Cărți «John le Carre descarcă top cărți gratis 2019 .pdf 📖». Rezumatul cărții:
— Uite ce e, replică Leamas. Nu eu am propus târgul ăsta, ci voi. Tu, Kiever şi Peters. Nu eu am venit în genunchi la prietenii tăi poponari, ca să fac comerţ cu informaţii vechi. Oamenii tăi au aranjat târgul, Fiedler, au spus un preţ şi şi-au asumat riscul. În afară de asta, n-am primit nici măcar un nenorocit de penny. Aşa că nu da vina pe mine dacă operaţiunea a dat chix. „Fă-i să vină ei spre tine”, cugetă Leamas.
— Nu e un eşec, replică Fiedler, doar că nu s-a sfârşit. Nici nu poate să se sfârşească. Ne-ai spus ce ştii. Am zis că ne-ai oferit o parte din întreg. Mă refer la Bulgărele de Zăpadă. Te mai întreb o dată - ce-ai face tu dacă eu, Peters sau altcineva ţi-ar fi spus ţie o poveste similară?
Leamas ridică din umeri.
— M-aş simţi prost, răspunse; s-a mai întâmplat. Primeşti un indiciu, poate mai multe, că se află un spion în nu ştiu ce departament sau la un ştiu ce nivel. Ei, şi? Nu poţi să arestezi un întreg serviciu guvernamental. Nu poţi să pui capcane pentru un întreg departament. Te ţii pe aproape şi nu poţi decât să speri la mai mult. Trebuie să iei aspectul ăsta în consideraţie. În cazul operaţiunii Bulgărele de Zăpadă, nici măcar nu se poate spune în ce ţară activează.
— Leamas, tu eşti un tip care acţionează, nu unul care evaluează. Asta-i limpede, observă Fiedler râzând. Dă-mi voie să-ţi pun câteva întrebări elementare.
Leamas nu zise nimic.
— Dosarul - dosarul real privind operaţiunea Bulgărele de Zăpadă: ce culoare avea?
— Gri cu o cruce roşie pe el - asta înseamnă acces limitat.
— Era ceva anexat pe exterior?
— Da, un avertisment. Legat de acces. Cu o explicaţie, în care se spune că orice persoană neautorizată al cărei nume nu figurează în dosar, şi care se găseşte întâmplător în posesia lui, trebuie să-l înapoieze imediat nedeschis la Serviciul financiar.
— Cine era pe lista de subscripţii?
— Pentru Bulgărele de Zăpadă?
— Da.
— Asistentul personal al lui Control, Control, secretara lui Control; Serviciul financiar, domnişoara Bream de la Arhiva Specială şi secţia Satellites Four. Cred că asta-i tot. Şi Dispeceratul Special, presupun - de ei nu sunt sigur.
— Satellites Four? Ei ce fac?
— Se ocupă cu ţările din spatele Cortinei de Fier, minus Uniunea Sovietică şi China. Acoperă Zona.
— Adică RDG?
— Adică Zona.
— Nu e neobişnuit ca o întreagă secţie să se afle pe o listă de acces?
— Ba da, probabil că este. N-am de unde să ştiu - n-am mai avut de-a face cu materiale cu acces limitat. Doar la Berlin, desigur; acolo a fost însă cu totul altceva.
— În vremea aceea, cine făcea parte din Satellites Four?
— Ah, Doamne! Guillam, Haverlake, de Jong, cred. De Jong tocmai se întorsese de la Berlin.
— Toţi au avut permisiunea să vadă dosarul ăsta?
— Nu ştiu, Fiedler, ripostă Leamas enervat. Şi, în locul tău…
— Păi, atunci, nu e ciudat că o secţie întreagă se afla pe lista de acces, în timp ce toţi ceilalţi semnatari sunt persoane individuale?
— Îţi explic că nu ştiu - cum aş putea să ştiu? Nu eram decât un simplu funcţionar în chestia asta.
— Cine a dus dosarul de la un semnatar la altul?
— Bănuiesc că secretarele… nu-mi amintesc. Fir-ar să fie, dar au trecut multe luni de când…
— Atunci, cum de secretarele nu erau pe listă? Secretara lui Control era.
O clipă se aşternu liniştea.
— Ba nu, ai dreptate! Acum îmi amintesc, spuse Leamas, cu o notă de surprindere în glas. O treceam din mână-n mână.
— Cine altcineva de la Serviciul financiar a mai avut de-a face cu dosarul?
— Nimeni. Când am sosit eu în secţie, asta era treaba mea. Înainte, se ocupase una dintre femei, dar am preluat-o eu când am venit, şi fuseseră scoase de pe listă.
— Deci tu singur transmiteai dosarul în mână cititorului următor?
— Da… da, cred că da.
— Cui i l-ai transmis?
— Nu… nu-mi amintesc.
— Gândeşte-te! Fiedler nu ridicase vocea, dar tonul său sugera deodată o insistenţă care îl luă pe Leamas prin surprindere.
— Asistentului personal al lui Control, mi se pare, ca să vadă ce acţiuni aveam în desfăşurare şi ce recomandam.
— Cine a adus dosarul?
— Ce vrei să spui?
Leamas părea descumpănit.
— Cine ţi-a adus dosarul ca să-l citeşti? Ţi l-a adus cineva de pe listă, probabil.
Leamas îşi trecu uşor degetele peste obraz preţ de-o clipă, cu un gest involuntar de nervozitate.
— Da, probabil. Vezi tu, Fiedler, e teribil de greu; trăgeam serios la măsea pe atunci; tonul îi era bizar de conciliant. Nici nu-ţi dai seama ce greu e să…
— Te mai întreb o dată. Gândeşte-te! Cine ţi-a adus dosarul?
Leamas se aşeză la masă şi clătină din cap neputincios.
— Nu-mi amintesc! S-ar putea să-mi aduc aminte. Dar, în acest moment, nu-mi amintesc, pur şi simplu nu pot. N-are niciun rost să mă chinui de pomană.
— Nu putea fi fata aia a lui Control, nu? întotdeauna înapoiai dosarul asistentului personal al lui Control. Aşa ai zis. Deci persoanele de pe listă trebuie să-l fi văzut înaintea lui Control.
— Da, presupun că aşa este.
— Pe urmă, mai este domnişoara Bream, de la Arhiva Specială.
— Ea nu era decât persoana care răspundea de seiful pentru dosarele speciale. Când nu era activ, acolo se ţinea dosarul.
— Atunci, rosti Fiedler mieros, trebuie să fi fost adus de cei din secţia Satellites Four, nu?
— Da, presupun că da, făcu Leamas pe un ton disperat, ca şi cum nu s-ar fi ridicat la înălţimea inteligenţei lui Fiedler.
— Cei de la Satellites Four la ce etaj lucrau?
— La doi.
— Şi cei de la Financiar?
— La patru. Lângă Arhiva Specială.
— Îţi aminteşti cine l-a adus? Sau îţi aminteşti, de exemplu, să fi mers jos pentru a lua dosarul pentru ei?
Deznădăjduit, Leamas negă printr-o mişcare a capului; apoi, brusc, se întoarse către Fiedler, strigând:
— Da, da, îmi amintesc! Bineînţeles că-mi amintesc! Peter mi l-a dat! Leamas părea că se trezise, chipul i