Este publicat romanul Calvarul (Editura Alcalay & Co., București).

Frecventează cenaclul „Sburătorul” și publică, în paginile revistei conduse de E. Lovinescu (unde lucrează și ca secretar de redacție), îndeosebi cronici dramatice.

Apare nuvela Catastrofa, în revista Lectura pentru toți, condusă tot de Lovinescu.

Sunt publicate și volumele documentare Horia, Cloșca și Crișan (reeditat cu titlul Răscoala moților) și Ardealul, Crișana maramureșeană și Bucovina.

Are loc premiera comediei Cadrilul (Editura Cartea Românească, București). Apare antologia de nuvele Răfuiala (Editura Alcalay & Co., București).

1920

În noiembrie, îi apare romanul Ion, I. Glasul pământului, II. Glasul iubirii (Editura Universala Alcalay, București). Bine primit de E. Lovinescu (care îi dedică patru numere din Sburătorul ) și consacrat de alți critici importanți, romanul a fost contestat de T. Arghezi și de N. Iorga.

Proiectul romanului era vechi, fiind redactat în mai multe variante, așa cum relatează romancierul:

„Ideea romanului mi-a venit în 1907, când am văzut pe câmp un țăran care făcea parcă temenele și săruta pământul. Omul se socotea singur și nevăzut de nimeni. Am intrat apoi în vorbă cu el și am aflat că dusese crâncenă luptă pe la mai multe ocoale, judecătorii și tribunale până dobândise deplina stăpânire a pământului său. [...] O primă redactare am făcut în 1913, apoi, în 1916, lucram neîntrerupt zi și noapte, în timp ce Bucureștiul era atacat de zeppelinuri și apoi ocupat de dușmani. Scriam până la ziuă, iar după aceea mă duceam să fac «coadă» la brutării... Ion a fost redactat ultima oară în 1919, și de-atunci îl perfecționez cu fiecare ediție.” (Idem, reprodus în ibidem, p. 40.)

1921

Deranjat de constatarea unor modificări în textul unei cronici, Rebreanu sistează colaborarea cu Sburătorul.

Romanul Ion este distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, cel mai mare premiu al instituției, obținut până atunci doar de V. Alecsandri, Al. Odobescu și Gh. Murnu.

Scrie comedia Plicul.

Apare volumul de nuvele Catastrofa (Editura Viața Românească, București). În același an, mai apar culegerile Hora morții (reeditată cu titlurile Trei nuvele [1924] și Ițic Ștrul, dezertor [1932]), Norocul și Nuvele și schițe.

1922

În decembrie apare romanul Pădurea spânzuraților (Editura Cartea Românească, București).

1923

Are loc premiera piesei Plicul, la Teatrul Național din București.

Este ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români.

1924

Romanul Pădurea spânzuraților este distins de Societatea Scriitorilor Români cu „Marele premiu al romanului” (decis de o comisie din care au făcut parte M. Sadoveanu, O. Goga, M. Dragomirescu și G. Ibrăileanu).

Începe să scrie prima versiune integrală a romanului Adam și Eva.

Liviu Rebreanu fondează, alături de Al. Dominic, Mișcarea literară (–1925), la care vor colabora „voci” importante ale momentului: E. Lovinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, P. Constantinescu ș.a.

1925

În mai, apare romanul Adam și Eva (Editura Cartea Românească, București), publicat anterior în foileton în Adevărul.

Este ales președinte al Societății Scriitorilor Români.

1926

În revista Ideea europeană apare articolul „Cred”. Textul – publicat în cadrul unei anchete realizate de revistă – reprezintă o profesiune de credință, dezvăluind relația autorului Liviu Rebreanu cu arta și principiile scrisului.

Are loc premiera piesei Apostolii, pe scena Naționalului bucureștean.

Participă la Congresul Internațional al Scriitorilor de la Berlin și, în același an, la Congresul Autorilor Dramatici de la Madrid.

Tatonează în jurul proiectelor romanești Răscoala și Ciuleandra.

1927

Călătorește în Italia, cu ocazia unei adunări a PEN-Club (delegații au fost primiți și de Mussolini).

Începe redactarea unui jurnal intim, ținut până în 1944.

Apare romanul Ciuleandra (Editura Cartea Românească, București).

1928

Participă la centenarul lui Ibsen, sărbătorit la Oslo și Bergen.

Este numit director general al teatrelor și, implicit, al Teatrului Național din București (funcție pe care o va deține până la sfârșitul anului 1929).

Apare volumul de nuvele Cântecul iubirii.

1929

Primește Premiul Național pentru literatură.

Apare romanul Crăișorul (Editura Cartea Românească, București), reeditat ulterior cu titlul Crăișorul Horia.

1930

Este instalat la conducerea Direcției Educației Poporului (D.E.P.), având drept obiectiv dezvoltarea culturii și a artei prin fonduri acordate de stat. Din instituție mai făceau parte: I.M. Sadoveanu, Tudor Mușatescu, M. Sorbul ș.a.

La scurt timp după numire, la adresa lui Rebreanu sunt lansate atacuri, în paginile cotidienelor Curentul și Universul, semnate, între alții, de Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru.

Acuzat de nereguli financiare în Societatea Scriitorilor Români, Rebreanu își prezintă demisia (care îi este respinsă).

Are loc premiera filmului Ciuleandra – primul film sonor românesc –,