Lucrul cel mai cumplit la aceste canale: fiecăruia i se cerea să mai şi latre. Mieriilor, ţi se pretindea să te prefaci socialmente activ. Cu limba împleticindu-ţi-se de foame, trebuia să iei cuvântul, cerând depăşirea planurilor! Şi demascarea sabotorilor! Şi combaterea cu străşnicie a propagandei duşmănoase, a zvonurilor chiabureşti (toate zvonurile care circulau în lagăr erau „chiabureşti”). Şi să bagi de seamă ca nu cumva şerpii dizgraţiei autorităţilor să se încolăcească în jurul tău, aducându-ţi o nouă condamnare.

  Parcurgând astăzi aceste cărţi neruşinate, în care viaţa unor oameni sortiţi pieirii e descrisă atât de curgător şi cu atâta entuziasm, mai că nu-ţi vine să crezi că aşa ceva a fost scris cu seriozitate şi luat în serios. (De fapt, prevăzătorul Glavlit31 a şi distrus tirajele: şi în acest caz, am avut noroc de unul dintre ultimele exemplare existente.)

  Acum, Virgiliul nostru va fi sârguincioasa discipolă a lui Vâşinski, Ida Averbah.

  Chiar şi când răsuceşti un simplu şurub pentru lemn, la început trebuie să-ţi dai puţin silinţa: să nu-i înclini axul, să nu deviezi. Dar de cum a prins cât de cât, poţi chiar să-ţi eliberezi o mână şi să -l înşurubezi fluierând.

  Citim în Vâşinski: „Tocmai datorită vocaţiei educative, ITL-ul nostru este principial opus închisorii burgheze, unde domneşte violenţa pură”. * „în opoziţie cu practica din statele burgheze, la noi violenţa joacă doar un rol secundar în combaterea criminalităţii, centrul de greutate constituindu -l măsurile organizatorice şi de asigurare materială, acţiunile cultural-instructive şi politico-educative.” * (Trebuie să-ţi încrunţi creierii bine de tot ca să nu-ţi scape chestia asta: în loc de bâtă – scala raţiei de pâine plus propaganda.) Şi iată că deja „. Succesele socialismului exercită şi ele o influenţă magică (câtă cizelare:” magică!) asupra luptei împotriva criminalităţii.”*

  Pe urmele maestrului său, Averbah ne explică la rândul ei: obiectivul pe care şi -l propune politica sovietică de reeducare prin muncă este „transformarea celui mai mizerabil material uman (mai ţineţi minte” materia primă „! Dar de” insecte „vă mai aduceţi aminte?) în constructori integri, activi şi conştienţi ai socialismului”.

  Numai că rămâne acel mic coeficient… Un sfert de milion din mizerabilul material s-a dus pe lumea cealaltă, în vreme ce doar 12,5 mii de constructori activi şi conştienţi au fost eliberaţi înainte de termen (Belomor)…

  Dar parcă deja cel de-al VUI-lea congres al partidului hotărâse. – În 1919, când încă eram în plin război civil, când sub zidurile Orelului era aşteptat Denikin, când Kronstadt-ul şi răscoala de la Tambov32 erau încă sub orizont – să se înlocuiască sistemul punitiv (adică, în general, să nu mai fie pedepsit nimeni?) cu un sistem educaţional!

  „Forţat” adaugă acum Averbah. Şi întreabă retoric (rezervându-ne deja un răspuns nimicitor): cum asta? Cum poate fi remodelată o conştiinţă în favoarea socialismului, când, încă în libertate fiind, ea s-a impregnat de ostilitate la adresa lui, iar constrângerile din lagăr sunt resimţite ca o manifestare de violenţă şi nu pot decât să intensifice această ostilitate?

  Iar noi şi cititorii suntem în impas: căci are dreptate, nu-i aşa…?

  Nu ne-a dus mintea defel, şi acuş o să ne orbească: munca productivă conştientă cu ţel înalt! – Iată cine va remodela orice conştiinţă ostilă ori oscilantă. Iar pentru aceasta, vedeţi dumneavoastră, e necesară „concentrarea lucrărilor la obiective gigantice, care să frapeze imaginaţia prin grandoarea lor”! (Ah, iată vasăzică pentru ce Belomor-ul, iar noi, fleţii, n-am priceput nimic…) Prin aceasta se realizează „concreteţea, eficacitatea şi patosul construcţiei”. Şi mai trebuie, obligatoriu, „o muncă pornită de la zero şi dusă până la terminarea obiectivului”, pentru ca „fiecare deţinut din lagăr” (care n-a crăpat încă) „să simtă rezonanţa politică a propriei lui munci, faptul că întreaga ţară e interesată în eforturile lui”.

  Observaţi cât de uşor a început deja să intre şurubul? Puţin câş, poate, dar irezistibil? Tătucul a trasat o linie pe hartă cu muştiucul pipei; cât despre inventarea unei motivaţii. – Asta-i grija lui? Oricând se va găsi o Averbah: „Andrei lanuarievici33, uite ce idee mi-a venit, ce ziceţi, n-ar trebui s-o dezvolt într-o carte?”

  Dar asta e floare la ureche. Deţinutul, încă înainte de a ieşi din lagăr, trebuie „să fie educat în spiritul celor mai înaintate forme socialiste de muncă”.

  Şi cum se poate face chestia asta?… Şurubul s-a înţepenit.

  Ah, că grei mai suntem de cap! Prin întrecerea socialistă şi mişcarea fruntaşilor în producţie! Ce mileniu ziceaţi că-i pe-afară, prieteni? 34 „Nu orice fel de muncă, ci o muncă eroică!” (Ordinul OGPU Nr. 190).

  Întrecere pentru drapelul roşu transmisibil al statului-major central! Al statului-major raional! Al statului-major sectorial!

  Întreceri între lagpunkte, şantiere, brigăzi! „O dată cu drapelul roşu transmisibil se atribuie şi o orchestră de suflători! – Ea le va cânta câştigătorilor pe parcursul programului de lucru şi al excelentelor mese.” Excelenta masă nu se vede în fotografie, în schimb puteţi vedea un proiector. E pentru schimbul de noapte, căci Volgokanalul se construieşte 24 de ore din 24. * în fiecare brigadă de zeki există o troikă pentru urmărirea întrecerii. Bilanţuri şi rezoluţii! Rezoluţii şi bilanţuri! Bilanţul asaltului la batardou pe primele cinci zile! Pe următoarele cinci zilei Gazeta lagărului se numeşte „Reforjarea”. Deviza ei este „Să ne înecăm trecutul pe fundul canalului!” Chemarea ei: „Să lucrăm fără zile libere!” Entuziasm general, asentiment general! Un fruntaş între fruntaşi a spus: „Bineînţeles! Despre ce zile libere poate fi vorba? Volga n-are iile libere, acuş-acuş se revarsă.” Dar Mississippi are zile libere?

  — Puneţi mâna pe el, e un agent al chiaburimii! Un angajament între multe altele: fiecare membru al colectivului îşi va menaja sănătatea „. Câtă omenie! Nu, iată de ce –” pentru a se reduce numărul de absenţe de la lucru „.” Să nu ne îmbolnăvim şi să nu cerem scutiri! „Panouri roşii. Panouri negre. Panouri cu indicatori: zile rămase^ până la predarea obiectivului; ce s-a făcut ieri, ce – astăzi. Cărţi de onoare, în fiecare