Portoricanul se înclină.

— Prea bine, Sir.

Apoi ieşi, închizînd uşa în urma sa.

Mircea se gîndi că era înţelept să continue a juca rolul lui Genovese, chiar şi după ce rămînea singur. N-ar fi fost exclus ca fiecare mişcare a sa să fie urmărită de obiectivul unei camere de televiziune. îşi puse mîinile sub cap şi închise ochii, ca şi cînd n-ar mai fi avut altă preocupare. în acest timp continua să eşafodeze un plan de bătaie, cu mai multe ipoteze, spre a nu fi surprins de evenimente. Aţipi însă pe nesimţite. Oboseala, grija, emoţiile avuseseră ultimul cuvînt...

îl trezi din somn un ciocănit în uşă. Cînd deschise ochii, constată că începuse să se întunece. Copacii din faţa ferestrei filtrau lumina asfinţitului, cufundînd încăperea într-o ambianţă verzuie ca un fund de mare. într-o frîntură de secundă, Mircea îşi aminti că trebuia să reintra în pielea personajului său.

— Cine e ? strigă el, f ăcînd pe somnorosul.

Uşa se deschise, lăsînd să apară în cadrul ei capul lui Pedro„

— Mr. Sid Capozzolo.

Mircea îi repetă mintal numele. Capozzolo ! Făcea astfel să-i revină cu mai multă precizie in minte capul pătrat, părul tăiat, perie, pata mică neagră de lingă colţul. gurii, gîtul scurt, ochii şireţi ai individului care îndeplinea rolul de locotenent al lui Genovese, împreună cu alţi trei inşi : Abe Macchia, Reggie Lascalzo şi Jack Moran, pe care însuşi Genovese îl lichidase în trenul de Palermo. Capozzolo însemna un nou examen. Un examen foarte greu, fiindcă de data aceasta avea de-a face cu un intim al lui Genovese. Cu unul dintre acei oameni care cunoşteau fiecare gest, fiecare inflexiune a vocii, fiecare ciudăţenie a răposatului Vincenzo.

— Să intre, rosti Mircea, ridicîndu-se într-un cot. Pedro îşi trase capul după uşă aşa cum un melc îşi trage capul în cochilie.

Mircea îi auzi glasul ciudat, rostind cu brutalitate tipic gangsterească :

— Pofteşte înăuntru, şefule. Mr. Accardo te aşteaptă. Mircea zîmbi. Pedro uitase să mai facă pe valetul stilat.

Capozzolo intră în dormitor. Era mult mai voinic decît şi—1 închipuise

Mircea. Pedro închise uşa în urma lui. Capozzolo înainta doi paşi, apoi se opri brusc. O expresie de profundă stupefacţie i se întipărise pe faţă.

— Hello, Sid !

— Hello... boss ! exclamă nedumerit Capozzolo.

— Eh, ce te tot zgîieşti la mine ? Nu 'mă mai recunoşti ?

Capozzolo se legăna cînd pe un picior, cînd pe celălalt.

— Ce să zic, boss, dacă nu mi-ar fi spus Bolence..." Mircea sări din pat şi trecu în faţa oglinzii de la masa de toaletă. îşi plimbă mîna pe obraz.

— Cîteodată nici eu nu mă mai recunosc. Mare artist şi doctorul Butler. Mi-a schimbat mutra atît de bine, încît aş putea să intru fără nici o grijă în mijlocul copoilor de la F.B.I. Ia spune, Sid, mai eşti în stare să-mi prepari un Clover Club ca pe vremuri ?

— Yeah, boss ! exclamă Capozzolo, luminindu-şi faţa, cu un zîmbet.

— Pînă mă îmbrac, prepară-mi unul, porunci Mircea. Dulapul cu băuturi e acolo în colţ.

Capozzolo se îndreptă spre dulap, îl deschise, apoi începu să mînuiască expert sticlele cu etichete colorate şi paharele de cristal.

Mircea îşi lepădă halatul şi începu să se îmbrace,

— Cum a fost cu Jack, boss ? întrebă Capozzolo,

— L-am lichidat, zise Mircea, încheindu-şi nasturii de la cămaşă.

— Nu m-am aşteptat să trădeze, suspină Capozzolo, turnînd în pahare cîteva picături de angostura,

— Unde sînt- Abe şi Reggie ? întrebă Mircea, Capozzolo îşi întrerupse pentru cîteva clipe operaţia.

Se uită bănuitor în jur.

—Pereţii au uneori urechi, şopti el.

— De asta ţi-e frică ? zise Mircea, Un moment.

Luă de pe noptieră un jurnal, pe care începu să-l răsfoiască plin de sîrguinţă.

— Acum poţi să vorbeşti fără grijă, spuse el, conti-nuînd să agite ziarul. Zgomotul hîrtiei bruiază cele mai sensibile microfoane.

— Reggie a dispărut, zise Copozzolo. Iar Abe stă ascuns. După o pauză, gangsterul continuă. Nu-mi place să învinovăţesc pe nimeni pe nedrept. înainte de a dispare, Reggie a avut o purtare ciudată. Abe se teme eă Reggie ar fi fugit cu toţi banii.

Mircea îşi înnodă impasibil cravata.

— Va să zică, după ce-am plecat, toţi oamenii mei au îuat-o razna. Şţ ce v-a făcut să credeţi că Reggie a şters-o cu banii ?

— După dispariţia sa, Abe a găsit seifurile goale. Şi Reggie după cum ai dispus chiar dumneata, nu avea voie să umble la seifuri decît în prezenţa lui Abe,

Capozzolo termină prepararea cockteiului. Oferi un pahar lui Mircea şi îşi umplu şi el unul. Ciocniră, apoi din cîteva înghiţituri îşi goliră paharele.

— încă unul, boss ? întrebă gangsterul,

— Ca de obicei, zise Mircea neutru.

— După dispariţia lui Reggie a fost mare scandal, reluă Capozzolo. S-a zis că ar fi fugit cu banii la îndemnul dumitale. Din porunca marelui boss, care o ordonat o anchetă, Barracuda a încercat să pună mîna pe Abe, 1-a acuzat chiar de complicitate cu Reggie. Abe se aşteptase la asta, aşa că s-a făcut nevăzut. Ştia că nu e de glumit cu Samy.

— L-ara putea găsi la nevoie ? întrebă Mircea.

— Desigur. Un mic hotel din...

Mircea îşi duse mîna la buze, făcîndu-i semn să tacă. încetă să mai agite ziarul.

— Cîţi oameni sînt cu tine, Sid ? întrebă el după ce goli al doilea pahar.

— Şase, boss. E tot ce-am mai putut aduna. După plecarea dumitale...

— După „fuga mea" ai vrut să zici, Sid...

— Cum aş îndrăzni ?

— Ai gîndit-o. Nu-i aşa ? în fine, să lăsăm astâ. în curînd voi pune ordine în toate treburile, zise Mircea' cu autoritate în glas.

îmbrăcă haina neagră, care părea turnată.

— întotdeauna ai fost elegant, boss. Un adevărat dandy, îl complimentă

Capozzolo.

Se lăsase noaptea, învăluind în beznă vila şi parcul. Pe cerul negru se vălătuceau nori de furtună. Atmosfera era încărcată de electricitate.

în sufrageria decorată în stil georgian. Pedro servea cina.

Mircea invitase la masă şi pe Capozzolo. Ceilalţi oameni din gardă mîncau în sufrageria mică, de la subsol. Doi dintre ei făceau de pază la intrare.

Mircea şi Capozzolo ajunseră la