„Aici, din smârcuri o să se ridice; Patria noastră ferice! „sau – stând parcă să-ţi izbucnească din piept:” Fie cântarea cât de măiestrită, Noi ştim: nicicând nu vom putea cânta Această ţară neasemuită, ; Patria muncii – ţara mea şi-a ta” Acestea toate şi înseamnă, în limbajul de lagăr, a lătra. Asemenea lucruri îţi strivesc sufletul într-atât, încât vei sfârşi prin a plânge după rotmistrul Kurilko, după scurta alee a împuşcaţilor, după franca strâmbătaie solovceană.

  Dumnezeule! Pe fundul cărui canal vom putea îneca acest trecut?!

 

  *Toate citatele fără trimitere din acest capitol sunt luate din cartea Idei Averbah. Dar uneori am legat unele fraze disparate ori am omis prolixităţile insuportabile – căci ea, în disertaţie, avea motive s-o lungească, în vreme ce noi ducem lipsă de spaţiu. Dar sensul nu a fost niciodată denaturat.

  Capitolul 4

  ARHIPELAGUL ÎMPIETREŞTE DAR OROLOGIUL istoriei suna.

  În 1933, la plenara din ianuarie a ŢC şi ŢKK, prefirând deja în minte cifre practice – câte bipede din această ţară mai trebuiau încă şi încă scoase din circulaţie – Marele Conducător anunţa că atât de mult promisa de către Lenin şi atât de mult dorita de către umanişti dispariţie a statului „se va produce nu prin slăbirea puterii de stat, ci prin maxima ei consolidare, necesară pentru lichidarea ultimelor rămăşiţe ale claselor antagoniste.” (s.n. -A. S.). Şi, cum acestea îşi trăiau ultimele zile „apelând la păturile înapoiate ale populaţiei şi mobilizându-le împotriva Puterii Sovietice”. – Păturile înapoiate putând cuprinde în sânul lor şi orice individ ce nu aparţine unei clase agonizante – „vrem să isprăvim cu aceste elemente într-un timp scurt şi fără sacrificii deosebite”. * (Cum anume „fără sacrificii deosebite” Părintele nu a explicat).

  Teza era atât de neaşteptată în genialitatea ei, încât nu oricărui creier de duzină îi era dat să priceapă, dar Vâşinski se afla la postul lui de trepăduş şi a preluat ideea din zbor: „Prin maxima consolidare a instituţiilor de reeducare prin muncă”! *

  Intrarea în socialism prin maxima consolidare a închisorilor! Nu e o vorbă de duh dintr-p revistă umoristică, o spune însuşi procurorul general al Uniunii Sovietice! Încât „mănuşile din piele de arici” n-au trebuit să aştepte apariţia lui Ejov1.

  Al doilea cincinal, cine mai ţine minte (dar la noi nimeni nu ţine minte nimic! Memoria e punctul cel mai slab al rusului, îndeosebi memoria răului), al doilea cincinal prevedea, printre strălucitele lui obiective (neîndeplinite până astăzi) şi „extirparea rămăşiţelor capitaliste din conştiinţa oamenilor”. Aşadar, şi susamintita extirpare trebuia terminată până în 1938. Judecaţi şi singuri: cum puteau fi ele, rămăşiţele, extirpate într-un termen atât de scurt?

  „în pragul celui de-al doilea cincinal, spaţiile sovietice privative de libertate nu numai că nu-şi pierd însemnătatea, dimpotrivă, importanţa lor creşte şi mai mult.” (Nu trecuse nici măcar un an de la previziunea lui Kogan că lagărele vor^ dispărea cu desăvârşire. Dar el, fireşte, nu cunoştea plenara din ianuarie.) „în epoca trecerii la socialism, rolul instituţiilor de reeducare, ca instrumente ale dictaturii proletariatului, ca organisme de represiune, ca Mijloace de constrângere şi educare (constrângerea apare deja pe primul loc), trebuie să sporească şi să se intensifice şi mai mult.”* (Altminteri, cadrele NKVD ce să facă în socialism? Să piară?)

  Cine va putea reproşa Teoriei de Avangardă că a rămas în urma practicii? Totul era scris negru pe alb, numai că noi nu ştiam încă să citim. Anul 1937 a fost prezis şi fundamentat în mod public.

  Dar ce s-a întâmplat în realitate cu Arhipelagul în 1937? În concordanţă cu ideile lui Vâşinski, Arhipelagul „s-a consolidat” substanţial: populaţia lui a înregistrat o creştere bruscă, însă, aontrar unor opinii cu arie de răspândire destul de largă, această creştere este departe de a se fi produs doar pe seama celor arestaţi în 1937 din rândul cetăţenilor aflaţi în libertate: au fost convertiţi în zeki „strămutaţi! Cu regim special”, reziduurile colectivizării şi deschiaburirii, cei ce izbutiseră să supravieţuiască în taiga şi în tundră, ruinaţi, fără adăpost, fără gospodării, fără unelte. Datorită vivacităţii speciei ţărăneşti, şi aceşti supravieţuitori reprezentau, încă, milioane. Şi iată că „aşezările speciale” ale strămutaţilor au încetat să mai fie ce erau, dar asta nu pentru că locuitorii lor ar fi fost trimişi pe meleagurile de baştină sau în lumea largă; nu: au fost vărsaţi grămadă în GULAG. Aşezările lor au fost înconjurate cu sârmă ghimpată, dacă aceasta nu exista deja, devenind lagpunkte (întregul combinat Norilsk a apărut în acest fel), iar cu timpul locuitorii unora dintre ele au fost etapaţi în alte lagăre, având de-acum regim de zeki (copiii – în casele de copii). Tocmai acest adaos de multe milioane -din nou pe seama ţăranilor! – A şi constituit principalul aflux pe Arhipelag în 1937. Cu toate că în mediul sătesc propriu-zis nu s-au făcut, în acel an, arestări atât de masive ca în oraşe, în ansamblu populaţia Arhipelagului a devenit abundent rurală, după cum îşi amintesc martorii.

  Arhipelagul luase proporţii gigantice, dar regimul lui mai putea fi oare înăsprit? Ei bine, s-a văzut că da. O mână păroasă a smuls toate mărgelele şi funduliţele. Colectivele muncitoreşti? Dizolvate! Ce invenţie mai e şi asta -autoadministrarea lagărelor? Oricum, ceva mai eficace decât brigada nu se poate inventa. Ce informări politice? Daţi-le naibii. Dacă vi se trimit deţinuţi, e ca să-i puneţi la muncă – nu-i nevoie să mai şi înţeleagă. La Uhta s-a proclamat „lichidarea ultimelor vagonki”! Greşeală politică! – Ce, vreţi să-i culcăm pe dormeze? Înghesuiţi-i pe vagonki – şi încă doi pe fiecare scândură! Dispense? Dispensele sunt primele care trebuie desfiinţatej Adică tribunalele să lucreze în gol? Dar cele acordate deja? Să fie anulate, în unele lagăre se mai acordă dreptul de a primi vizite ale rudelor? Să fie interzise pretutindeni. La cutare închisoare, cadavrul unui preot a fost predat rudelor pentru a fi înmormântat în libertate? V-aţi pierdut minţile? Oferiţi un pretext pentru manifestări antisovietice. Cei vinovaţi să fie sancţionaţi exemplar! Să fie clar pentru toată lumea: cadavrele deţinuţilor aparţin GULAG-ului, iar mormintele sunt strict secrete! Cursuri