biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Ken Follett - Trilogia secolului descarcă top cărți bune despre magie online gratis .pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Ken Follett - Trilogia secolului descarcă top cărți bune despre magie online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:

2
0
1 ... 30 31 32 ... 303
Mergi la pagina:
se ridică de pe nisip.

— Ştiu ce gândea, îi murmură ea Evei.

— Ce?

— Eşti o fată isteaţă… aproape că ai putea fi bună pentru fiul meu, dacă ai veni dintr-o familie mai răsărită.

Eva era sceptică.

— N-ai de unde să ştii.

— Ba da. Şi mă voi mărita cu el ca să-i arăt cât de mult se înşală.

— Of, Daisy, de ce-ţi pasă atât de mult ce gândesc oamenii ăştia?

— Hai să ne uităm la tenis.

Daisy se aşeză pe nisip, lângă Charlie. Chiar dacă nu era arătos, era genul de bărbat care şi-ar fi adorat soţia şi ar fi făcut orice pentru ea. Soacra avea să reprezinte o problemă, dar Daisy considera că se putea ocupa şi de ea.

Urma la serviciu Joanne Rouzrokh, care era înaltă şi purta o fustă albă ce îi scotea în evidenţă picioarele lungi. Partenerul ei, Woody Dewar, care era şi mai înalt, îi dădu o minge de tenis. În felul în care tânărul o privea pe Joanne era ceva care o făcea pe Daisy să creadă că se simţea atras de ea, poate chiar era îndrăgostit. Însă el avea 15 ani, iar ea 18, aşa că nu aveau niciun viitor împreună.

Se întoarse spre Charlie.

— Poate că ar trebui să văd totuşi Passion, spuse ea.

El nu înţelese aluzia ei.

— Poate că da, rosti pe un ton indiferent.

Momentul trecuse. Daisy se întoarse către Eva şi zise:

— De unde aş putea cumpăra oare un Jack Russell?

(II)

Lev Peshkov era cel mai grozav tată pe care îl putea avea cineva – sau cel puţin ar fi fost, dacă ar fi stat mai mult pe-acasă. Era bogat şi generos, era mai deştept decât oricine altcineva, iar pe deasupra mai era şi bine îmbrăcat. Probabil că fusese arătos în tinereţe, dar chiar şi acum femeile încă i se aruncau în braţe.

Greg Peshkov îl adora, singura lui nemulţumire fiind aceea că nu îl vedea îndeajuns.

— Ar fi trebuit să vând blestemata asta de turnătorie atunci când am avut ocazia, zise Lev în timp ce se plimbau prin fabrica tăcută şi părăsită. Era deja în pierdere încă dinainte de nenorocita aia de grevă. Ar trebui să mă ocup doar de cinematografe şi baruri. Îi flutură un deget prin faţă şi adăugă: Lumea cumpără mereu băutură, chiar şi pe timp de criză. Şi merge la filme chiar şi când nu stă bine cu banii. Să nu uiţi asta niciodată.

Greg era convins că tatăl lui nu greşea prea des în afaceri.

— Şi atunci, de ce ai păstrat-o? întrebă el.

— Nu m-a lăsat inima, replică Lev. Când eram de vârsta ta, am lucrat într-un loc ca ăsta, la Uzina Constructoare de Maşini Putilov, din Sankt Petersburg. Se uită împrejur, la furnale, matriţe, macarale, strunguri şi bancuri de lucru, şi zise: De fapt, arăta mult mai rău.

Uzina Metalurgică din Buffalo construia elice de toate mărimile, inclusiv câteva modele imense pentru vapoare. Greg era fascinat de geometria lamelor curbate. Era cel mai bun la matematică din clasa lui.

— Erai inginer? întrebă el.

Lev rânji.

— Aşa le spun oamenilor dacă vreau să-i impresionez. Dar adevărul este că eram îngrijitor de cai. Lucram la grajduri. Nu m-am priceput niciodată la maşini şi utilaje. Ăsta era talentul fratelui meu, Grigori. Se pare că l-ai moştenit şi tu. În orice caz, să nu cumperi niciodată o turnătorie.

— N-o să cumpăr.

Greg urma să-şi petreacă vara alături de tatăl său, ca să deprindă dedesubturile afacerii. Lev tocmai se întorsese de la Los Angeles, aşa că lecţiile lui Greg începuseră atunci. Însă el nu voia să ştie despre turnătorie. Era bun la matematică, dar era interesat de putere. Şi-ar fi dorit ca tatăl său să-l fi luat cu el într-unul dintre drumurile sale frecvente la Washington, unde promova industria cinematografică. Acela era locul unde se luau deciziile cu adevărat importante.

Aştepta cu nerăbdare prânzul. El şi tatăl său trebuiau să se întâlnească cu senatorul Gus Dewar. Greg voia să-i ceară senatorului o favoare. Însă nu apucase să vorbească despre asta cu tatăl său. Se temea să-l întrebe, aşa că zise:

— Ai mai primit vreo veste de la fratele tău din Leningrad?

Lev clătină din cap.

— Niciuna de la încheierea războiului. Nu m-ar surprinde să fi murit între timp. O mare parte dintre vechii bolşevici au dispărut.

— Că tot veni vorba de familie… M-am întâlnit sâmbătă cu sora mea vitregă. La picnicul de la plajă.

— V-aţi distrat?

— Este supărată pe tine. Ştiai?

— Ce-am mai făcut acum?

— I-ai spus că o vei lua cu tine la Casa Albă şi în schimb te-ai dus acolo cu Gladys Angelus.

— Da, este adevărat. Am uitat. Dar m-am gândit că ar fi o reclamă bună pentru Passion.

De ei se apropie un bărbat înalt, într-un costum dungat şi ţipător chiar şi pentru moda momentului. Îşi duse mâna la pălăria de fetru şi zise:

— ’Neaţa, şefule.

Lev îi spuse lui Greg:

— Joe Brekhunov se ocupă aici de securitate. Joe, ţi-l prezint pe fiul meu, Greg.

— Încântat de cunoştinţă, spuse Brekhunov.

Greg îi strânse mâna. Precum majoritatea fabricilor, turnătoria îşi avea propria poliţie. Însă Brekhunov arăta mai degrabă a bătăuş decât a poliţist.

— A fost linişte pe-aici? întrebă Lev.

— A fost un mic incident într-o noapte, răspunse Brekhunov. Doi maşinişti au încercat să fure o bucată de oţel lungă de vreo patruzeci de centimetri, de calitate superioară. I-am prins când dădeau să o salte peste gard.

Greg zise:

— Aţi sunat la poliţie?

— N-a fost nevoie, rânji Brekhunov. Le-am explicat pe scurt care-i treaba cu proprietatea privată şi i-am trimis la spital să mediteze la asta.

Greg nu era surprins să afle că oamenii de pază ai tatălui său băteau hoţii atât de tare, încât îi băgau în spital. Chiar dacă Lev nu ridicase niciodată mâna asupra lui sau asupra mamei sale, Greg simţea filonul violent ascuns sub înfăţişarea fermecătoare a tatălui său. Pesemne că asta se datora tinereţii petrecute de Lev în mahalalele din Leningrad.

Un bărbat corpolent, îmbrăcat într-un costum albastru şi cu o bască de muncitor pe cap, îşi făcu apariţia din spatele unui furnal.

— Acesta este liderul de sindicat, Brian Hall, rosti Lev. ’Neaţa, Hall.

— ’Neaţa, Peshkov.

Greg ridică din sprâncene. Oamenii i se adresau de obicei tatălui său cu „domnul Peshkov”.

Lev stătea cu picioarele depărtate şi cu mâinile în şold.

— Ei bine, ai un răspuns pentru mine?

Hall afişă o expresie încăpăţânată.

— Oamenii

1 ... 30 31 32 ... 303
Mergi la pagina: