Cărți «Femei descarcă carți de dragoste online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
– Îţi place în Los Angeles? a întrebat el.
– E drăguţ, a răspuns Katherine.
– O să stai mult aici?
– O să mai stau o vreme.
– Eşti din Texas?
– Da.
– Părinţii tăi sunt tot de acolo?
– Da.
– Aveţi ceva programe TV mai de soi pe acolo?
– E cam la fel ca aici.
– Am un unchi în Texas.
– Da?
– Locuieşte în Dallas.
Katherine n-a răspuns. Apoi a zis:
– Scuzaţi-mă, mă duc să-mi fac un sandviş. Mai vrea cineva?
Nu ne era foame. Katherine s-a ridicat şi s-a dus în bucătărie. Bobby s-a ridicat şi el şi s-a luat după ea. Nu prea se auzea ce spunea, dar îţi puteai da seama că îşi continua interogatoriul. Valerie se holba la podea.
Katherine şi Bobby au rămas multă vreme în bucătărie. Brusc, Valerie şi-a ridicat capul şi a început să-mi vorbească. Vorbea foarte repede şi nervos.
– Valerie, am oprit-o, nu e musai să facem conversaţie.
Şi-a plecat din nou capul. Apoi a zis:
– Hei, staţi acolo cam de multă vreme. Daţi cu ceară pe podea?
Bobby a râs şi a început să bată step în duşumea. În cele din urmă, Katherine a ieşit din bucătărie, urmată de Bobby. A venit la mine şi mi-a arătat sandvişul ei: unt de alune pe pâine graham cu felii de banane şi seminţe de susan.
– Arată bine, i-am spus.
S-a aşezat şi a început să-l mănânce. S-a făcut linişte. După o vreme, Bobby a zis:
– Păi, cred că ar fi mai bine să mergem.
Au plecat. După ce uşa s-a închis, Katherine m-a privit şi a spus:
– Să nu crezi nimic, Hank, nu încerca decât să mă impresioneze.
– Aşa face cu toate femeile mele, de când îl ştiu. A sunat telefonul. Era Bobby.
– Ascultă, omule, ce i-ai făcut nevesti-mi?
– Ce s-a întâmplat?
– Nu face decât să stea aici. E total deprimată. Nici nu vrea să vorbească!
– Nu i-am făcut nimic nevestei tale.
– Nu înţeleg ce se întâmpla!
– Noapte bună, Bobby. Am închis telefonul.
– Era Bobby, i-am spus eu lui Katherine. Nevastă-sa e deprimată.
– Zău?
– Aşa se pare.
– Eşti sigur că nu vrei un sandviş?
– Poţi să-mi faci şi mie unul exact ca al tău?
– Sigur că da.
– Atunci vreau.
40.
Katherine a mai stat 4 sau 5 zile. Ajunsesem în partea aia a lunii când era riscant pentru ea să se fută. Nu puteam suferi prezervativele. Katherine a făcut rost de nişte spumă contraceptivă. Între timp, poliţia îmi recuperase maşina. Ne-am dus în locul unde o ţineau în custodie. Era intactă, cu excepţia faptului că bateria era moartă. Am rugat să fie tractată până la un garaj din Hollywood, unde au pus-o la punct. După ce ne-am luat un ultim adio în pat, am dus-o pe Katherine la aeroport cu Volkswagen-ul albastru, TRV 469.
Nu era o zi fericită pentru mine. Ne-am aşezat fără să spunem nimic. Apoi, i-au anunţat zborul şi ne-am sărutat.
– Hei, cu toţii au văzut-o pe fată sărutându-l pe moş.
– Nu-mi pasă.
Katherine m-a sărutat din nou.
– O să pierzi avionul, am zis.
– Treci să mă vezi, Hank. Am o casă drăguţă.
Locuiesc singură. Vino să mă vezi.
– Am să vin.
– Să-mi scrii!
– Am să-ţi scriu...
Katherine a intrat în tunelul de îmbarcare şi a dispărut.
M-am întors în parcare şi m-am urcat în maşină, gândindu-mă că, uite, măcar am maşina, ce naiba, n-am pierdut chiar totul. Am demarat.
41.
În seara aia am început să beau. N-avea să-mi fie uşor fără Katherine. Am găsit nişte lucruri pe care le uitase la mine - nişte cercei, o brăţară.
Ar trebui să mă întorc la maşina de scris, m-am gândit, arta cere disciplină. Orice amărât se poate ţine după fuste. Am băut gândindu-mă la asta.
La 2:10 noaptea a sunat telefonul. Îmi beam ultimă bere,
– Alo?
– Da.
Era vocea unei femei. A unei femei tinere.
– Eşti Henry Chinaski?
– Da.
– Prietena mea îţi admiră scrisul. Este ziua ei de naştere şi i-am spus că am să-ţi telefonez. Am fost surprinsă să te găsesc în cartea de telefon.
– Sunt înregistrat acolo.
– Păi, e ziua ei şi m-am gândit că ar fi drăguţ dacă am putea veni să te vizităm.
– Bine.
– I-am spus lui Arlene că probabil ai casa plină de femei.
– Sunt un pustnic.
– Atunci, chiar putem veni?
Le-am dat adresa şi instrucţiunile de rigoare.
– Am o menţiune de făcut. Am rămas fără bere.
– O să luăm noi nişte bere. Pe mine mă cheamă Tammie.
– Păi, e 2 noaptea.
– O să facem noi rost. Decolteul adânc poate face minuni.
Au sosit peste douăzeci de minute, cu decolteuri adânci, dar fără bere.
– Nenorocitul ăla, a zis Arlene. Ne-a servit întotdeauna până acum. De data asta părea speriat.
– Dă-l în mă-sa, a zis Tammie.
S-au aşezat amândouă şi mj-au spus ce vârstă au.
– Eu am 32, a zis Arlene.
– Eu am 23, a zis Tammie.
– Ei, dacă faceţi o sumă, obţineţi vârsta mea. Părul Arlenei era lung şi negru. S-a aşezat pe un scaun, lângă fereastră, pieptănându-se, refăcându-şi machiajul într-o oglindă mare de argint şi pălăvrăgind. Se vedea că se droghează puternic. Tammie avea un trup aproape perfect şi păr roşu natural, lung. Şi ea se droga, dar nu chiar aşa.
– O să te coste 100 de dolari dacă vrei să o fuţi pe una din noi, mi-a zis Tammie.
– Nu, mulţumesc.
Tammie era dură, ca atâtea femei de douăzeci şi ceva de ani. Avea o faţă ca de rechin. Mi-a displăcut la prima vedere.
Au plecat pe la trei jumate şi m-am culcat singur.
42.
Două zile mai târziu, la 4 dimineaţa, cineva mi-a bătut la uşă.
– Cine-i acolo?
– O curviştină cu părul roşu.
I-am deschis lui Tammie. S-a aşezat şi am desfăcut două cutii de bere.
– Îmi pute gura. Am doi dinţi cariaţi. Nu mă poţi săruta.
– Bine.
Am stat de vorbă. Mai degrabă am ascultat. Tammie lua amfetamină. Am ascultat şi i-am privit părul lung, roşu, şi, atunci când era preocupată, i-am privit corpul. Părea gata să-i explodeze din haine, cerşea să fie dezgolit. A tot trăncănit. N-am atins-o.
La ora 6, Tammie mi-a dat adresa şi numărul de telefon.
– Trebuie să plec, mi-a zis.
–