şi nesimţitoare, ca un păianjen. El nu a vândut-o; îi violezi şi-i ultragiezi însăşi memoria cu o asemenea presupunere grosolană şi materialistă. El era un purist, un amator în tot ce făcea; nici măcar nu asasina pentru profituri josnice. Nici măcar din simplă plăcere. El era un gurmet, un sibarit, cu secole, poate şi cu emisfere întregi înainte de vremea lui; în spirit şi în glande el era din epoca aceea a despoţilor princiari pentru care capacitatea chiar şi de a citi era vulgară şi plebee şi, tolănit pe mătăsuri în aer şi miresme mătăsoase, el îşi avea sclavii eunuci pentru asemenea treburi, poruncind moartea pentru sclav la sfârşitul fiecărei asemenea lecturi, fiecărei seri, astfel ca nimeni altcineva viu, nici chiar un sclav eunuc, să nu mai fie părtaş, să nu se mai împărtăşească, să nu-şi mai amintească evocările poemului.

 

GUVERNATORUL

Nu cred că înţeleg.

 

STEVENS

Încearcă. Dezleagă-ţi capacitatea de mânie şi de repulsie – felul de mânie şi de repulsie de care e nevoie ca să calci pe un vierme. Dacă Vitelli nu poate evoca aşa ceva pentru tine, atunci viaţa lui a fost într-adevăr o pustietate.

 

TEMPLE

Sau nu încercaţi. Lăsaţi-vă pur şi simplu în voie. Pentru numele lui Dumnezeu, lăsaţi totul în voie. Eu l-am întâlnit pe omul acela, cum, nu are importanţă, şi am ajuns să simt ceea ce eu numeam dragoste pentru el şi ceea ce era cu adevărat sau ce spuneam eu că ar fi nu are nici asta nicio importanţă, pentru că tot ceea ce contează este că am scris scrisorile…

 

GUVERNATORUL

Înţeleg. Asta e partea pe care soţul ei nu o cunoaşte.

 

TEMPLE

(către guvernator)

Şi ce importanţă mai are şi asta? Dacă el ştie de asta sau nu? Ce importanţă mai poate, mai pot avea, o faţă sau două sau un nume sau două, câtă vreme el ştie că am trăit şase săptămâni într-un bordel de pe Strada Manuel? Sau alt trup sau două în pat? Sau trei sau patru? Eu încerc să povestesc asta, de ajuns din asta. Nu înţelegi atâta lucru? Dar nu puteţi să-l faceţi să mă lase în pace astfel ca să pot să spun. Faceţi-l, pentru numele lui Dumnezeu, să mă lase în pace.

 

GUVERNATORUL

(către Stevens; privind-o pe Temple)

Gata acum, Gavin.

(către Temple)

Astfel că v-aţi îndrăgostit.

 

TEMPLE

Vă mulţumesc pentru asta, vreau să spun asta cu „dragostea” şi îndrăgostirea. Decât că nu am ajuns în situaţia asta, eram deja acolo; în ce era rău, pierdut: eu care aş fi putut să mă las în jos în rigolă sau pe paratrăsnet oricând şi să fug de acolo, sau şi mai simplu decât atât: să mă fi travestit în slujnica aceea negresă cu un teanc de prosoape şi un deschizător de sticle şi mărunţiş în valoare de zece dolari şi să fi ieşit pur şi simplu pe uşa din faţă. Aşa că am scris scrisorile. Scriam câte una deodată… după aceea, după ce ei – el a plecat, şi uneori scriam două sau trei când ar fi fost două sau trei zile între ele, când ei – când el nu…

 

GUVERNATORUL

Ce? Ce mai e şi asta?

 

TEMPLE

Înţelegeţi: să am ceva de făcut, să fac ceva, să umplu timpul, mai bine aşa decât parade de modă în faţa oglinzii aceleia de două picioare cu nimeni care să se tulbure chiar văzând acei… pantalonaşi, sau chiar fără pantalonaşi. Scrisori frumoase…

 

GUVERNATORUL

Staţi o clipă. Ce spuneaţi tocmai?

 

TEMPLE

Spuneam că erau scrisori frumoase, chiar pentru…

 

GUVERNATORUL

Aţi spus, după ce ei au plecat.

(se privesc unul pe altul. Temple nu răspunde; către Stevens, deşi o priveşte mai departe pe Temple)

Mi se spune acum că acest… acest Vitelli era acolo în cameră şi el?

 

STEVENS

Da. De asta l-a adus pe celălalt. Înţelegi acum ce am vrut să spun când îţi vorbeam de cunoscător şi de gurmet.

 

GUVERNATORUL

Şi ce voiai să spui şi cu gheata aceea. Dar el e mort. Ştii asta.

 

TEMPLE

O, da. E mort. Şi am spus şi „purist”. Până în ultima clipă; spânzurat în vara următoare în Alabama pentru o crimă pe care nici măcar n-o săvârşise el, şi pe care nimeni din cei implicaţi în toată chestia nici măcar nu credeau cu adevărat că ar fi săvârşit-o el, numai că nici măcar avocatul lui nu l-a putut convinge să recunoască faptul că n-ar fi putut-o săvârşi chiar dacă ar fi vrut s-o săvârşească, sau că n-ar fi făcut aşa ceva dacă i-ar fi trecut prin cap ideea asta. O, da, e mort şi el; n-am venit aici pentru răzbunare.

 

GUVERNATORUL

(către Temple)

Da. Spuneţi mai departe. Scrisorile.

 

TEMPLE

Scrisorile. Erau scrisori frumoase. Vreau să spun… bune.

(privindu-l în ochi pe guvernator)

Ce încerc eu să spun e că erau felul de scrisori pe care dacă le-ai fi scris către un bărbat, chiar acum opt ani, n-ai fi vrut – ai fi vrut – ca soţul tău să nu le vadă, indiferent ce-ar fi gândit el despre… trecutul tău.

(încă privindu-l pe guvernator pe când îşi recită această mărturisire dureroasă)

Mai bune decât te-ai fi aşteptat din partea unei amatoare în vârstă de şaptesprezece ani. Vreau să spun, te-ai fi mirat cum cineva, oricine, doar de şaptesprezece ani şi nici măcar terminându-şi colegiul, ar fi putut învăţa – cuvintele potrivite. Deşi n-ai fi avut nevoie probabil decât de un dicţionar vechi din vremea lui Shakespeare când, aşa se spune, oamenii nu învăţaseră încă şi cum să roşească în faţa cuvintelor. Adică, oricine în afară de Temple Drake, care nici nu a avut nevoie de dicţionar, care învăţa repede, aşa că fie şi o singură lecţie ar fi fost de ajuns pentru ea, cu atât mai puţin trei sau patru sau o duzină sau două sau trei duzini.

(privindu-l pe guvernator)

Nu, nici măcar o singură lecţie, pentru că răul era deja acolo, aşteptând, care nici măcar nu auzise pe atunci că trebuie să rezişti dinainte corupţiei, nu numai înainte de