Cărți «Crima Din Orient Expres cărți .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte
Curaţitorul de pipă.
CYRUS HARDMAN
— cetăţean american. Cuşeta nr. 16.
Motiv
Nici unui cunoscut.
Alibi
De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de MacQueen şi de conductor).
Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte
Nici una.
ANTONIO FOSCARELLI
— cetăţean american (de origină italiană). Cuşeta nr. 5. Clasa a doua.
Motiv
Nici unul cunoscut.
Alibi
De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de Edward Masterman).
Dovezi împotriva lui sau amănunte suspecte
Nici una, exceptând faptul că arma folosită ar părea să se potrivească temperamentului său (a se vedea domnul Bouc).
MARY DEBENHAM
— cetăţeană britanică. Cuşeta nr. 11 Clasa a doua.
Motiv
Nici unul.
Alibi
De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de Greta Ohlsson).
Dovezi împotriva ei sau amănunte suspecte
Convorbirea surprinsă de H.P. şi refuzul ei de a o explica.
HILDEGARDE SCHMIDT
— cetăţeană germană. Cuşeta nr. 8. Clasa a doua.
Motiv
Nici unul.
Alibi
De la miezul nopţii la 2 dimineaţa. (Confirmat de conductor şi de stăpâna ei). S-a dus la culcare. Trezită de către conductor, în jurul orei 12.38, s-a dus la stăpâna ei.
NOTĂ:
Mărturiile pasagerilor sunt susţinute de declaraţia conductorului, potrivit căreia nimeni nu a intrat sau ieşit în sau din compartimentul lui Ratchett între miezul nopţii şi ora 1 (când conductorul s-a dus în celălalt vagon) şi între 1.15 şi 2.
— Înţelegeţi, spuse Poirot, acest document este numai un rezumat al declaraţiilor pe care le-am auzit, aranjat astfel din motive practice.
Bouc i-l dădu înapoi cu o figură necăjită.
— Nu m-a lămurit, spuse el.
— Poate că acesta e mai pe gustul dumitale, spuse Poirot, zâmbind, şi-i întinse o a doua foaie de hârtie.
CAPITOLUL II
ZECE ÎNTREBĂRI
Pe hârtie era scris:
Lucruri care trebuie lămurite.
1. Batista cu iniţiala H. Cui îi aparţine?
2. Curăţitorul de pipă. Lăsat de colonelul Arbuthnot, sau de cine?
3. Cine purta chimonoul vişiniu?
4. Cine era bărbatul sau femeia travestit(ă) în uniformă de conductor?
5. De ce indicau limbile ceasului 1.15?
6. A fost crima comisă la acea oră?
7. Sau mai devreme?
8. Sau mai târziu?
9. Putem fi siguri că Ratchett a fost înjunghiat de mai mult de o persoană?
10. Ar putea exista o altă explicaţie a rănilor sale?
— Bun, hai să vedem ce putem face. spuse Bouc, stimulat de această punere la încercare a inteligenţei sale. Să începem cu batista. Trebuie să procedăm foarte ordonat şi metodic.
— Bineînţeles, spuse Poirot, dând din cap satisfăcut.
Bouc continuă oarecum didactic.
— Iniţiala H ne pune pe urmele a trei oameni: doamna Hubbard, domnişoara Debenham, al cărei al doilea nume e Hermione, şi camerista Hildegarde Schmidt.
— Ei, şi din acestea trei?
— Greu de spus. Dar cred că aş opta pentru domnişoara Debenham. După cum ştim, s-ar putea foarte bine ca cel de-al doilea nume să fie cel folosit. De asemenea, mai planează asupra ei şi alte bănuieli, cum ar fi convorbirea pe care ai auzit-o dumneata, mon cher, şi care e cam ciudată, ca şi refuzul ei de a da orice explicaţie.
— În ce mă priveşte, eu înclin spre americancă, spuse doctorul Constantine. Avem de-a face cu o batistă foarte scumpă, iar americanii, precum toată lumea ştie, nu prea se uită la bani.
— Deci amândoi o excludeţi pe cameristă? întrebă Poirot.
— Da. După cum spunea chiar ea, batista asta aparţine cuiva din lumea bună.
— Şi acum, a doua întrebare... curăţitorul de pipă. Este vorba de colonel, sau a lăsat-o altcineva?
— Asta e mai greu. Englezii nu înjunghie, aici ai dreptate. Înclin să cred că altcineva l-a lăsat, voind să-l compromită astfel pe englezul cel lungan.
— Aşa cum spuneai, domnule Poirot, începu doctorul, două indicii înseamnă prea multă neglijenţă. Sunt de aceeaşi părere cu domnul Bouc. Batista e, într-adevăr, o pură neatenţie, de aceea nimeni nu recunoaşte că ar fi a lui. În schimb, curăţitorul de pipă e un indiciu fals. În sprijinul acestei teorii, nu uita că Arbuthnot nu arată deloc încurcat şi recunoaşte deschis că fumează pipă şi că foloseşte acest tip de curăţitor.
— Raţionamentul e bun, spuse Poirot.
— Întrebarea a treia — cine a purtat chimonoul vişiniu? continuă Bouc. La acest punct, vă mărturisesc că nu am nici cea mai vagă idee. Dumneata, doctore Constantine?
— Nici eu.
— Atunci, ne recunoaştem înfrânţi. La următoarea întrebare se pot da însă unele răspunsuri. Cine era bărbatul sau femeia care s-a travestit în uniformă de conductor? Ei bine, am putea indica sigur câţiva pasageri în afară de orice bănuială. Hardman, colonelul Arbuthnot, Foscarelli, contele Andrenyi şi Hector MacQueen sunt toţi prea înalţi. Doamna Hubbard, Hildegarde Schmidt şi Greta Ohlsson sunt prea voinice. Rămân, deci, valetul, domnişoara Debenham, prinţesa Dragomiroff şi contesa Andrenyi... dar la fiecare din ei pare neverosimil! Greta Ohlsson şi Antonio Foscarelli au jurat că domnişoara Debenham şi, respectiv, valetul nu au părăsit deloc compartimentele lor. Hildegarde Schmidt se jură şi ea că prinţesa a rămas tot timpul în compartimentul ei, iar contele Andrenyi ne-a spus că soţia lui a luat un somnifer. Prin urmare, pare imposibil să fi fost cineva... ceea ce e absurd!
— Vorba bătrânului nostru Euclid, murmură Poirot.
— Trebuie să fie totuşi unul din aceşti patru, spuse Constantine. Dacă nu cumva e cineva din afară care şi-a găsit o ascunzătoare, dar asupra acestui fapt am convenit că e imposibil.
Bouc trecu la următoarea întrebare de pe listă.
— Numărul 5. De ce arată limbile ceasului ora 1.15? Aş vedea aici două explicaţii. Fie că e opera asasinului, pentru a-şi stabili un alibi, şi pe urmă, vrând să iasă din compartiment, a fost împiedicat de forfota de afară, fie... o clipă... îmi vine o idee...
Ceilalţi doi aşteptară respectuos rezultatul agoniei mentale cu care se lupta Bouc.
— Am prins-o, spuse acesta în cele din urmă. Nu asasinul travestit în uniformă a umblat la ceas, ci persoana pe care am denumit-o Al Doilea Asasin, persoana stângace, cu alte cuvinte, femeia cu chimonoul vişiniu. Aceasta soseşte mai târziu
