baracă -diplome de onoare,” oglinzi ale reforjării”, grafice, diagrame (câţi pierde-vară numai ca să le confecţioneze şi să le atârne!). Fiecare deţinut trebuie să fie la curent cu planurile de producţie! Şi fiecare deţinut trebuie să fie la curent cu întreaga viaţă politică a ţării! Consecinţă: înainte de plecarea la lucru (pe seama timpului liber al deţinuţilor, fireşte) – cinci minute pentru probleme de producţie; la întoarcerea în lagăr (când abia te mai ţii pe picioare) – cinci minute de informare politică. După masa de prânz, pentru ca nu cumva deţinuţii să se împrăştie prin cine ştie ce cotloane ori să tragă câte-un pui de somn – citirea ziarului! Dacă ţara e îndopată cu cele Şase Condiţii ale

 

  *Orchestra a fost folosită şi în alte lagăre: e plasată pe mal, unde cântă zile şi nopţi la rând, în vreme ce deţinuţii, într-un singur schimb nesfârşit, fără odihnă, descarcă lemnul dintr-o barjă. I. D. T. A fost instrumentist într-o orchestră la Belomor şi-şi aminteşte că deţinuţii care lucrau nu puteau să-i sufere pe orchestrând (căci aceştia erau scoşi de la muncile comune, aveau cuşete separate şi uniforme militare. Li se striga: „Puturoşilor! Trântorilor! Veniţi încoace şi puneţi osul!”).

  Tovarăşului Stalin. – Şi deţinuţii sunt obligaţi să le tocească, până le învaţă pe de rost! * Dacă în ţară se aplică Hotărârea SNK privind desfacerea contractului de muncă pentru absenţe nemotivate, în lagăr – muncă de lămurire: fiecare refractar35 şi simulant de astăzi va fi, după eliberare, stigmatizat de oprobriul maselor din Uniunea Sovietică. Şi încă ceva: pentru a obţine titlul de fruntaş (şi, deci, un supliment de hrană) nu ajunge să ai realizări în muncă! Mai trebuie: a) să citeşti ziarele, b) să-ţi iubeşti canalul, e) să ştii explica însemnătatea lui.

  Şi – miracol! O, miracol! O, schimbare la faţă şi înălţare la cer!

  — Tun-taşul în producţie nu mai resimte munca şi disciplina ca pe ceva impus dinafară, ci ca pe „o necesitate interioară”! (Păi, sigur, păi, fireşte, căci nici libertatea nu e libertate, ci zăbrele înţelese.36) Noi forme socialiste de stimulare: conferirea insignelor de fruntaş. Şi ce credeţi, ce credeţi? Insigna de fruntaş preţuieşte, în ochii muncitorului, mai mult decât raţia de hrană! „Da, mai mult decât raţia de hrană! Brigăzi întregi” ies din proprie iniţiativă la lucru cu două ceasuri înainte de apel „(ah, ce impertinenţă! Şi ce se face escorta?)” şi rămân pe şantier după încheierea zilei de muncă”! Furtună? – Muncesc pe furtună! (Căci escorta tot nu le dă voie să se întoarcă în baraca-mente). Uite ce înseamnă a munci conştient.

  O, patos! O, chibrituri! Se credea că veţi arde decenii la rând…

  Cât despre tehnică, în bună parte o cunoaştem de la Belomor: pe pante, în faţa roabei se înhamă „cârligarul”, altminteri cum să ajungi cu ea sus? Ivan Nemţov se hotărăşte, din senin, să lucreze cât cinci! Zis şi făcut: scoate într-un schimb… 55 de metri cubi de pământ! * (Să facem socoteala: asta înseamnă 5 metri cubi pe oră, adică un metru cub în 12 minute – încercaţi, fie şi cu cel mai docil dintre soluri!) Alertă: pompe ioc, bazinul nu e gata -opriţi apa cu mâinile goale! Şi femeile? Femeile ridică singure pietroaie de câte 4 puduri! * Roabele se răstoarnă, pietrele zboară în capetele şi în picioarele oamenilor. Nu-i nimic, ne descurcăm Când „până la brâu în apă”, când „62 de ore de muncă neîntreruptă”, când „vreme de trei zile, 500 de oameni au spart cu târnăcopul pământul îngheţat”, şi până la urmă tot fără folos. Nu-i nimic, ne descurcăm!

  L Lângă Moscova, înarmaţi cu arşee, Noi fericirii i-am tăiat alee!

  Ah, această „veselă tensiune de un gen atât de aparte” adusă de la Belomor! „Porneau la asalt cu năvalnice cântece vesele”…

  Pe ploaie, pe ger, în marş la apel!

 

  *Trebuie remarcat că intelectualii strecuraţi în funcţii de conducere se prevalau cu abilitate de aceste „condiţii”: „Deplina valorificare a competenţei specialiştilor”? – Atunci scoateţi-i pe ingineri de la muncile comune. „Combaterea fluctuaţiei forţei de muncă”? – Interziceţi etapările! *I. Kuzemko, Ecluza a 3-a, Dmitlag, 1935.

  Dar iată-le, surprinse de obiectivul fotografic, şi pe fruntaşe tocmai au sosit la o adunare, în dreapta, la marginea peronului – şeful escortei, în stânga lui – un soldat din escortă. Chipuri nu prea însufleţite şi nu prea fericite, deşi acestor femei nu ar fi trebuit să le stea gândul nici la copii, nici la căminul lor, ci doar la canalul pe care -l îndrăgiseră atât de mult E destul de frig, sunt încălţate care cu pâslari, care cu cizme, cizmele cu care veniseră de acasă, fireşte, iar a doua din stânga, din primul rând, e o hoaţă în pantofi furaţi: unde să se fudulească şi ea, dacă nu la adunare? Iată şi o altă asemenea întrunire. Pe placardă: „Vom lega prin muncă Moscova de Volga. Să o facem înainte de termen, ieftin şi temeinic!” Cât despre felul cum pot fi împăcate toate astea, n-au decât să-şi bată capul inginerii. Se poate vedea cu uşurinţă că umbrele de zâmbet de pe chipuri sunt pentru aparat, de fapt din fotografie ne privesc nişte femei obosite zdravăn, cărora numai de discursuri nu le arde şi tot ce aşteaptă de la adunarea asta este să mănânce şi ele pe săturate măcar o dată. Multe chipuri simple, de ţărănci. Iar în mijloc se fandoseşte un gealat din paza internă, un „autogardian”, un Iuda – din atitudinea căruia se ghiceşte cât de mult şi-a dorit să apară în poză. Dar iată (f. 26) şi o brigadă fruntaşă, complet echipată tehnic, ca să vedeţi cât de falsă e afirmaţia că punem totul în mişcare cu propriul nostru abur! *

  Am avut şi un mic necaz: „după terminarea Belomor-ului, diferite ziare au publicat un număr excesiv^de articole triumfaliste, care au paralizat efectul de intimidare al lagărelor… În prezentarea Belomor-ului s-a forţat nota de aşa manieră, încât noii-sosiţi la canalul Moscova-Volga se aşteptau să găsească aici râuri