— Salvarea va ajunge prea târziu. Mă duc să îl aduc pe doctorul Schwarz.

Nimeni nu îl întrebă de ce îşi luase sacul la el.

Se duse în garaj şi porni maşina lui Josef, modelul Packard Twin Six. Ieşi de pe proprietatea Vyalov şi coti spre nord.

Nu se ducea după doctorul Schwarz. Se îndrepta spre Canada.

Lev conducea cu viteză. Pe când lăsa în urmă suburbiile din nordul oraşului, încercă să îşi dea seama cam cât timp avea la dispoziţie. Salvarea avea să sune la poliţie, fără îndoială. Imediat ce poliţiştii ajungeau la faţa locului, aveau să-şi dea seama că Josef murise din cauza unei încăierări. Olga nu avea să ezite să le spună cine îi pusese tatăl la pământ: dacă nu ajunsese să îl urască pe Lev până atunci, acum chiar nu mai era cale de întoarcere. Iar din acel moment, Lev avea să fie dat în urmărire pentru crimă.

În mod normal, în garajul familiei Vyalov erau trei maşini: Packardul, Fordul Model T al lui Lev şi un Hudson albastru folosit de bătăuşii lui Josef. Copoii aveau să deducă foarte repede că Lev plecase cu Packardul. Într-o oră, calculă Lev, poliţia avea să caute maşina.

Până atunci, cu un pic de noroc, el nu avea să mai fie în ţară.

Mersese de mai multe ori cu Marga în Canada. Erau doar o sută de mile până la Toronto, adică un drum de trei ore cu o maşină rapidă. Le plăcea să se cazeze într-un hotel – ca domnul şi doamna Peters – şi să iasă apoi în oraş îmbrăcaţi la patru ace, fără să-şi bată capul că ar putea fi văzuţi de cineva care să-i spună lui Josef Vyalov. Lev nu avea paşaport american, dar ştia câteva puncte în care nu erau grăniceri.

Ajunse în Toronto la amiază şi se cază într-un hotel liniştit.

Comandă un sandvici la restaurantul hotelului şi rămase o vreme pe gânduri, meditând la situaţia în care se afla. Era căutat pentru crimă. Nu mai avea casă şi nu putea să-şi viziteze niciuna dintre familii fără să rişte să fie arestat. Era posibil să nu-şi mai vadă niciodată copiii. Avea cinci mii de dolari într-o cingătoare şi o maşină furată.

Se gândi la felul în care i se lăudase fratelui său cu doar zece luni în urmă. Ce-ar crede Grigori acum?

Îşi mâncă sandviciul, apoi hoinări prin centrul oraşului, deprimat. Intră într-un magazin de băuturi alcoolice şi cumpără o sticlă de votcă, pe care să o ia cu el în cameră. Poate că era mai bine să se îmbete în noaptea aia. Observă că o sticlă de whisky de secară costa patru dolari. În Buffalo costa zece, dacă reuşeai să găseşti; în New York era cincisprezece sau douăzeci. Ştia asta pentru că încercase să cumpere alcool la negru pentru cluburile lui de noapte.

Se întoarse la hotel şi luă nişte gheaţă. Camera lui era prăfuită, cu mobilă veche şi cu o fereastră ce dădea spre curţile din spate ale unor prăvălii ieftine. Când se întunecă afară, se simţi mai deprimat ca niciodată. Se gândi să iasă în oraş şi să agaţe o fată, dar nu avea chef de asta. Oare trebuia să fugă mereu din locurile în care se stabilea? Plecase din Petrograd din cauza unui poliţist mort, plecase din Aberowen cu doar un pas, la propriu, în faţa oamenilor pe care îi înşelase la cărţi; iar acum plecase din Buffalo ca un fugar.

Trebuia să facă ceva cu Packardul. Poliţia din Buffalo ar fi putut să le transmită o descriere prin telegraf celor din Toronto. Trebuia să schimbe fie plăcuţele de înmatriculare, fie maşina cu totul. Dar părea să nu mai aibă energia necesară pentru astfel de lucruri.

Olga se bucura probabil că scăpase de el. Avea să rămână acum cu toată moştenirea. Totuşi, imperiul Vyalov era tot mai slăbit cu fiecare zi care trecea.

Se întrebă dacă ar fi putut să îi aducă pe Marga şi pe Gregory în Canada. Oare Marga ar fi vrut să vină? America era visul ei, aşa cum fusese şi al lui Lev. Canada nu era destinaţia ideală pentru cântăreţele din cluburile de noapte. Poate că l-ar fi urmat pe Lev în New York sau în California, dar nu şi în Toronto.

Avea să-i fie dor de copii. Ochii i se umplură de lacrimi când se gândi la Daisy crescând fără el. Nu avea nici patru ani încă: ar fi putut să îl uite complet. În cel mai fericit caz, ar fi păstrat o vagă amintire de-a lui. Nu avea să-şi mai aducă aminte de cel mai mare sandvici din lume.

După cel de-al treilea pahar, se gândi că este victima unei nedreptăţi – nu intenţionase să îşi omoare socrul. Josef îl lovise primul. În orice caz, nu Lev îl omorâse de fapt: omul murise din cauza unui soi de criză sau a unui atac de cord. Fusese pur şi simplu un ghinion. Însă nimeni nu avea să creadă asta. Olga era singura martoră şi ea îşi dorea răzbunare.

Îşi turnă încă o votcă şi se întinse în pat. „La dracu’ cu toţi”, se gândi el.

În timp ce aluneca într-un somn agitat, gândul îi fugi la sticlele din vitrina prăvăliei. „Canadian Club, 4 dolari”, scria în magazin. Era ceva important în asta, dar momentan nu îşi dădea seama ce anume.

Când se trezi a doua zi avea gura uscată şi îl durea capul, dar ştia că sticla de Canadian Club de patru dolari putea să îl salveze.

Îşi spălă paharul de whisky şi bău gheaţa topită de pe fundul găleţii. După al treilea pahar, avea deja un plan.

Sucul de portocale, cafeaua şi aspirinele îl făcură să se simtă mai bine. Se gândi la primejdia care îl păştea. Însă el nu se lăsase niciodată intimidat de riscuri. „Dacă aş face asta, aş fi ca fratele meu”, se gândi el.

Era o singură problemă în planul său măreţ. Acesta depindea de împăcarea cu Olga.

Se duse într-un cartier sărăcăcios şi intră într-un restaurant ieftin, care servea micul dejun pentru muncitori. Se aşeză la o masă cu