data aceasta interesul. închise plictisit revista şi o vîrî în servietă. Puse în funcţie aparatul de televiziune individual, îşi ataşă minuscula cască la ureche şi încercă să urmărească un spectacol de varietăţi pe ecranul din faţa scaunului său. Sună, Apăru un steward.

— Domnul doreşte ?

— O cafea. Filtru.

După cîteva minute i se servi cafeaua comandată. Doctorul Butler începu s-o soarbă.

Deodată capul i se lăsă în jos. Bărbia i se înfipse în piept .

 

*

 

* *

Capozzolo opri maşina la trotuar.

Vila lui Reggie Lascalzo se zărea printr-o perdea de plopi pitici. Ferestrele erau cufundate în întuneric,

— Pare pustie, zise Mircea.

— Cred că ar fi bine să ne strecurăm cît mai neobservaţi, zise Abe. S-ar putea ca vila să fie supravegheată*

— De cine ? şopti Capozzolo.

— Nu mai pune întrebări tîmpite, băiatule, îl .repezi Abe. Capozzole scoase o lanternă dintr-un buzunar al portierei.

— Dă-mi un pistol cu surdină, zise Abe. S-ar putea să am nevoie.

Din seiful de la bord, Capozzolo trase două pistoale <u surdină. Unul pentru Abe, celălalt pentru Mircea. El purta în hamul de sub braţul stîng un Browning automat cu nouă focuri, de care nu se despărţea niciodată. Le fur- niza şi cîte o pereche de mănuşi.

Mircea luă pistolul şi cu cel mai firesc aer din lume, îl strecură în portrevolverul dinăuntru al hainei.

Tustrei îşi puseră mănuşile, apoi coborîră din maşină.

între vila lui Pveggie Lascalzo şi casa din dreapta acesteia, se deschidea o alee mărginită de un gard viu ele arbuşti decorativi.

— Abe, ia-o înainte ! porunci Mircea.

Porniră pe alee, avînd grijă să se strecoare prin umbra arbuştilor. îi servea de minune faptul că lumina reverbe-relor de pe stradă nu putea pătrunde prin perdeaua de plopi pitici. Abe se apropie de vila lui Lascalzo. Strecurîn- du-se pe lîngă pereţi, ajunse la uşă.

Văzută de aproape, vila semăna cu o citadelă. Ferestrele de la parter erau zăbrelite, iar cele de la etaj aveau obloane. Uşa masivă de stejar de la intrare era ghintuită cu flori de fier.

Mircea şi Capozzolo îl ajunseră din urmă pe Abe, care se oprise în dreptul uşii.

— Deschide, Sid ! zise Abe, după ce cercetă din ochi clanţa şi încuietoarea, la lumina îngustă a lanternei oarbe.

Capozzolo, expert în spargerea caselor de fier şi a furturilor prin efracţie,

scoase din buzunarul pantalonilor o trusă de chei. Alese una din ele şi se pregăti să o vîre în broască. Deodată se opri.

— Dacă e cineva înăuntru ? şopti el.

Abe chicoti. Trase cu degetul pe clanţă, şi-l arătă plin de praf.

— în casa asta n-a intrat nimeni de cîteva aăptămîni, vorbi, el pe acelaşi ton.

— Poate că s-a folosit de uşa din dos ! stărui Capozzolo;

Prost eşti, Sid, zise Abe. Uşa din dos nu poate fi deschisă decît dinăuntru.

Ai uitat ? Reggie se încuia cu şapte lacăte. Nu-i plăcea să fie luat prin surprindere. Ei drăcia dracului, vorbesc despre el la trecut...

Capozzolo încercă vreo trei şperacle. Broasca rezista la toate eforturile lui.

— Sid, ţi-ai pierdut măiestria, îl tachina Abe.

— Gura ! Nu mă plictisi ! se răsti Capozzolo. Nu s-a făurit încă încuietoarea care să-mi reziste.

Nu se lăuda. Mînui încă vreo două şperacle, apoi suspină uşurat. Cu un clănţănit metalic, broasca cedă.

— Mecanism de casă de fier ! exclamă el.

Uşa de stejar se deschise încet. Lanterna lui Abe explora un vestibul încăpător, pardosit cu piatră neagră şi acoperit în parte cu un covor mexican, viu colorat.

Abe intră cel dintîi. închiseră uşa de la intrare în urma lor. Mergînd tiptil, pătrunseră într-un hol mărginit de arcade. Fotolii largi erau orânduite pe margine.

— Cred că putem aprinde lumina, spuse Abe. Uitaţi-vă, ferestrele sînt acoperite pe dinăuntru cu obloane. Nu filtrează strop de lumină.

— Aprinde-o, zise Mircea.

Lustra de fier forjat din mijloc străluci deodată, re-vărsînd din zecile de becuri în formă de luminare potop de lumină.

— Acum putem opera în voie, zise Abe.

Mai întîi făcură o inspecţie sumară prin toată casa. Vizitară sufrageria, living-room-ul, oficiul şi bucătăria de la parter, apoi cele două dormitoare şi salonul de la etaj. Camera de baie era îmbrăcată în marmură trandafirie.

— Pentru cine dracu a făcut luxul ăsta, de vreme ce nu primeşte pe nimeni ! se miră Capozzolo.

Abe era singurul om pe care Lascalzo îl poftise în casa sa. Şi Abe se mîndrea cu aceasta.

După inspecţia sumară a camerelor, trecură la o cercetare mai amănunţită. Nu lăsară mobilă pe. care să n-o scotocească, covor pe care să nu-l ridice, tablou pe care să nu-l dea la o parte. Răscoliră pînă şi cămara plină cu sticle de băuturi şi cutii cu conserve. Nu descoperiră însă nimic care să-i pună pe urmele lui Lascalzo.

 

— Temerile mele se adeveresc, zise Abe, clătinînd nemulţumit din cap. Reggie a fugit cu banii.

— Am bănuit întotdeauna că e un tîlhar, se destăinui Capozzolo. Percheziţia asta mi-a făcut o sete nebună.

Ce-ar fi să bem cîte un păhărel de whisky ? Am văzut m cămară cîteva sticle cu Bourbon.

Mircea clătină din cap în semn de încuviinţare. Era Foarte dezamăgit. întîmpinase un eşec total.

Se aşeză pe un soaun, lingă masa de bucătărie. în vreme ce Capozzolo intră în cămară după sticla cu whisky, Abe scoase din dulap trei pahare pe care le orîndui pe masă.

— Trebuie să ne îndreptăm investigaţiile^ în altă direcţie, boss, zise Abe. Mary-Lou, de exemplu.

Capozzolo se înapoie cu o sticlă de Old Bourbon. O destupă şi îi mirosi conţinutul.

— Straşnic parfum ! Păcat că whisky-ul ăsta e fiert.

— Scoate cîteva cuburi de gheaţă din frigider, zise

Abe. L-a uitat funcţionînd. Auzi cum bîzîie.

— Bună idee ! exclamă Capozzolo.

în timp ce Abe turna whisky în pahare, Capozzolo deschise uşa frigiderului.

Deodată făcu un salt înapoi.

Din frigiderul deschis, se prăbuşi pe podeaua bucătăriei cadavrul îngheţat sloi al lui Reggie Lascalzo...

 

*

* *

 

Capozzolo conducea cu mare viteză LincoZn-ul pe Metropolitan Avenue îndreptîndu-se spre podul Williams-burg.

— Ştii unde stă această Mary-Lou ? întrebă Mircea.

— East Side, Fulton Street, explică laconic Abe.

— O cunoşti?

— Desigur. Trăia de multă vreme cu Reggie. Ieşeam