hotărârea vă va fi defavorabilă, documentul vă va aduce la cunoştinţă motivul sau motivele pe baza cărora a fost luată hotărârea.

 

 

ŞASE

Stăteam lângă o fată care nu-şi ştia prea bine diagrama.

– Unde vine Roteford 2900? m-a-ntrebat.

– Încearcă la 33, i-am zis. Supraveghetorul vorbea cu ea.

– Zici că eşti din Kansas City? Părinţii mei amândoi sunt născuţi în Kansas City.

– Zău? a zis fata. Apoi m-a-ntrebat:

– Da' Meyers 8400?

– Vezi la 18.

Era genul cam durduliu, dar era disponibilă. Nu m-am băgat. Mi-a ajuns cu femeile, pentru o vreme.

Supraveghetorul venise foarte aproape de ea, chiar foarte aproape.

– Stai departe de serviciu?

– Nu.

– Îţi place slujba?

– O, da. S-a-ntors spre mine.

– Şi Albany 6200?

– Şaişpe.

Când mi-am terminat tava, supraveghetorul mi s-a adresat:

– Chinaski, te-am cronometrat la tava aia. Ţi-a luat 28 de minute.

N-am răspuns.

– Ştii care e timpul standard pentru o tavă din asta?

– Nu, nu ştiu.

– De când eşti aici?

– De unsprezece ani.

– Eşti aici de unsprezece ani şi nu ştii timpul standard?

– Aşa e.

– Cartezi corespondenţa de parcă te-ar durea-n cot.

Fata avea o tavă încă plină de corespondenţă în faţă. Ne apucasem de lucru la tăvile noastre în acelaşi timp.

– Şi ai vorbit cu domnişoara de lângă tine. Mi-am aprins o ţigară.

– Chinaski, vino puţin.

S-a pus în faţa cartatorului de tablă şi a arătat cu degetul. Toţi lucrătorii cartau acum foarte repede. I-am privit agitându-şi mâna dreaptă cu frenezie. Chiar şi fata durdulie îi dădea bătaie.

– Vezi numerele astea vopsite la capătul cutiei?

– Mda.

– Numerele-astea arată numărul de scrisori care trebuie puse într-un minut. O tavă de 60 de centimetri trebuie umplută în 23 de minute. Ai depăşit cu cinci minute.

A arătat spre 23.

– Timpul standard e de 23 de minute.

– 23 ăsta nu-nseamnă nimic, am zis.

– Cum adicătelea?

– Adică a venit unul şi-a vopsit 23-ul ăsta cu o cutie de vopsea.

– Nu, nu. asta a fost testat ani de zile şi verificat.

Ce rost avea? N-am răspuns.

– O să trebuiască să-ţi fac referat, Chinaski. O să fii chemat Ia discuţii pe tema asta.

M-am întors şi m-am aşezat. Unsprezece ani! N-aveam în buzunar un chior mai mult faţă de clipa-n care intrasem prima oară acolo. Unsprezece ani. Cu toate că fiecare noapte a fost lungă, timpul a trecut repede. Poate că din cauza lucrului de noapte. Sau de la făcut acelaşi lucru iar şi iar şi iar. Cu Stone cel puţin nu ştiam niciodată la ce să m-aştept. Aici nu existau nici un fel de surprize.

Unsprezece ani duşi, împuşcaţi în cap. Am văzut oameni mâncaţi de slujbă. Păreau să se topească. Cum a fost Jimmy Potts la Oficiul Dorsey. Când am venit prima oară, Jimmy era un tip bine-făcut într-un tricou alb. Acum era dus. Îşi potrivea scaunul cât mai aproape de podea cu putinţă şi se proptea în picioare să nu cadă. Era prea obosit ca să meargă să se tundă şi purtase aceeaşi pereche de pantaloni trei ani. Îşi schimba cămăşile de două ori pe săptămână şi păşea foarte încet, îl asasinaseră. Avea cincizeci şi cinci de ani. Mai avea şapte ani până la pensie. - N-o s-ajung niciodată, mi-a zis. Ori se topeau, ori se îngrăşau, se lăţeau, mai ales la fund şi la burtă. Şi iată-mă, ameţeli şi dureri în braţe, gât, piept, peste tot. Dormeam toată ziua, odihnindu-mă pentru slujbă. La sfârşit de săptămâna trebuia să beau ca să uit. La angajare cântăream 92 de kile. Acum cântăream 112. Nu-ţi mişcai decât mâna dreaptă.

Am intrat în biroul consilierului. Eddie Beaver stătea la birou. Lucrătorii-i ziceau Beaver Uscatul. Avea un cap ascuţit, un nas ascuţit, bărbie ascuţită. Era numai ascuţişuri. Şi-ncerca să pară aşa şi la minte.

– Luaţi loc, Chinaski.

Beaver avea nişte hârtii în mână. Le-a citit.

– Chinaski, v-a luat 28 de minute ca să terminaţi o tavă de 23 de minute.

– Ah, lăsaţi vrăjeala. Sunt obosit.

– Ce?

– Am zis, lăsaţi vrăjeala! Daţi-mi să semnez hârtiile şi lăsaţi-mă să plec. Nu vreau să stau s-ascult toată polologhia.

– Sunt aici ca să vă consiliez, Chinaski! Am oftat:

– O.K., daţi-i drumul. Ascult.

– Trebuie să ne încadrăm într-un grafic orar, Chinaski.

– Mda.

– Şi când rămâi în urmă asta-nseamnă că altcineva o să sorteze corespondenţa în locul tău. Asta-nseamnă ore suplimentare.

– Vreţi să spuneţi că eu sunt responsabil pentru alea trei ore jumate suplimentare pe care le cer aproape-n fiecare noapte?

– Ascultaţi, v-au trebuit 28 de minute la o tavă de 23 de minute, asta-i.

– Ştiţi bine. Fiecare tavă are 60 de cenţi metri. Unele tăvi au de trei ori, chiar de patru ori mai multe scrisori decât altele. Lucrătorii se-nghesuie pe ceea ce numesc ei tăvile „grase". Eu nu-mi bat capul. Cineva tre' să se procopsească şi cu corespondenţa grea. Dar tot ce ştiţi voi e că fiecare tavă are şaij' de centimetri şi că trebe terminată-n 23 de minute, însă nu cartăm tăvi în cartatoarele alea, ci scrisori.

– Nu, nu, treaba asta a fost cronometrată!

– Poate. Mă-ndoiesc. Dar dacă cronometraţi pe cineva, nu-l judecaţi după o tavă. Până şi Babe Ruth o dădea pe-alături din când în când. Judecaţi-l la 10 tăvi sau după lucrul de-o noapte. Voi aici vă folosiţi de asta doar ca să i-o trageţi oricui vi se pune pata.

– Bine, aţi spus ce-aţi avut de spus, Chinaski. Acum ascultaţi AICI: o tavă ţi-a luat 28 de minute. Noi asta discutăm. ACUM, dacă sunteţi prins în întârziere la altă tavă, veţi fi apt de CONSILIERE AVANSATĂ!

– În regulă, îmi permiteţi doar să vă pun o-ntrebare?

– Spuneţi.

– Să presupunem că primesc o tavă uşoară. Când şi când, se-ntâmplă. Câteodată termin o tavă în 5 minute sau în 8 minute. Conform cu standardul verificat am economisit pentru poştă 15 minute. Atunci pot să-mi profit de astea 15 minute şi să cobor la bufet, să-mi iau o prăjitură cu-ngheţată, să mă uit la televizor şi să mă-ntorc?

– NU! TREBUIE SĂ LUAŢI IMEDIAT O TAVĂ ŞI SĂ-NCEPEŢI SĂ SORTAŢI CORES PONDENŢA!

Am semnat o hârtie pe care scria că am fost consiliat. Apoi Beaver Uscatul mi-a semnat bonul pentru absenţă, a trecut pe el ora şi m-a trimis înapoi la scaunul meu să