orbeşte, sunt prea multe zgomote peste tot. În afara pântecelui mamei este infernul. Exact la fel ca noi acum, el se consideră incapabil să depăşească încercarea cu care este confruntat, deoarece se simte neadaptat fiziologic lumii aceleia cu totul noi. Am trăit cu toţii clipa de care vă vorbesc şi, cu toate acestea, nu am murit. Ne-am obişnuit cu aerul, cu lumina, cu zgomotul, cu frigul. Ne-am transformat din nişte fetuşi cu viată acvatică în copii cu respiraţie aeriană. Ne-am transformat din peşti în mamifere.

― Da, şi?

― Trăim acum o situaţie la fel de critică. Prin urmare trebuie să ne adaptăm, să ne conformăm acestui nou tipar.

― Delirează, ce mai, delirează în ultimul hal! exclamă inspectorul Gérard Galin, dându-şi ochii peste cap.

― Ba nu, murmură Jonathan Wells, eu cred că înţeleg ce vrea să spună. Vom găsi soluţia fiindcă nu avem încotro.

― Da, sigur, putem s-o căutăm cât vrem. Oricum nu avem altceva de făcut, până să crăpăm de foame.

― Lăsaţi-l pe Jason să vorbească, porunci Augusta. Nu a terminat ce avea de spus.

Jason Bragel se apropie de strană şi luă de acolo Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute.

― Am recitit-o în noaptea asta, spuse el. Eram convins că soluţia se găseşte aici, limpede şi fără echivoc. Am căutat îndelung şi am găsit în sfârşit un pasaj pe care aş vrea să vi-l citesc cu glas tare. Ascultaţi cu atenţie.

 

 

 

48. ENCICLOPEDIE

 

HOMEOSTAZIE: Orice formă de viaţă este în căutarea homeostaziei.

"Homeostazie" înseamnă echilibru între mediul intern şi extern.

Orice structură vie funcţionează pe baza homeostaziei. Pasărea are oasele goale pe dinăuntru ca să poată zbura. Cămila are rezerve de apă pentru a supravieţui în deşert. Cameleonul îşi schimbă pigmentaţia pielii ca să poată trece neobservat de către cei ce îl vânează.

Speciile acestea, la fel ca multe altele, au dăinuit până în zilele noastre adaptându-se la toate schimbările mediului ambiant. Cele care n-au fost în stare să se armonizeze cu lumea exterioară au dispărut.

Homeostazia este capacitatea de autoreglare a organelor noastre în raport cu constrângerile exterioare.

Capacitatea oricărei persoane de-a îndura încercările cele mai grele, adaptându-şi organismul, provoacă totdeauna surprindere. În perioadele de război, care constituie circumstanţe ce îl silesc pe om să se depăşească pe sine pentru a supravieţui, au putut fi văzute persoane care, deşi trăiseră până atunci în confort şi tihnă, au acceptat fără să crâcnească un regim format din pâine uscată şi apă. Orăşenii rătăciţi pe munte învaţă în numai câteva zile să recunoască plantele comestibile şi devin capabili să vâneze şi să mănânce animale care îi dezgustaseră dintotdeauna: cârtiţe, păianjeni, şoareci, şerpi...

Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe sau Insula misterioasă a lui Jules Verne sunt nişte elogii aduse capacităţii homeostazice a fiinţei omeneşti.

Noi cu toţii suntem într-o căutare perpetuă a homeostaziei perfecte, deoarece chiar celulele noastre au această preocupare. Ele doresc în permanenţă un maximum de lichid nutritiv la temperatură optimă şi care să nu conţină nici cea mai mică substanţă toxică. Când însă nu dispun de ceea ce vor, ele se adaptează. Aşa se explică faptul că celulele ficatului unui beţiv au o putere mai mare de asimilare a alcoolului decât cele ale unui abstinent. Celulele plămânilor unui fumător capătă rezistenţă la nicotină. Regele Mithridate îşi antrenase chiar întreg corpul ca să suporte arsenicul.

Cu cât mediul exterior este mai ostil, cu atât mai mult el obligă celula sau individul să-şi dezvolte talente necunoscute.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

 

O tăcere lungă se aşternu în urma acestei lecturi. Jason Bragel o întrerupse pentru a sublinia:

― Dacă vom muri, aceasta se va întâmpla din cauză că n-am reuşit să ne adaptăm mediului acestuia ostil.

Gérard Galin explodă:

― Mediu ostil, ştii că eşti bine?! Prizonierii lui Ludovic al Xl-lea, zăvorâţi în închisoarea lor de un metru pătrat, s-au adaptat oare? Oare cei împuşcaţi îşi pot întări pielea bustului ca să respingă gloanţele? Oare japonezii au devenit mai rezistenţi la radiaţiile atomice? Glumeşti! Nu te poţi adapta anumitor agresiuni, oricât de tare ai dori-o!

Alain Bilsheim se apropie de strană.

― Pasajul pe care ni l-ai citit din Enciclopedie era foarte interesant, dar în ceea ce ne priveşte nu văd cum ne-ar putea ajuta concret.

― Ce vrea să ne spună Edmond e, totuşi, cât se poate de limpede: dacă vrem să supravieţuim, trebuie să ne schimbăm. Să realizăm o mutaţie.

― O mutaţie?

― Da. Să devenim, adică, nişte animale cavernicole, care trăiesc sub pământ şi se mulţumesc cu foarte puţină hrană. Să utilizăm grupul ca mijloc de rezistenţă şi supravieţuire.

― Adică?

― Am eşuat în comunicarea noastră cu furnicile şi suferim fizic deoarece nu am înaintat cât trebuia. Am rămas nişte fiinţe omeneşti, temătoare şi pline de sine.

Jonathan Wells aprobă:

― Jason are dreptate. Am străbătut drumul care ne-a dus fizic în fundul pivniţei, dar el nu reprezintă decât jumătate din traseu, în orice caz, împrejurările ne silesc să ne continuăm drumul.

― Vrei să zici că mai este o pivniţă după pivniţa asta? ricană Galin. Vrei să ne apucăm să săpăm sub templu ca să dăm de pivniţa templului, care cine ştie unde ne mai poate duce?

― Nu. Nu m-ai înţeles cum trebuie: jumătate din drum era de ordin fizic, şi l-am făcut cu trupul nostru. Cealaltă jumătate priveşte psihicul nostru, şi în privinţa asta nici n-am început. Acum, trebuie să ne schimbăm spiritele, să operăm o mutaţie în minţile noastre. Să acceptăm să trăim ca animalele de cavernă care am devenit. Cineva dintre noi a spus odată că grupul nostru nu putea nădăjdui să funcţioneze cu o singură femelă pentru cincisprezece masculi. Asta e adevărat pentru o societate omenească, dar pentru una de insecte?

Lucie Wells tresări. Înţelesese încotro bătea raţionamentul soţului ei. Pentru a reuşi să supravieţuiască cu toţii, blocaţi sub pământ şi având foarte puţine alimente la dispoziţie, singura soluţie era de-a se transforma în... în...

Pe buzele tuturor urca, în aceeaşi clipă, unul şi acelaşi cuvânt. Furnici.