Ascultă, a zis, îmi pare rău dacă te-am rănit cu purtarea mea, dar nu-mi pare rău decât de asta. În rest, aşa sunt eu.

– Nu-i nici o problemă, i-am spus. Dar ai rănit-o şi pe Paula atunci când ai ieşit afară după Louie. Sunt împreună, ştii?

– RAHAT! a ţipat ea. CE TREABĂ AM EU CU PAULA?

 

 

51.

 

În seara aia, am dus-o pe Tammie la cursele de cai. Am urcat la tribună doi şi ne-am aşezat. I-am cumpărat un program, la care ea s-a holbat o vreme. (La cursele de trap, sunt tipărite în program scheme cu rezultatele anterioare.)

– Ascultă, mi-a zis. Am luat droguri. Şi când sunt drogată, uneori mă îndepărtez şi mă pierd. Ai grijă de mine.

– Bine. Trebuie să mă duc să pariez. Vrei să pariezi şi tu câţiva dolari?

– Nu.

– Bine. Mă întorc imediat. M-am dus până la ghişee şi am pariat cu o cotă de 5, la victorie, pe calul 7.

Când m-am întors, Tammie nu mai era acolo.

S-o fi dus la toaletă, m-am gândit.

Am stat şi m-am uitat la curse. Calul numărul 7 a terminat cu o cotă de 5 la 1. Câştigasem 25 de dolari.

Tammie tot nu se întorsese. Au apărut caii pentru următoarea cursă. M-am hotărât să nu pariez. M-am dus s-o caut pe Tammie.

M-am îndreptat spre tribună de sus, am verificat tribuna principală, toate culoarele dintre scaune, tarabele unde se vindeau răcoritoare şi gustări, barul. Nu era de găsit.

Cea de-a doua cursă a început şi caii au pornit.

Când m-am dus la parter, am auzit spectatorii strigând, în timp ce caii intrau în linie dreaptă. Am căutat peste tot trupul minunat şi părul acela roşu.

N-am putut da de ea.

M-am dus până la punctul de prim-ajutor. Un bărbat stătea acolo, fumând un trabuc. L-am întrebat:

– Aveţi cumva aici o tânără cu părul roşu? Poate că a leşinat... i-a fost rău.

– N-am pe nimeni cu părul roşu aici, domnule.

Mă dureau picioarele. M-am întors la tribună doi şi am început să mă gândesc la următoarea cursă.

Cam pe la sfârşitul celei de-a opta curse, câştigasem 132 de dolari. Aveam de gând să pariez 50 la victorie pe calul numărul 4, la ultima cursă. M-am ridicat să pariez şi atunci am văzut-o pe Tammie stând în cadrul uşii unei camere de serviciu, între un îngrijitor negru cu o mătură şi un alt negru bine îmbrăcat, care arăta ca un proxenet de prin filme. Tammie a zâmbit şi mi-a făcut cu mâna.

M-am dus într-acolo.

– Te-am tot căutat. M-am gândit că poate ai luat o supradoză.

– Nu, n-am nimic.

– Atunci e bine. Noapte bună, Roşcato. M-am îndreptat spre ghişeul de pariuri. Am auzit-o fugind după mine.

– Hei, unde naiba te duci?

– Vreau să pariez pe calul numărul 4. Am pariat. Calul numărul 4 a pierdut la mustaţă.

Cursele s-au terminat.

Am plecat cu Tammie spre parcare. Şoldul ei se tot lovea de al meu în mers.

– Mi-am făcut griji din cauza ta, am zis eu. Am găsit maşina şi am urcat. Tammie a aprins vreo şase-şapte ţigări pe drumul de întoarcere, fumându-le pe jumătate şi apoi îndesindu-le în scrumieră. A dat drumul la radio. L-a dat când mai tare, când mai încet, a schimbat staţiile, şi-a pocnit degetele în ritmul muzicii.

Când am ajuns acasă, a fugit la ea în apartament şi a încuiat uşa.

 

 

52.

 

Nevasta lui Bobby muncea două seri pe săptămână şi, când ea era plecată, el începea să dea telefoane. Ştiam că serile de marţi şi joi se simţea singur.

Era marţi seara când a sunat Bobby la telefon.

– Salut, amice. Te superi dacă trec pe la tine să bem câteva beri?

– Bine, Bobby.

Stăteam într-un scaun, vizavi de Tammie, care era pe canapea. Bobby a intrat şi s-a aşezat şi el pe canapea. I-am desfăcut o bere. S-a încins la vorbă cu Tammie. Conversaţia era aşa de stupidă, încât nu i-am mai dat atenţie, dar câte ceva tot mi-a ajuns la ureche.

– Dimineaţa, a zis Bobby, eu fac un duş rece. Chiar că mă trezeşte.

– Şi eu fac un duş rece dimineaţa, a zis Tammie.

– Fac un duş rece şi apoi mă frec bine cu prosopul, a continuat Bobby, după care citesc o revistă sau ceva în genul ăsta. Apoi sunt gata.

– Eu nu fac decât un duş rece, dar nu mă şterg cu prosopul, a zis Tammie. Las stropii pe mine.

– Eu uneori fac câte o baie cu adevărat fierbinte. Apa e aşa de fierbinte, încât trebuie să mă bag în cadă încet de tot.

Bobby s-a ridicat şi a demonstrat cum se bagă el încet de tot în cada cu apă fierbinte.

Conversaţia s-a dirijat apoi spre filme şi programele TV. Amândoi păreau să fie mari amatori de filme şi programe de televiziune.

Au discutat vreo două-trei ore nonstop.

Apoi Bobby s-a ridicat.

– Ei bine, trebuie să plec.

– Ah, te rog, mai stai, Bobby, a zis Tammie.

– Nu, trebuie să plec.

Valerie trebuia să sosească acasă de la muncă.

 

 

53.

 

Joi seară, Bobby a telefonat din nou.

– Salut, amice, ce mai faci?

– Nu mare lucru.

– Te superi dacă trec pe la tine?

– Aş prefera să fiu singur în seara asta.

– Hai, ce naiba, n-am să stau decât preţ de două-trei beri.

– Nu, prefer să nu vii.

– ATUNCI DU-TE-N MĂ-TA! a ţipat el.

Am închis telefonul şi m-am dus în cealaltă cameră.

– Cine era? a întrebat Tammie.

– Nu era decât cineva care voia să treacă pe aici.

– Era Bobby, nu-i aşa?

– Da.

– Te porţi urât cu el. Se simte şi el singur când nevastă-sa e la lucru. Ce naiba se întâmpla cu tine?

Tammie a sărit în picioare, a fugit în dormitor şi a început să formeze un număr la telefon. Tocmai cumpărasem o sticlă de şampanie. Încă n-o deschisesem. Am luat-o şi am ascuns-o în debara.

– Bobby, a zis ea la telefon, sunt eu, Tammie. Tu ai sunat adineaori? Unde e nevastă-ta? Ştii ce? o să vin eu la tine.

A închis şi a ieşit din dormitor.

– Unde-i şampania?

– Las-o baltă, i-am zis. N-o s-o iei ca s-o bei cu el.

– Vreau şampania aia. Unde este?

– Lasă-l să-şi facă rost singur. Tammie a luat un pachet de ţigări de pe măsuţa