Deoarece canalul se construieşte la iniţiativa şi din însărcinarea tovarăşului Stalin, scriu ziarele şi repetă radioul în fiecare zi.

  Tablou: un câmp de bătălie şi pe câmp, „în mantale lungi, fumurii ori în scurte de piele” – cekiştii. Sunt numai 37 la o sută de mii de deţinuţi, dar toată lumea îi iubeşte şi dragostea asta mişcă blocurile eratice ale Kareliei. Lată-i, s-au oprit – tovarăşul Frenkel arată ceva cu mâna, tovarăşul Firin plescăie din buze, tovarăşul Uspenski (paricidul? Călăul de pe Solovki?) nu spune nimic şi soarta a mii de oameni e hotărâtă pentru noaptea geroasă ce se anunţă ori pentru întreagă această lună polară.

  Grandoarea construcţiei constă tocmai în faptul că ea se înfăptuieşte în absenţa oricărei tehnici moderne şi a oricăror furnituri din ţară. „Acestea nu sunt ritmurile capitalismului euroamerican în declin. Sunt ritmurile socialismului!” – se împăunează autorii (p. 356). (în anii ’60, vom afla că asta se cheamă Marele Salt), întreaga carte ridică în slăvi tocmai înapoierea tehnică şi artizanatul. Nu există macarale? Vom avea, de fabricaţie proprie! Şi se încropesc aşa-numitele derriki – macarale din lemn, pentru care numai piesele supuse frecării, singurele metalice, sunt turnate tot aici, pe şantier. „Canalul are propria lui industrie!” – jubilează autorii. Chiar şi roţile pentru roabe sunt turnate în cubilouri artizanale.

  Canalul prezenta o asemenea urgenţă pentru ţară, încât nu s-a găsit cine să producă roţi de roabe! Ar fi fost o comandă peste puteri pentru uzinele Leningradului!

  Nu, am fost nedrept – această bizară construcţie în plin secol XX, un canal continental făcut „cu roaba şi târnăcopul”, nu e drept să fie comparată cu piramidele egiptene: căci piramidele au fost construite cu mijloacele tehnice contemporane lor. În vreme ce tehnica noastră era cu patruzeci de veacuri în urmă!

  În asta şi consta maşina noastră de exterminare. Pentru camere de gazare n-aveam gaz.

  Pas de fă inginerie în asemenea condiţii! Toate digurile – de pământ, deversoarele – din lemn. Pământul crapă unde nu te aştepţi. Cu ce să -l tasezi? Sunt expediaţi pe dig cai târând după ei tăvălugi. (Numai la cai şi la deţinuţi nu se zgârcesc Stalin şi ţara – calul e un animal chiaburesc şi soarta lui e, de asemeni, pecetluită). Foarte greu de protejat împotriva infiltraţiilor sunt şi porţiunile din pământ consolidat cu lemn. Fierul trebuie înlocuit cu lemn! Şi inginerul Maslov inventează porţile de ecluză romboidale din lemn. Nu există beton pentru pereţii ecluzelor! Cu ce să-i consolidăm? Inginerii îşi aduc aminte de anticele gabioane ruseşti – nişte cilindri din prăjini de lemn înalţi de 15 metri şi umpluţi pe dinăuntru cu pământ şi piatră. Tehnică din era cavernelor, dar răspundere ca pentru secolul XX: crapă undeva – capul pe butuc.

  Scrisoare a comisarului de fier lagoda către inginerul principal Hrustaliov: „Din rapoartele ce îmi parvin (de la turnători şi de la troika Kogan-Frenkel-Firin), rezultă că nu simţiţi şi nu manifestaţi energia şi interesul indispensabile muncii. Vă ordon să-mi răspundeţi imediat dacă aveţi intenţia să puneţi osul la treabă (asta da limbă…!). Şi să-i determinaţi să lucreze conştiincios pe acei ingineri care sabotează şi subminează.” Ce poate răspunde inginerul-şef? Omul vrea să trăiască… „îmi recunosc indulgenţa criminală… Îmi reproşez lipsa de fermitate de care am dat dovadă…” între timp, în urechi îţi răsună necontenit: „Canalul se construieşte din iniţiativa şi din însărcinarea tovarăşului Stalin!” „Radio în baracamente, pe traseu, pe malul unui pârâu, într-o izbă kareliană, pe un camion, un radio care nu doarme nici zi, nici noapte (imaginaţi-vă!) – aceste nenumărate guri negre, măşti negre fără ochi (ce plastic!) – strigă fără odihnă ce gândesc despre canal cekiştii din întreaga ţară, ce a spus partidul.” Gândeşte la fel! Gândeşte la fel! „Natura preschiinbând, vom fi liberi pe pământ!” Trăiască întrecerea socialistă şi mişcarea fruntaşilor în producţie! Întreceri între brigăzi! Întreceri între^ falange (250 – 300 de oameni)! Întreceri între colectivele muncitoreşti! Întrecere între ecluze! În sfârşit, şi vohriştifâ intră în întrecere cuzekii (p. 153…)?!

  Dar baza sunt, fireşte, socialmente apropiaţii, adică şuţii! (Aceste noţiuni s-au contopit deja la canal.) înduioşat până la lacrimi, Gorki le strigă de la tribună: „Orice capitalist fură mai mult decât voi toţi la un loc!” (p. 392). Borfaşii rag, măguliţi. „Si lacrimi mari se prefiră din ochii ULUÎ fost hoţ de buzunare”. Se mizează pe utilizarea, în interesul şantierului, a ceea ce se numeşte „romantismul delincvenţilor”. Cum să nu fii flatat? Ia cuvântul un tâlhar, dintre cei instalaţi în prezidiul adunării: „N-am primit pâine câte două zile la rând, dar asta nu ne înspăimântă. (Căci ei găsesc oricând pe cine să jecmănească.) Ceea ce ne place e că ni se vorbeşte ca unor oameni (inginerii nu se pot lăuda cu aşa ceva). Sunt aici nişte stânci atât de afurisite, că ni se rup târnăcoapele. Nu-i nimic, ne descurcăm!” (Cum se descurcă? Cine le descurcă…?)

  E o teorie de clasă aici: în lagăr trebuie să te bizui pe cei din clasa ta împotriva celorlalţi, în cazul Belomor-ului nu ni se spune cum erau hrăniţi brigadierii, dar despre Beriozniki există o mărturie (I. D. T.): bucătărie specială pentru brigadieri (borfaşi, unul şi unul), iar raţia – mai bună decât cea din armată. Ca să aibă pumnii zdraveni şi să ştie pentru ce să-i pună în acţiune…

  În lagpunktul