Obrazul lui Mary-Lou se crispa.

— îmi pare rău, nu te pot primi. Aştept prieteni.

Abe îmbrînci uşa, izbind-o pe Mary-Lou de perete. Intră în vestibul urmărit de Mircea şi de Capozzolo care închise uşa un urma lor.

— Vă poftesc să ieşiţi imediat ! strigă Mary-Lou înfuriată. Se propti bătăioasă în faţa lui Abe.

Abe o apucă de braţ şi o repezi în living-room-ul spaţios care se deschidea în spatele ei. Intră după ea. Deodată avu neplăcuta surpriză să se pomenească în faţa gurii .unui pistol aţintit asupra lui de un tînăr în haine albe.

— Ar trebui să .ştii că nu se intră fără voie în casa unei doamne, zise tînărul cu îngheţată politeţe.

Abe ridică mîinile în aer.

— Stînga-mprejur şi afară ! porunci tînărul, făcind un pas înainte.

Abe, suspină, se răsuci pe călcîie şi continuînd să ţină mîinile în aer trecu în vestibul.

Mircea, care se afla în vestibul, se ascunse după uşa care răspundea în living-room şi făcu din cap semn lui Capozzolo să iasă pe coridor. Capozzolo se execută,

Tînărul ieşi în vestibul după Abe,

— Vezi, prietenii dumitale. au mai multă educaţie, rosti el ironic. Au şi şters-o.

Cînd Abe păşi pragul apartamentului şi tînărul în haine albe ajunse în dreptul uşii. Mircea care se ascunsese în vestibul intră în acţiune. Cu tocul pistolului aplică o lovitură scurtă in creştetul tînărului, care scăpă arma din mînă şi se prăbuşi pe pardoseală.

Abe şi Capozzolo, care urmăriseră cu coada ochiului scenă, se înapoiară în vestibul.

— Bine lucrat, boss, chicoti Capozzolo, frecindu-şi înveselit palmele.

Capozzolo împinse cu piciorul corpul tînărului şi îi luă pistolul, strecurîndu-l în propriul său buzunar.

Abe reintră în vestibul. Mary-Lou, cu ochii măriţi de spaimă, stătea înlemnită în mijlocul încăperii. îşi dădea seama că ar fi fost inutil să încerce a se refugia în altă cameră.

— Frumoasă primire faci vechilor.tăi prieteni, Mary-Lou zise Abe. Capozzolo încuie uşa de. la vestibul, apoi intră în living-room, urmînd pe

Mircea.

— Ai grijă de junele ăsta, îi spuse Mircea.

— O.K., Charlie, zise Capozzolo. De altfel nu cred că o să se trezească prea repede.

Abe se opri în faţa gazdei,

— Unde e Reggie ?

Mary-Lou încercă să-l înfrunte.

— Nu ştiu. Dacă vrei să-l găseşti, caută-l singur.

Abe o plesni cu dosul palmei peste obraz, doborînd-o pe o canapea din apropiere.

Mary-Lou încercă să se ridice. Buza prinse să-i sîngereze.

— Nu-mi plac violenţele. Le aplic numai dacă sînt silit. Si atunci merg pînă la limită.

Lui Mircea ii repugnau procedeele lui Abe faţa de o femeie. îşi dădea seama însă că seriozitatea mizei şi lumea in mijlocul căreia ajunsese să evolueze il obligau să-şi joace pînă la'sfîrşit rolul de gangster.

Abe se apropie de aparatul .de radio, care emitea muzică de jaz şi răsuci la maximum bulonul de volum. Se aşeză apoi pe canapea alături de Mary- Lou. Cu gesturi molcome îsi ajSrinse o ţigară.

— De unde atîta lux, Mary-Lou ? întrebă el, după ce i i plimbă privirile asupra mobilelor scumpe din încăpere. După cîte văd, te-ai îmbogăţit peste noapte.

— Ei da, am jucat la ruletă, zise ea.

— Aha, la ruletă ! Unde ?

— Te interesează atît de mult ? Vrei să joci şi tu ? il sfida Mary-Lou.

— Răspunde la întrebări ! Sau ai poftă să te mai cîrpesc o dată.

— La clubul 47.

— Adresa?

— Rockway Beach, Belle Harbour, Long Island.

— Cînd ?

— Nu mai ţin minte

— Zgîndăreşte-ţi memoria. Sau ai nevoie să te, ajut eu ?

Mary-Lou simţea cum o cuprinde panica. Sub tonul aparent potolit al lui

Macchia, desluşea o ameninţare surdă, care o înspăimînta.

— Acum... acum o săptămînă, bîigui ea.

— Aha, şi cît ?

— Cinci mii de dolari. Abe o privi în ochi şi îi zimbi.

— Va să zică, l-ai vîndut pe Reggie pentru cinci mii de dolari. Palma lui ţîşni fulgerător, trăsnind-o peste gură. Unde e Reggie ? întrebă Abe.

— Ţi-am spus că nu ştiu, zise ea izbucnind în plîns. Mai înainte ca Mircea să fi putut interveni, Abe cu un gest rapid îşi zdrobi vîrful aprins al ţigării între sînii tinerie femei.

Mary-Lou scăpă un urlet animalic. Un miros de carne friptă gîdilă nările lui Mircea, care încercă o senzaţie de greaţă.

Capozzolo îşi aprinse o ţigară şi o oferi lui Abe.

Mary-Lou se uită cu groază la vîrful incandescent al ţigării.

— Cui l-ai vîndut pe Reggie ? întrebă Abe, apropiin-du-i iarăşi de piept ţigara aprinsă.

— Lui Joe Regan.

— Care Joe Regan ?

— Proprietarul Barului 47.

— Aha, d-aia mă trimiteai la Barul 47. îmi puseseşi şi mie gînd rău.

Pentru cine lucrează acest Joe Regan ?

— Nu ştiu. Jur că nu ştiu, strigă ea înnebunită. Abe vru să-i înfigă vîrful aprins al ţigării între sîni. Mary-Loy se trase instinctiv înapoi. Urlă gutural :

— Nu ştiu ! Nu ştiu ! Jur !

Mircea găsi că e momentul să intervină.

— Las-o,! De data asta nu minte. Abe se ridică de pe canapea.

— Căţeaua ! Şi ăsta cine e ? o întrebă el arătînd cu capul spre tînărul leşinat de pe podea.

— Teddy Regan, spuse ea repede.

— Regan ? E neam cu Joe Regan.

— Fiul lui.

— Aha, va să zică lucraţi în familie. Felicitări, Mary-Lou.

— Leagă-i pe amândoi, Sid, porunci Mircea. Mai repede. Să nu pierdem vremea.

Capozzolo smulse şnururile groase de la perdele, şi după ce-l cără pe tînăr pe canapea, îl legă fedeleş, spate în, spate cu Mary-Lou.

— Abe ! Cheamă patru oameni. Să ne aştepte la intrarea sudică din Belle

Harbour.

— O.K., zise Abe, formând la telefon numărul vilei din Elmsford.

Transmise ordinul, apoi rupse firul telefonic din doză.

— Haideţi ! zise Mircea. Să ajungem la Barul 47 înainte de a li se da de veste...

*

* *

Licoln-ul cobora cu viteză pe Flatbush Avenue, în-dreptîndu-se spre Rockway Beach. Trecu pe lîngă aeroportul Floyd Bennett, traversară podul Marine Parkway, apoi o luă la stînga pe Beach Channel Drive.

— La Barul 47 voi intra singur, zise Mircea. Sub noua mea înfăţişare nu mă cunoaşte nici dracul. Abe, după zece minute intri şi tu în sală, împreună cu oamenii tăi. Ai să mă vezi la bar. La