mese. Bere şi pepsi. Multe fâţe de duzină; modelul TV şi cinema-ul le-au uniformizat. Din pricina idolilor de pe ecrane, copiaţi până şi în expresie şi păşit, parcă niciodată tinerii nu au semănat atât de mult unul cu altul. Frumuseţi trase la xerox. Sunt însă proaspete şi par pline de însufleţire. Mai cred în Moş Crăciun şi asta mi se pare foarte frumos. Un Moş Crăciun care nu cunoaşte valaha, călărind un Rolls Royce.

Cum era şi de aşteptat, suntem luaţi în colimator. Din orice unghi ne-ai privi, nu părem de-ai casei, mai suntem şi frumoşi pe deasupra! Am pomenit de mese, dar de fapt, sunt nişte bănci lungi, ca în trapezele mânăstireşti. Cot la cot, pot sta până la doi'şpe inşi. Ne aşezăm la cea mai puţin aglomerată. Încerc să-mi deschid cărare în vacarmul de trupuri şi zgomote. O despletită roşcalie îmi aruncă, din stânga şi dreapta unui nas necăjit, o privire saşie. Se ia drept Barbra Streisand. E la fel de urâtă, dar n-are şi bafta ei. Deşi stagiară{69}, nu pare să mai aibă multe de învăţat.

— Ciao, piciule! Am impresia că nu te-am mai văzut pe aici.

Măgăriţa are cel mult şaptesprezece ani. Îmi vine s-o cârpesc. Nu-i frumos să trozneşti o doamnă, aşa că mă zâmbăresc lipicios, à la "uite unde era marele crai!"

— Am auzit că sălăşluieşte, în zonă, o dulceaţă de fetiţă...

— Te pomeneşti că oi fi eu aia!?...

— Te-ai prins.

— Ţî-ţî-ţî! ce cap fain am! Da' pe tăticu' de ce l-ai adus?!

Babuinul îi întoarce o privire de urs care tocmai a primit o săgeată acolo unde foloseşte hârtie igienică:

— Despre mine vorbeai, artisto?

Morcoveaţa începe să râdă:

— Eşti impresar, să nu-ţi fie de deochi, le citeşti la fix.

— Dau şi ora exactă — şi ridică mâna, semnalizând spre bar.

Paraşuta râde de moare:

— Pleacă vreun tren? Aici, e cu autoservire.

Bădoiu îşi face loc printre săltăreţi. Fata îl urmăreşte cu privirea, răsucindu-şi o şuviţă de păr pe deget. Mă întreabă direct, de parcă n-aş fi venit împreună cu Bădoiu:

— Cine-i gladiatorul?

— Un tip dat dracului...

— Ce spui! se miră Morcoveaţa şi-mi expediază în ochi un jet de fum. Te pomeneşti că are şi carnet de conducere!?

— Bineînţeles, marşez. E şofer pe un submarin atomic!

— Aici s-ar putea să nu minţi.

Babuinul se întoarce cu trei sonde. Doar când le văd, mă cutremur. Bere cu Jamaică. Trotil cu explozie imediată. Ştie că eu nu consum — în asemenea ocazii, el bea şi paharul meu — şi urmăresc curios ce vrea să scoată de la fată.

— Cin-cin, artisto!

Morcoveaţa arată spre sondă:

— Iaurt?

Bădoiu are un păcat. Îi place să spună tot ce-i trece prin minte, nu iartă pe nimeni, se mai crede şi nespus de spiritual, dar nu suportă să fie el însuşi luat peste fermoar:

— Auzi, surioară, dacă stăteai pe lactate, găseai în frigider la tac'tu şi nu umblai despletită prin taverne!

Fata nu-şi pierde cumpătul. Bate din palme:

— Bravo, ai vorbit exact ca proful nostru de Mate! De câte ori le discursează, ne dau lacrimile...

Sincer, puştoaica mă amuză. Are os de vagaboandă, dar nu-i proastă.

— Tineret studios, deci.

— Aşa şi aşa. Sunt într-a doişpea, la Mişu...

Măi să fie! Mihai Viteazul e socotit unul dintre cele mai serioase licee din Capitală. Devin curios:

— Cum de te lasă ai tăi să umbli brambura?

Începe să râdă:

— Nici ei nu prea stau pe acasă. Tata are domiciliu forţat la Sfânta Vineri, mama-i flotantă...

— Eşti amabilă să-mi traduci?

— Tata a murit, mama e om de afaceri. Umblă prin ţară şi străinătate.

— Tromboane! decretează Babuinul şi se întinde după paharul meu.

— Cum îţi convine matale, tăticule!

Dintre noi trei, pare să se distreze cel mai bine. Din sacul de sport scoate un pachet de Camel intact. Îl deschide, ne invită, refuzăm, îşi aprinde încă o ţigară. Se duce la bar. Babuinul profită de ocazie şi îşi bagă nasul în sacul rămas deschis: caiete, cărţi, un manual de istorie.

— Ce generaţie! exclamă scârbit. Să ţii lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt un set de prezervative! Blasfemie curată, unde o să ajungem?... Noi eram altfel.

— Zău?! De-aia plăteşti acum cinci pensii alimentare?

Morcoveaţa se întoarce. Pune pe masă o sticlă de Ballantine's absolut virgină şi trei sonde încălţate una într-alta.

— Sorry, dar barul n-are gheaţă!

Ţine să ne epateze şi al dracului să fiu dacă nu reuşeşte! Desigilează expert sticla, începe să toarne...

Babuinul îşi pendulează degetul în aer.

— Nu te osteni.

— De ce?! Sunteţi invitaţii mei.

— Poate amicul, eu nu consum decât Bourbon...

Etete! Consumă orice, chiar şi odicolon ex-sovietic, cu condiţia să ardă.

— Ăştia n-au, dar avem noi, la prăvălie...

— Care prăvălie?!

— A maică-mii. Ţine un non-stop pe Moşilor. Dacă vreţi, mergem acolo... Se ridică brusc şi începe să dea agitată din mână: Vic!... Vic! Sunt aici. Ce naiba ai făcut? Credeam că nu mai vii.

Un tânăr în geacă de piele se îndreaptă spre noi. Îşi face loc cu carura destul de impresionantă. Nu zice pardon, mestecă chewing gum şi are aerul că toată lumea e a lui. Ridică sprâncenele spre noi:

— Nişte prieteni, explică veselă Morcoveaţa. Am uitat să-i întreb cum îi cheamă...

Bădoiu şi cu mine am încremenit. În faţa noastră, se află "Richard Gere"!

 

***

 

Dacă făceam un film, în mod normal ieşea un caft ca-n Texas! Circumstanţele se mulau ca un maiou ud: bombă de cartier, un stoc de proiectile — mese, bănci, sticle etc. — asigurând recuzita, bambilici care să ţipe artistic, punctând sonorul; pe ring, cam la un chintal de muşchi antrenaţi, în faţa noastră — un subiect criminal de best-seller, ucigaş de profesie, cu muian de megastar.

Aşi! Nu s-a schimbat un singur pumn. Cât îl vezi de malac, Bădoiu e iute ca un şarpe. A ţâşnit şrapnel şi, în aceeaşi secundă, îi răsuceşte mâinile la spate, încălţându-i brăţările. Exclamă încântat:

— Bine te-am găsit, Alain Delon!

Îl corectez instinctiv:

— Richard Gere.

— Dă-i în mă-sa, aceeaşi facultate... hai, flăcău, mână!

O ajut pe Morcoveaţa să se ridice. E perplexă şi albă, ca pâinile nesubvenţionate de Guvern.

— Îmi pare rău, dar trebuie să vii cu noi.

— Unde?!

Babuinul rânjeşte, cât poate el de antipatic:

— La dans!

 

***

 

Mi-e milă de asta mică. O