— Desigur, zise ea. V-aş sugera jocuri de dublu mixt.

— Bună idee. Doamna Farquharson îi dădu un creion şi o foaie de hârtie şi adăugă: Notează-le numele.

Daisy zâmbi candid, scoţând din poşetă un stilou de aur şi o mică agendă bej de piele.

— Am venit pregătită.

Ştia cine erau jucătorii de tenis şi cât de bun era fiecare. Era membră a Clubului de Tenis, care nu era atât de exclusivist precum Clubul de Iahting. O trecu pe Eva în echipă cu Chuck Dewar, fiul de 14 ani al senatorului Dewar, iar pe Joanne Rouzrokh o puse alături de băiatul mai mare al familiei Dewar, Woody, care avea doar 15 ani, dar era deja înalt ca prăjina de taică-său. Fireşte, ea avea să fie partenera lui Charlie.

Daisy tresări când dădu cu ochii de o figură familiară, recunoscându-şi fratele vitreg, pe Greg, fiul Margăi. Nu se întâlneau foarte des. Nu îl mai văzuse de un an şi, între timp, părea să se fi maturizat. Crescuse vreo cincisprezece centimetri în înălţime şi, deşi avea doar 15 ani, începuse să-i mijească deja barba. Fusese mereu un copil neîngrijit şi asta nu se schimbase. Îşi purta cu neglijenţă hainele scumpe: mânecile sacoului erau suflecate, cravata dungată era slăbită la gât, iar pantalonii de stofă erau uzi şi plini de nisip la marginea de jos.

Daisy se simţea jenată de fiecare dată când dădea ochii cu Greg. Băiatul îi amintea că tatăl lor le părăsise pe Daisy şi pe mama ei în favoarea lui Greg şi a Margăi. Ştia şi ea că mulţi bărbaţi însuraţi aveau aventuri amoroase – însă rezultatul indiscreţiei tatălui său apărea în public, la petreceri, unde-l vedea toată lumea. Tatăl ei ar fi trebuit să-i ducă pe Marga şi pe Greg la New York, unde oamenii nu se ştiau între ei, sau în California, unde nimeni nu vedea nimic greşit în adulter. Aici, cei doi constituiau o prezenţă scandaloasă, iar Greg reprezenta şi el unul dintre motivele pentru care oamenii o desconsiderau pe Daisy.

Când el o întrebă politicos ce mai face, ea îi răspunse:

— Sunt neagră de supărare, dacă vrei să ştii. Tata m-a lăsat baltă… din nou.

Greg rosti pe un ton precaut:

— Ce-a făcut?

— M-a rugat să merg cu el la Casa Albă – şi apoi a luat-o pe stricata aia de Gladys Angelus. Acum toată lumea râde de mine.

— Probabil că a fost o reclamă bună pentru noul ei film – Passion.

— Mereu îi iei apărarea şi asta pentru că eşti preferatul lui.

Greg păru iritat.

— Poate că asta se întâmplă fiindcă eu îl admir în loc să mă plâng de el întruna.

— Eu nu…

Daisy dădu să nege că s-ar fi plâns în permanenţă de tatăl său, dar realiză apoi că exact aşa stăteau lucrurile.

— Ei bine, poate că mă plâng, dar ar trebui să-şi ţină promisiunile, nu crezi?

— Are atâtea pe cap…

— Poate că nu ar trebui să aibă două ibovnice pe lângă soţie.

Greg ridică din umeri.

— Îi este şi lui greu.

Prinseră amândoi acest dublu înţeles neintenţionat şi, după o clipă, începură să chicotească.

Daisy zise:

— Mă rog, bănuiesc că nu ar trebui să dau vina pe tine. Nu ai cerut tu să te naşti.

— Iar eu ar trebui probabil să te iert pentru că mi-l luai pe tata de lângă mine trei nopţi pe săptămână – indiferent cât aş fi plâns şi l-aş fi implorat să rămână.

Daisy nu se gândise niciodată la asta. În mintea ei, Greg era uzurpatorul, copilul nelegitim care îi fura tatăl. Însă acum realiza că şi el suferise la fel de mult.

Îl ţintui cu privirea, gândindu-se că probabil avea să le cadă cu tronc unor fete. Era însă prea mic pentru Eva. Şi probabil că avea să ajungă la fel de egoist şi de nestatornic precum tatăl lor.

— Mă rog… Joci tenis?

El clătină din cap.

— Oamenii ca mine nu au ce căuta la Clubul de Tenis.

Zâmbi forţat, încercând să lase impresia că nu-i pasă, dar Daisy îşi dădu seama că şi Greg se simţea la fel de respins de societatea din Buffalo cum se simţea şi ea.

— Eu joc hochei pe gheaţă.

— Păcat.

Acestea fiind spuse, ea trecu mai departe.

După ce strânse suficiente nume, se întoarse la Charlie, care izbutise într-un final să monteze fileul. O trimise pe Eva să cheme primii patru jucători, apoi i se adresă lui Charlie:

— Ajută-mă să fac un tablou al competiţiei.

Îngenuncheară unul lângă celălalt şi desenară pe nisip o diagramă cu sferturi, semifinale şi finală. În timp ce notau numele competitorilor, Charlie spuse:

— Îţi plac filmele?

Daisy se întrebă dacă avea de gând să o invite la o întâlnire.

— Sigur, răspunse ea.

— Ai văzut cumva Passion?

— Nu, Charlie, nu l-am văzut, rosti ea exasperată. Este cu amanta tatălui meu.

El păru şocat.

— În ziare se spune că sunt doar prieteni apropiaţi.

— Şi de ce crezi tu că domnişoara Angelus, care abia a împlinit 20 de ani, este atât de prietenoasă cu tatăl meu, care are 40? pufni Daisy pe un ton sarcastic. Crezi că-i place începutul lui de chelie? Sau pântecul tot mai rotunjit? Sau cele 50 de milioane ale sale?

— A, înţeleg, rosti Charlie ruşinat. Îmi cer scuze.

— N-ai pentru ce. Sunt mai ţâfnoasă decât de obicei. Tu nu eşti ca toţi ceilalţi – nu te gândeşti imediat la ce-i mai rău despre oameni.

— Presupun că-s mai bătut în cap de felul meu.

— Nu. Eşti doar cumsecade.

Charlie păru stânjenit, dar avea un aer mulţumit.

— Hai să facem treaba până la capăt, spuse Daisy. Trebuie să trasăm diagrama în aşa fel încât cei mai buni jucători să ajungă în finală.

Nora Farquharson apăru din nou. Se uită la Charlie şi la Daisy stând îngenuncheaţi unul lângă celălalt pe nisip, apoi le studie desenul.

Charlie zise:

— A ieşit destul de bine, nu-i aşa, mamă?

Era evident că tânjea să-i obţină aprobarea.

— Foarte bine.

Ea îi aruncă o privire circumspectă lui Daisy, ca o căţea care vede un străin apropiindu-se de puii ei.

— Este meritul lui Charlie, în mare măsură, spuse Daisy.

— Ba nu, i-o reteză doamna Farquharson.

Îşi îndreptă privirea spre Charlie, apoi şi-o întoarse din nou spre ea.

— Eşti o fată isteaţă, zise ea.

Păru pe punctul de a mai adăuga ceva, dar începu să şovăie.

— Ce este? o întrebă Daisy.

— Nimic, zise ea.

Apoi se răsuci şi plecă. Daisy