— Este exact felul în care privesc şi eu lucrurile. Sunt convins că voi avea succes. În doi, trei ani...

— Devii angrosist{70}.

— Mare întreprinzător, îl corectează Săraru. Comercianţii pot fi angrosişti. Eu, ca producător...

Face pe ăla care n-a priceput. Îi turuie înainte despre fabuloasele însuşiri ale mierii de albine, cu multiple întrebuinţări în industria cosmetică şi farmaceutică... Simulează perfect avântul, entuziasmul contaminant al individului ameţit de propriile proiecte; care abia aşteaptă să-şi suflece mânecile şi să se apuce de treabă.

Pumnul Babuinului bubuie pe birou:

— Gata, superbule! M-am plictisit de zumzăit. Repede şi pe scurtătură! Unde erai azi dimineaţă între orele 9,30 şi 10,30?

Urmăresc atent reacţiile lui Săraru. Pentru o fracţiune de secundă, am impresia că se va năpusti asupra Babuinului. Respiră adânc şi flacăra din privire se stinge. Se lasă pe spate, relaxat:

— Poate că înainte de toate, am dreptul să fiu informat asupra motivului pentru care am fost adus aici...

— N-ai nici un drept!

Simulează furia ca să-l intimideze. Inutil. Săraru n-are de gând să vină de-a dura. Se miră suav:

— Cum se poate?! Trăim într-un stat de drept... Că veni vorba, pot refuza să vorbesc, altfel decât în prezenţa avocatului!

Bădoiu rânjeşte, încântat nespus:

— Astea la televizor, puiule! Cioace electorale pentru Miţa APACA, zisă Bigudiu!

Săraru se scarpină ostentativ la ceafă:

— Cum rămâne cu Constituţia, Cadiule{71}?

— Du-o la budă! Aici în birou, la tetea — bate cu palma în masă — eu mi-s Constituţia! Clar? Atunci, punct şi de la capăt.

— Scuze, dar pentru mine nu este deloc clar. În condiţiile astea, refuz să vorbesc.

Babuinul se ridică, namilă ameninţătoare:

— Ascultă, nenorocitule, dacă te fac ping-pong{72}, plânge mâine mă-ta că ce băiat frumos a avut!

Îi arde din zbor o palmă care reprezintă doar cinci la sută din potenţialul Babuinului. Un soi de mustrare cu avertisment şi, dintr-o dată, Richard Gere îmi arată profilul stâng în loc de cel drept. Încearcă să zâmbească:

— Ai dracului de viteji suntem, când celălalt nu poate să riposteze! Unul cu bâta, ălălalt cu mâinile legate!

Babuinul începe să râdă. E pus pe demonstraţii. Îl apucă de reverele gecii şi-l ridică cu o singură mână pe verticală, cât îi permite lungimea braţului. Ceea ce nu-i de colo, flăcăul sare optzeci de kilograme, dar e un fleac faţă de performanţele lui Bădoiu.

— Auzi, cocoraşule{73}, eu te fac arşice oriunde ţi-ai ţine mâinile. În cur sau pe flintă!

— Zău?! Dă-mi o şansă...

— Şansă?! şi-i arde, de simetrie, încă o ghioagă. Ce şansă i-ai dat tu Coanei Aurica, vierme? Bagă la cap! Întreg şi tot, nu ieşi din mâinile mele!

— Am să te reclam, Cadiule, scrâşneşte Săraru. Până la os ai să-ţi muşti cazmalele alea!

Babuinul îşi aprinde calm o ţigară.

— Găseşti la ofiţerul de serviciu numărul de acasă al lui Bill Clinton. Dacă te interesează Strasbourgul, îţi fac eu şusta. Îl cunosc pe portar.

MIERCURI

Dimineaţa e radioasă şi proaspătă ca toate dimineţile. Din păcate, nu-i semăn. Mă doare capul, stomacul semnalizează că există, nu prezint zglobilisme de ciocârlie. Când mă mai gândesc la câte am de rezolvat în cursul zilei, umoarea neagră tinde spre acut.

Nu cunosc finalul meciului de aseară. I-am lăsat pe Bădoiu şi Săraru în tête-à-tête. Nici unul nu avea nevoie de mine, şi nici eu de ei. Nu-mi doream nimic altceva decât să ajung în pat. Am adormit imediat. Pe canapea şi îmbrăcat. Vorbesc în rime, ceva nu-i în regulă.

Mic-dejunez. Cafea cu lapte, ca preşcolarii. Biberon, zice Babuinul. Ca să mă îmbărbătez, îmbrac un costum care-mi place şi asortez o cravată luminoasă. Am primit-o de la mama. Îi face o plăcere nespusă să constate că port lucrurile dăruite de ea; diseară, are loc vederea şi nu ştiu dacă voi mai avea timp să mă schimb.

În birou, Babuinul îşi consumă "cafeaua". După cum arată şi-l cunosc, e cam pe la al treilea termos. A dormit la sediu. Are ochii roşii, de peşte proaspăt, e neras şi şifonat ca unul care a călătorit noaptea într-un compartiment de clasa a II-a. Mă măsoară ironic:

— Arăţi ca un pitic la matineul de nuntă!

— Tu ca un hamal. Dacă te vede Suliţă, îl indispui pe toată ziua.

— Voi fi cu adevărat trist...

— ...şi o să tragem noi din cauza ta.

— Pentru că sunteţi fraieri. Şi-n vis staţi drepţi în faţa lui. Scoate totuşi aparatul de ras electric şi-l pune în priză. Sunt curios să ştiu unde a ajuns cu Săraru.

— Ce s-ajung, că nu ne-am urnit. Tot la kilometrul 0 sunt. E dat dracului!

— Are vreun alibi?

— Nu, dar fireşte, se afla la celălalt capăt al oraşului. Făcea jogging la Lacuri.

— Ăsta-i "stadionul" pe care-l frecventează?

— Îhî, îi place peisajul: fluturaşi, aerosoli şi spaţiu non-garagaţă! "Aşa, tăticu', trage tare, să le rupem gura la Olimpiadă!"

— Martori?

Aparatul bâzâie acum, sub bărbia de hipopotam:

— Costumul ăsta de fante nu-ţi prieşte. Nu prea le cugeţi. Martori?! Ai haz. Păi de ce crezi că m-a trimis la Lacuri?! Ozon şi pustiu.

— Un obicei care se repetă cotidian lasă urme. În fond, la zece sau unsprezece dimineaţa, parcul nu-i tocmai pustiu, are clienţii lui.

Babuinul şi-a terminat toaleta. Îşi aruncă o privire în oglindă pentru care îl invidiez. După ochiul lui, arată straşnic de bine.

— Băi, Superman, dacă tu îţi închipui că am să dau fuga la Herăs-trău, să fac investigaţii printre măturători, zahăr pe băţ şi plozi-neamuri d-ale Guvernului care se cacă francofon, înseamnă că eşti mai tolomac chiar decât în coşmarurile mele, unde pot afirma că deţii rubrică permanentă.

E în faţa chiuvetei, face un duş până la brâu. Se scutură ca un câine ud şi îşi pune cămaşa curată, de rezervă. Se simte fercheş şi îndumi-necat. Îmi îndreaptă o privire mulţumită. De el, nu de mine.

— Ştii de ce n-o fac? Pentru că nu-mi place să-mi pierd timpul. Nu am nici cel mai mic dubiu că ieri dimineaţă, punea de mucenici{74} în Dristor. Ce sens are să caut la mama dracului? Doar aşa, ca să văd vaporaşele?

— Cum o dovedeşti? Nu ai decât declaraţia lui Dorinel,